Despre nevinovăția

Trăia odată un băiat bogat, care era răsfățat de părinți și toate poftele i le făcea pentru că aveau o mare slăbiciune pentru el. Într-o zi mergea printr-o pădure și văzu o vacă și începu să se mânie foarte tare pe facă pentru că nu se dădea la o parte din calea lui și că nu îl recunoscu cine e. Cu un băț a lovito cu furie, vaca se sperie, fugi și căzu într-o prăpastie. Ajuns acasă nu spuse nimic părinților și totul era ca înainte.

A doua zi vini la el un om sărac aproape plângând să îl întrebe dacă nu a văzut o vacă prin apropiere, că la văzut ieri trecând pe acolo. Fetița lui, care păștea vaca, adormise pe câmp și apoi nu a mai găsit vaca. Îi spuse că avea cinci copii, soția îi murise și toți trăiau din ce dădea vaca aceea. Furios și arogant îi răspunse băiatul bogat: ”Ce sunt eu, văcarul tău de mă iei la rost pe mine? Du-te și caut-o pe unde oi ști!”

Când după un timp la ușă bătu doi jandarmi care au spus băiatului că trebuie să îl aresteze, pentru că fuseră văzut trecând pe lângă pădure, unde s-a găsit un om mort, dar nu s-a găsit făptașul. Băiatul a ripostat că este nevinovat. ”Poate că este adevărat, dar până găsim făptașul trebuie să te arestăm!” îi spuse jandarmii. Cu mare durere și rușine băiatul fu dus la închisoare. La toți și pretutindeni băiatul striga în gura mare că e nevinovat și că intră în închisoare pe nedrept. Într-o seara avu un vis în care o ființă luminoasă intră în celula lui, și aceluia a început să îi spună că e nevinovat și că a intrat pe nedrept în închisoare, la care ființa luminoasă îi răspunse: ”așa e, așa e, dar cu văcuța săracului cum rămâne?” La care bogatul rămase străpuns în inima și zise: ”Doamne, dacă mă ajuți să ies de aici, voi merge și voi îndrepta fapta iar apoi te voi urma cu toată inima pe Tine”. 

A doua zi, gardianul a venit și spuse: ”hai că ai avut noroc! Sa găsit făptașul. Ia-ți bagajul și du-te!” Fericit nespus, ajunse acasă spuse totul părinților, inclusiv visul avut, apoi merse la bătrân și îi duse două vaci bune de lapte din cireada lui, plus o pungă de galbeni, pentru suferința cauzată. Apoi merse și își ținu cuvântul înaintea lui Dumnezeu.

Morala: Așa este și cu nevinovăția oamenilor înaintea lui Dumnezeu, ei strigă: ”Sunt nevinovat, sunt nevinovat!” Poate într-un caz este nevinovat, dar înaintea lui Dumnezeu are o ”văcuță” pe care o are pe conștiință. În viața nu ni se face după ceea ce văd oamenii, ci după ce știe Dumnezeu că este în inimile noastre și trebuie îndreptat! Să facem și noi ca bogatul acesta fericit! El a fost sfântul Efrem Sirul.

sursă foto