Domnul Isus în predica de pe munte abordează subiectul comorilor în viață și încă repede. Încă din primele subiecte ale predicii intră și acesta, al comorilor. Pe de o parte comorile sunt importante pentru că ele captivează inima. Oricum ai vrea să o dai, ele sunt cele care îl animă sentimentele, aspirațiile, gândurile. Continuă lectura „Strânge comori, dar în locul potrivit!” →

Când un lucru știi că vine de la cel rău, pleacă de acolo, chiar dacă ai argumente plauzibile să rămâi. Așteaptă-te să fie plauzibil, Diavolul știe ce face. Totuși tu respinge și fugi de lucrările lui. Cea mai mare greșeală a Evei a fost că a acceptat să stea de vorbă cu Diavolul.  Petru și Pavel ne spune să ne împotrivim Diavolului, nu să argumentăm cu el. Continuă lectura „Despre ispitire” →

Un tânăr era așa frământat de fericire, unde se găsește ea, ce trebuie să facă pentru a o avea, încât într-o noapte a avut un vis. Se făcea că era împreună cu Domnul Isus pe un drum. El fiind așa de frământat de subiectul fericirii a întrebat pe Domnul: ”Doamne ce este fericirea? Unde o pot găsi? Ce trebuie să fac pentru ca să o obțin?” La care Domnul îi răspunde: ”Du-te și adu-mi apă de la fântâna din deal, și apoi îți voi spune ce trebuie să faci ca să fii fericit”. Continuă lectura „Despre fericire” →

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.  (Matei 5:14)

În primul rând trebuie să spunem că tot Domnul a spus: ”Eu sunt lumina lumii”. Noi nu suntem lumina lumii, noi putem lumina în măsura în care Hristos trăiește în noi. Prin noi înșine nu putem produce lumină, nu avem. Hristos va trăi prin noi în măsura în care îl lăsăm să lumineze lăuntrul nostru. A lumina înseamnă a defini. Continuă lectura „Fii lumină!” →

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.  (Romani 8:28)

Biblia ne permite să gândim pozitiv, celor ce suntem în Hristos. Cel rău va folosi toate motivele justificate ca să te facă să gândești negativ. Continuă lectura „Despre gândire” →

Doamne, mă încred în minunile Tale!

Sâmbătă, 13 Iulie, m-a sunat Tudorel Sfatcu. Glasul îi era puțin trist, iar vorbele îi erau dureroase. Ne-am sfătuit ce ar fi mai bine să facem în cazul lui Silvia. După câteva meciuri cu cancerul și după tot atâtea minuni, după o călătorie ca-n vis în jurul lumii, Silvia este acum când acasă, când la spitalul din Cleveland.

Citește mai departe pe blogul: Barzilai – en-Dan Silvia Tărniceriu.

Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.  (Psalmi 119:98)

Una din cele mai minunate promisiuni din biblie este că vom fi mai înțelepți decât vrăjmașii noștri, care sunt: satan, firea și lumea, în trei cuvinte. Dar se pune întrebarea, în ce fel suntem noi mai înțelepți ca ei? Prin poruncile lui Dumnezeu. Dar pentru mulți acest lucru nu face sens. Continuă lectura „Mai înțelept” →

Phi 1:9 „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere.” – Asta inseamna ca nu trebuie sa iubim pe Dumnezeu si pe oameni doar prin sentimente, sentimentele nu sunt lipsite de importanta, sunt curate si valide, dar nu sunt totul. In dragoste trebuie sa tii cont si de cunoastere si de pricepere, altfel dragostea e superficiala, fare radacini si se poate stinge. In dragoste trebuie sa fim cunoscatori de Dumnezeu, cat si eficienti in ceea ce facem pentru El. Este greu sa vezi incercari neterminate, pentru ca nu este cunoastere si pricepere. Sa platim pretul, sa facem tot ce trebuie ca sa avem o dragoste placuta lui Dumnezeu.

Fie ca dragostea noastra pentru El sa creasca nu doar in simtire, dar si in cunoastere si in pricepere!

Trăia odată un băiat bogat, care era răsfățat de părinți și toate poftele i le făcea pentru că aveau o mare slăbiciune pentru el. Într-o zi mergea printr-o pădure și văzu o vacă și începu să se mânie foarte tare pe facă pentru că nu se dădea la o parte din calea lui și că nu îl recunoscu cine e. Cu un băț a lovito cu furie, vaca se sperie, fugi și căzu într-o prăpastie. Ajuns acasă nu spuse nimic părinților și totul era ca înainte.

