De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel  (Isaia 7:14)

”Fecioara va rămânea însărcinată” v. 14a – În poporul ortodox și nu numai, este mult subliniat acest lucru și anume că Domnul Isus s-a născut din fecioară. Acest lucru nu este obișnuit. Dar ce importanță are acest lucru? De ce a lucrat Dumnezeu așa? Undeva a fost făcută o profeției Satanei. Dumnezeu drept judecată pentru Satan a spus că ”sămânța femeii” îi va zdrobi capul într-o zi. Geneza 3,15 ”Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul” Faptul că Domnul Isus s-a născut din fecioară arată că El era ”sămânța femeii” care avea să zdrobească capul șarpelui. Isus s-a născut, asta înseamnă pentru noi că a sosit ceasul să fim izbăviți de cel rău. Vin-o și tu la Isus! El este singurul Biruitor profețit de Dumnezeu să salveze sufletele oamenilor din mâna celui rău!

”va naște un fiu” v. 14b – Aici subliniez că la naștere pruncul Isus a fost onorat ca un rege. El nu era un simplu copil el era un rege, un mare rege pentru că era însuși Fiul lui Dumnezeu. Maria nu a născut un prooroc, un rabin, un învățător, a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Asta trebuie să ne ducă la Închinare în fața acestui Fiu de curând născut. Vedeți că magii I s-au închinat. Isus trebuie apreciat la adevărata lui valoare. Nu doar un bun învățător, nu doar un prooroc, ci un Fiu de Dumnezeu.

”și-I vor pune numele Emanuel”(Dumnezeu este cu noi) v. 14c – Numele Lui arată lucrarea Lui. Isus a venit să ne spună că Dumnezeu este cu noi, adică de partea noastră în conflictul acesta cosmic al păcatului. Păcatul cel mai mult afectează pe Dumnezeu, este o ofensă așa de mare prin Persoană asupra căreia se răsfrânge. Unii se întreabă cum poate un păcat așa omenesc să coste o veșnicie. Răspunsul la această întrebare nu îl putem afla decât atunci când ne gândim la Cel spre care se îndreaptă fiecare păcat făptuit undeva, vreodată. Și pe pământ la fel stau lucrurile, una e să ataci un cunoscut la colțul blocului și alta este să ataci un polițai sau un președinte. Pedepsele sunt foarte diferite, fapta este aceeași. Ei bine în această problemă în care ne-a tras Satan, Isus ne-a adus un mesaj, Dumnezeu nu e cu cel rău, care ne acuză, ci este cu noi, cei acuzați. De aceea a trimis pe Hritsos să plătească în locul nostru datoria, ca noi să fim absolviți de vină. Fii gata să primești această grațiere înainte să ajungi la judecată! Nu lăsa nefăcut acest lucru!

Sărbători fericite!

sursă foto

„Să ne fereasca Dumnezeu de creştini neîncercați” Martin Luter
„Cand Dumnezeu vrea să ridice o virtute în tine, te pune într-un context opus acelei virtuți” Mocan Adi
„Să avem răbdare cu şcoala lui Dumnezeu, se spune că lui Dumnezeu îi trebuie în medie două zeci de ani pentru ridicarea unui lucrător”

Am găsit de curând maxima aceasta de John Maxwell: ”Nu e important doar ce înveți ci și de la cine înveți”

Nu știu cum să vă spun, dar acest gând îl aveam în minte de mai multe zile și nu știam cum să scriu despre el. Pentru că văd această problemă în zilele noastre în mod acut. Avem atâta informație și ne înfruptăm din plin de parcă ar fi informație de cea mai bună calitate. Nu judec, dar mai ales cea de pe facebook. Ați observat că uneori după mult citit pe net, simțiți un gos în stomac? Vreau să fiu constructiv, nu critic. Este o problemă cu sursa. Când ai așa belșug de informație și pe tavă și din toate părțile, ai așa un sentiment extraordinar de autosuficiență, abundență, și totuși e amăgire. Am simțit mare diferență când am citit ultima carte bună. Am spus: ”dar când am citit pe net de ce nu m-am simțit așa înălțat niciodată?” Știți care este răspunsul? Sursa! Pentru că cel care a scris cartea, este un om autentic, un om de calitate atât cât i-a dat lui Dumnezeu darul, spre deosebire de stirile și informațiile masive de pe net, care sunt scrise, să fim cinstiți, la plictiseală cele mai multe, sau din tot felul de motivații (competiție, mândrie, nevoia de atenție etc). Nu spun că nu sunt și surse bune pe net, dar vreau să îndemn spre ele, să avem discernământ.