A doua zi vini la el un om sărac aproape plângând să îl întrebe dacă nu a văzut o vacă prin apropiere, că la văzut ieri trecând pe acolo. Fetița lui, care păștea vaca, adormise pe câmp și apoi nu a mai găsit vaca. Continuă lectura „Despre nevinovăția” →

Auzim adesea printre pocăiți cuvântul: ”M-am întors la Domnul în anul …” Folosim aceasta expresie ca să arătăm ce am făcut de fapt atunci când am început să îl urmăm pe Domnul: ne-am întors la El, cu fața către El. Acesta este un lucru bun. Dar Faptele apostolilor 3,26 ne spune ce implică o întoarcere adevărată la Hristos:

”Dumnezeu după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvinteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale”.

Aceasta este o întoarcere deplină, nu doar o întoarcere spre Hristos, ci și o întoarcere de la fărădelegile noastre. Dacă vii la Hristos cu fărădelegi, nu faci întoarcerea deplină, dar dacă te întorci la Hristos și totodată te întorci și de la fărădelegi, atunci Domnul se bucură de tine și te poate folosi cu multă putere!

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți!

sursă foto

”Dacă vorbește cineva să vorbească cuvintele lui Dumnezeu” 1Pet. 4,11

Dacă vrem să vorbim, trebuie să vorbim Cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu știm să vorbim bine, este pentru că nu cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu, vorbim de la noi și nu vorbim bine. Viața și moartea stau în puterea limbii. Dacă vrem să îi mâncăm roadele, trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu. Avem nevoie să vorbim, și avem nevoie să vorbi bine, pentru asta trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu. Așa să vorbim cu Dumnezeu, așa să vorbim cu noi înșine, cu familia, cu colegii, în biserică. Aici este cheia! Dacă vorbim și nu vorbim bine, este pentru că nu vorbim cuvântul lui Dumnezeu și vorbim de la noi, sau din lume, și atunci nu reușim. Nu este de ajuns să ne dorim binele, nu este de ajuns să ne străduim din greu, și nici chiar să ne rugăm numai, ci trebuie să cunoaștem cuvântul, să îl studiem sistematic pentru ca el să lucreze în noi și să se vadă prin noi: în ce facem și ce spunem.

Domnul să ne ajute pe toți!

sursă foto

A fost mai de mult discuțiile legate de fratele Iosif Țon, apoi a fost Cristian Barbosu, acum fratele Marius Cruceru se retrage, și mai sunt și alții. Nu intru în situațiile lor, eu mă gândesc la moralul creștinilor români, în special baptiști ca să spun asa. Mă gândesc la versetul acela ”Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, …” Ps. 12,1.

Parcă cel rău a pus gând rău căpeteniilor dintre credincioși, suflă vânt rău asupra lor. Mă gândesc la rugăciunea lui David odată: ”Măcar că ei blesteamă, Tu binecuvintează”! Ps. 109,28.  Așa mă rog pentru oamenii aceștia și alții, oricare ar fi ei, să fie binecuvântați de Dumnezeu în ciuda represaliilor, și în final cu rod bogat să meargă sus.

Amin!

„Lazăre, vino afară! Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: Deslegaţi -l, şi lăsaţi -l să meargă.” Ioan 11,43-44.

Cand Isus te cheama, vei veni chiar daca esti legat la maini si la picioare! Chiar daca nu vezi si esti in putrefactie. Chemarea lui Dumnezeu are putere in ea insasi.

Înțeleptul Solomon spune în Proverbe 25,28 – ”Omul care nu este stăpân pe sine e ca o cetate surpată și fără ziduri”, iar în Pv. 16,32 spune: ”Cine e stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți”

Stăpânirea de sine este foarte importantă, după cum spune în aceste două texte. Ne-ar interesa cum putem trece din starea dintâi în starea a doua, cum am putea avea stăpânirea de sine.

Mai întâi trebuie să spunem ce zice apostolul Pavel despre fire: ”Binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să îl fac, iacă ce fac!” Romani 7,19. De aceea nu suntem noi stăpâni pe sine, pentru că firea ne trage în jos, firea moștenită de la Adam, prin căderea în păcat. Asta nu înseamnă că suntem absolviți de vină în totalitate.

Vestea bună este în Romani 6,6. ”Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului”

Aici Pavel ne spune că în Hristos firea este dezbrăcată de puterea ei. Cine crede în Hristos are acest beneficiu. Poate că Satan îți spune că nu este adevărat, dacă tu crezi în Isus nu înseamnă că ești eliberat deplin. Da, nu ești eliberat decât atât cât te încrezi în Hristos și te predai Lui. Biblia ne dă dezlegare și ne spune că în Hristos firea este dezbrăcată de putere, prin moartea Lui pe cruce. Crede asta în inima ta! Ia-o pentru tine! ”Prin legea Duhului de viață în Hristos suntem izbăviți de legea păcatului și a morții” Rom. 8,2.

Aceasta este calea de a trece de la un om care nu e stăpân pe sine, la un om care este stăpân pe sine prin Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.  (Luca 12:51)

Mulți se gândesc la Domnul diferit. Ei cred că El a venit să aducă pacea și se supără că nu este și învinuiesc pe unii și pe alții. Domnul a spus clar, că efectul venirii lui nu va fii pacea, ba dimpotrivă: dezbinarea, sabia. Continuă lectura „Pacea și sabia” →

Noi suntem sarea pământului, ne spune Domnul Isus. Asta înseamnă că trebuie să ne consumăm pentru binele lumii. Pe de o parte dăm gust lumii. Fără sare nici o mânare nu este bună. Tot așa creștinul trebuie să arate voia lui Dumnezeu pentru om, scopul și țelul lui în viață. Sarea împiedică stricăciunea. Tot astfel și noi trebuie prin purtarea și trăirea noastră să fim o influență pozitivă pentru cei de lângă noi, și acest lucru ne va consuma. În mod deosebit prin Evanghelie facem acest lucru, prin trăirea și vestirea ei. Sarea mai are o proprietate, și anume aceea de a topii gheața. Să nu uităm aceasta ultimă îndatorire. Prin dragoste și răbdare, noi putem să topim inimile oamenilor pentru Hristos. Să fim gata să ne investim pentru asta. Să nu ne pierdem gustul de sare, pentru că nu mai putem fi folosiți la nimic.

Fiți sare!

Mt 5:11 ”Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi.”

Este de mare importante sa ai un nume bun, dar a fi vorbit de rau pe nedrept este mai mult decat a avea un nume bun. Spune Domnul: ”bucurati-va si veseliti-va pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri.” Pe cine vrea sa imbogateasca Domnul pe acela il trece prin asa ceva.

Rezista ispitei de a te mania, de a te amarî. Gandeste-te cum te vede Dumnezeu. Intradevar nu multi pot duce aceasta sarcina, dar cei ce o duc au mare rasplata.

Bucura-ta in Domnul si fii tare, este mult har in aceasta lucrare! E incheierea fericirilor, cumva incununarea lor.

sursă
foto

Binecuvântarea lui Dumnezeu este cea mai importantă. Când evreii erau învățați cum să se roage pentru copii lor: li s-a spus să se roage așa:

”Domnul să te binecuvinteze și să te păzească…” Numeri 6,24

și în Psalmul 127 spune:

”Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…”

Dacă Dumnezeu nu binecuvintează, efortul omului este zadarnic. Deși nu vrem să descurajăm în nici un fel efortul omului. Și Pavel spune:

”Nu ține nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă” Romani 9,16

Am putea spune că Dumnezeu binecuvinteză motivația, în ce direcție se îndreaptă inima ta? Nu spre alții ca să impresionezi, nu spre tine – fiind egoist, ci spre Dumnezeu, ca să fii un vas al Lui.

Și acum întrebarea importantă: pe cine binecuvinteză Dumnezeu? Un răspuns îl avem în Psalmul 41,1

” Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește”

Ps. 112,5 ”Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul, și care își rânduiește faptele după dreptate!”

În concluzie, ce ar trebui să facem ca să fim binecuvântați de Dumnezeu? Răspunsul este să cauți să mulțumești inima lui Dumnezeu. David era un om după inima lui Dumnezeu. El spunea despre Dumnezeu:

”Tie nu îți plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit…” Ps. 51,16-17

Cât de bine cunoștea pe Dumnezeu… cât de mult căuta inima lui Dumnezeu… Iar Mica ne spune:

Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?  (Mica 6:8)

Fă totul ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni și vei fi binecuvântat! Atunci nu te vei mai poticni în reacția oamenilor, tu cauți slava care vine de la Dumnezeu, și El răsplătește și un pahar cu capă dat în Numele Lui.

Caută să placi lui Dumnezeu mai presus de orice!

sursă foto

„Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul!”

„Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine.”

Părintele Arsenie Papacioc (1914-2011) Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea. La săraci poţi să faci o rugăciune scurtă: „Doamne, miluieşte-l!”, dacă nu poţi să-i dai, că eşti în tramvai şi el este pe trotuar. Întrebarea se pune, cum ne este inima noastră în legătură cu suferinţa din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?” Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu ştiinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti. Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă Dumnezeu şi pe acela şi de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi şi tu şi să te încununezi! Dumnezeu nu ne ţine că suntem noi foarte vrednici. Ne ţine că este foarte milostiv El.

(Extras din „Ne vorbeşte Părintele Arsenie” (vol 3), ediţie îngrijită de arhim. Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 1998, pp. 8-9)