Conteaza sursa! Să ne informăm privind, cum spune Domnul, la caracterul persoanei care scrie, nu doar la cuvinte, la roadele în timp ale acelei persoane, efectele în ceilalți și în general. Aceasta va fi un certificat valabil, biblic pentru noi.

”Nu e important doar ce înveți ci și de la cine înveți” John Maxwell

Unii oameni se luptă cu minciunile spuse la adresa lor. Am câteva gânduri cu privire la asta – minciunile nu rezistă în istorie. Oricât ar fi de depravată lumea în care trăim noi, minciunile se sfarmă de realitatea vremurilor și a faptelor. Ea mai lucrează pe ici pe colo unde oamenii sunt visători și rupți de realitate. Fixează-te în adevăr și raportează-te doar la el, fără să îți pese ce cred oamenii, nu îți fă probleme că nu vei fi înțeles. Când oamenii te vor vedea alipit de adevăr te vor respecta.

Dacă ne uităm prin toată biblia cu această întrebare: ”Ce îi place lui Dumnezeu cel mai mult?” vei vedea mereu și mereu acest lucru, afară de ceea ce știm din legea lui Dumnezeu care sunt poruncile Domnului, și din NT care este cea mai mare poruncă, mai presus de acestea Dumnezeu dorește o relație viguroasă cu tine. Dacă ne uităm în vechie la Enoh, despre el nu se spune că ar fi făcut nici o minune, nici o lucrare deosebită, nimic, nimic, dar ni se spune că a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. Acest lucru este cel mai important pentru Dumnezeu. Toți oamenii mari ai lui Dumnezeu prin aceasta și-au atras mari binecuvântări de la Dumnezeu, pentru că au păstrat această relație viguroasă cu Dumnezeu, nu distantă, nu rece, nu căldicel, ci o relație fierbinte, vie, dinamică. Am putea spune că prin ea a primit călăuzire Moise de fiecare dată, prin ea câștiga David bătăliile, prin ea deslujea Avraam următorul pas în viață. Noi trebuie să învățăm în generația noasră cum să avem o relație viguroasă cu Dumnezeu în ulțime, în mijlocul programelor de tot felul, în mijlocul marilor lucrări. Nimic nu înnobilează pe om mai mult decât o relație viguroasă cu Dumnezeu. Vedem la Domnul Isus această relație cu Tatăl în mod deosebit. El petrecea nopțile cu El, el se retrăgea adesea pentru a sta cu Tată.

Învață să ai această relație, îți va fii de cel mai mare folos în viață!

Eu cred că evoluția tehnologică a amplificat toate lucrurile, partea mai puțin bună este că cei ce fac răul, prin tehnica de astăzi îl pot face mai mare; dar partea bună este că cei ce fac binele îl pot face și mai bine. Așa văd eu internetul între oemenii de bine și mai ales între creștini 🙂 – ca un mijloc de amplificare a binelui. Apostolul Pavel folosea tehnica scrisului cu două mii de ani înainte cu putere. Nu vedem așa multe epistole la alții așa cum le vedem la el, de aceea cred că dacă ar fi trăit astăzi, beneficiind de tehnica zilelor noastre, ar fi răsturnat lumea de astăzi cu susul în jos, de șapte ori mai mult ca atunci – Asia mică. Cred că aici se împlinește profeția lui Daniel care spune: ”Dar aceia din popor, cari vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămînea tari, şi vor face mari isprăvi.”  (Daniel 11:32) Acum se pot face isprăvi mai mari cum bine vedem la oamenii lui Dumnezeu de pe întreg pământul.

Văd ici colo câte un material care vorbește de efectele rele ale internetului.

Ieri fratele Emil Bartoș – păstor, teolog, profesor, a avut o întâlnire cu tinerii din București pe tema: ”Între internet și integritate”. Concluziile finale au fost ca internetul să nu devină rău pentru tine:

• Să pui graniță răului, să pui repere, limite acestuia.
• Să nu sacrifici relațiile reale în favoarea relațiilor virtuale. Ține-le pe amândouă în echilibru!
• Fă un raport corect între cât stai pe net și cât stai cu Domnul. Să fie așa cum trebuie!
• Să ai evidențe clare că tu depinzi de Dumnezeu și nu de net.
• Depistează constant sursele de păcătuire și eliminăle: recunoaște-le, cereți iertare, schimă-te și apoi mergi mai departe.
• Păzește-ți simțurile, ia distanță gradual de ceea ce știi că te slăbește.
• Roagă-te mai mult, trăiește curat și în lumină.

Așa că dacă vom ține aceste reguli și altele personale, vom putea folosi în bine aceste instrument deosebit.

Vreau să vă spun că apreciez prezența fiecăruia dintre voi. Au activez de mai mulți ani pe net și am avut perioade și perioade, am căutat să fiu oarecum constant și aici făcând ceea ce am considerat că este bine. Am văzut media de vârstă în sondajul din bara de alături. Am văzut activitatea foarte intensă pe lista de rugăciune, care în ultimul timp nu a fost la fel, dar asta înseamnă că poate reveni dacă a fost așa odată, voi mai scrie pe tema asta. Apreciez darul unora dintre voi de poeți deosebiți, alții de tineri care inspirați pe alții prin personalitatea voastră. Unii cititori nu sunt așa expuși, dar știu că sunt acolo pentru că într-un fel sau altul au spus-o. Alții sunt oameni de o înaltă ținută spirituală. Sunt mândru de voi toți și sper să ne ajutăm reciproc prin darul pe care Dumnezeu l-a dat fiecăruia dintre noi astfel încât să ne facem mai buni și nu mai răi.

Mă bucur de voi toți, cu toată dragostea și respectul!

Florin Stoica

Eu am îndrăgit de la început cartea ”Călătoria creștinului” de John Bunyan, consider că este una din cele mai importante cărți după Biblie pe care fiecare credincios ar trebui să o știe. De aceea am postat link-ul din dreapta cu ecranizarea acestei cărți. Fratele CH Spurgeon se îngrijea ca în fiecare an să citească cel puțin odată această carte.

Am citit de curând o cartea a fratelui Bruce Wilkinson în care vorbea de asemenea de o călătorie a unui vizionar (un alt nume pentru credinciosul care a primit viziunea lui Dumnezeu), iar acesta imediat ce părăsește zona de confort a propriei vieți intră undeva în valea uriașilor. Aceștia i se împotrivesc, îl găsesc nepregătit, dar Dumnezeu îi spune să lupte împotriva lor cu Adevărurile pe care le-a învățat până acum din Scriptură. Acești uriași sunt: Lipsa materială, corupția și respingerea. Aceste elemente nu apar în forma aceasta în cartea lui Bunyan, acolo este la un moment dat ”Uriașul deznădejde”.

Mi se pare cu adevărat un uriaș relevant în calea creștinului adevărat – corupția. Cred întradevăr că este un uriaș adevărat (bine surprins de Bruce Wilkinson) cu care credinciosul se luptă. De asemenea și respingerea mi se pare un uriaș adevărat, doar că în opinia mea el este mascat oarecum. Nu îți dai seama că e el când te lupți cu el.

Bruce W. spunea că în această luptă nu trebuie să ascultăm de teamă, ci să folosim adevărul Scripturilor drept arme. De ce îngăduie Dumnezeu așa? Pentru că o personalitate spirituală nu se formează decât dacă este aruncat într-o situație care este peste puterile lui și nefamiliară. Marile succese în general au la început răni. Fără un adversar înfricoșător nu putem vorbi de un curaj autentic. Această situație nu înseamnă că nu ești pe drumul cel bun, ci că ai ieșit din zona de confort mai degrabă. Mărimea provocărilor reflectă mărimea lucrării viitoare.

”Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.”  (1 Corinteni 10:13)

Această întrebarea şi-o pun mut tinerii, dar nu numai. Avantajul este că atunci când eşti entuziasmat, eşti mai capabil de orice faci. Cânt entuziasmul scade, trebuie să fii mai atent şi mai concentrat, adică ai nevoie de ceva perseverenţă.

Unul din răspunsuri la întrebarea de mai sus este dat de apostolul 1Petru 1,13

„Puneţi-vă toată nădejdea în Harul care vă va fi adus la arătarea lui Hristos”

Ideea este că atunci vom fi transformaţi deplin, vom fi perfecţi: fizic, emoţional, intelectual, din toate punctele de vedere, pentru că din toate punctele de vedere acum nu suntem perfecţi.

Să ne punem totă nădejdea în Harul care ne va fi adus atunci, dar până atunci noi tot aparţinem lui Dumnezeu (aceia care cred în Fiul lui Dumnezeu) şi ca să mergem drept trebuie să nu ascultăm de firea noastră coruptă, rea care ne trage în jos. Iată de ce nu te simţi aşa cu ar trebuie, adică cum este drept şi cinstit, corect şi normal. Firea este rea şi distorsionează lucrurile, simţirile, raţiunile etc. Nu asculta de ea. Tu decide singur după Cuvânt şi Duhul Sfânt cum trebuie să te porţi, cel neprihănit va trăi prin credinţă (în Cuvânt) şi nu prin sentiment, sau gând. Când nu eşti desăvârşit este normal să ai sentimente contradictorii, sau aşa cum nu ai dori tu personal, adică tu personal e posibil să te fi ridicat mai sus, să fi iertat, să fii depăşit anumite lucruri, dar firea te aduce jos.

Acceptă starea ta imperfectă, veghează asupra ta însăţi şi fii ferm(ă) cu tine, ca să nu îţi joace feste firea. Fii realist!

„Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” Ps. 42,11

Se pare că şi David cunoştea acest meşteşug de a nu se lua după sine, ci de a se conduce prin Cuvânt prin Duhul Sfânt în direcţia corectă. Mai este puţin până când vom fi perfecţi: voia lui Dumnezeu va fii una cu mintea, sentimentul şi tot ce suntem. Până atunci Duhul Sfânt şi Cuvântul sunt cei mai tari în noi.

Dacă îţi asumi aceste lucruri, te ve păzi pe tine, iar sentimentele tale te vor urma pe măsură ce vei face aceste lucruri mai mult şi mai bine.

Cu bine!

Specialiştii spun că noi purtăm discuţii interioare cu noi înşine de multe ori pe zi cu privire la trecut, prezent şi viitor. Când sunt situaţii tensionate, acest dialog interior perturbă prezentul în mod vizibil. Partea mai puţin plăcută este că adesea sunt mai multe negative.

Dacă citim suficient Biblia zilnic, în special dimineaţa ca să întâmpinăm fluxul acestor conversaţii interioare, apar genul acela de gânduri: „Dar Biblia spune…”, „Dar David a făcut aşa…”, „Iuda a făcut aşa, cu siguranţă trebuie să refac treaba asta…” etc.

Aşa lucrează zilnic Scriptura şi Duhul Sfânt solul interior al gândurilor din inima noastră, de unde vin toate faptele şi acţiunile noastre. Luptă să dai inimii cât mai mult material sfânt ca să aibă resurse la nevoie!

Deuteronomul 17:19 „Va trebui s-o aibă cu el (Scriptura) şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din Legea aceasta şi toate poruncile acestea,”

Pentru a face ceea ce iți place cel mai mult, trebuie adesea să faci ceea ce te înspăimântă cel mai mult.

Este normal să te temi, nu e normal să asculți de temerile tale.

Avem atâtea obiceiuri de crăciune că oamenii se întreabă ce trebuie să facă sau ce e corect să facă de sărbătoarea crăciunului. Această sărbătoare are diverse obiceiuri:

– Colindele – Primii care au colindat au fost îngerii. Ce au vestit ei? Nașterea Mântuitorului! – Sărbătoritul.

– Darurile – Primii care au adus daruri au fost magii. Cui sau pentru ce au dat acele daruri? Părinților pentru pruncul născut, Mântuitorul. – Sărbătoritul.

– Bucuria – Sărbătoarea crăciunului este prin excelență o sărbătoare a bucuriei. Primii care au spus prima dată să ne bucurăm au fost îngerii. Care a fost motivul? ”Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor!” – Sărbătoritul.

Crăciun fericit!

sursă foto

În Betesda era o scăldătoare unde zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, cari aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora, din cînd în cînd, în scăldătoare, şi turbura apa. Şi cel dintîi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Aici Domnul a vindecat un olog de 38 de ani. 

Biblia nu spune că scăldătoarea nu ar fi reală, acolo oamenii chiar se vindecau în mod regulat, doar cine ajungea primul. Un înger al Domnului venea și tulbura apa, atunci trebuia să intri primul în apă.

Așa sunt adunările creștine de astăzi. Îngerii Domnului sunt slujitorii Lui de orice fel, aceștia ”tulbură apa” acolo la adunare, în comunitatea respectivă, dacă cineva crede, dacă cineva acționează repede, Dumnezeu îl vede și îl vindecă de orice boală ar avea. Mergeți în Betesda voastră! Așteptați ca un înger să miște apa (apa curată a Cuvântului sfânt) și apoi acționați. Aceasta este o șansă regulată. Domnul întradevăr găsește cu cale să onoreze pe câte unul din noi, dacă va face așa cu tine, să te porți cum se cuvine!

sursă foto

Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“  (Marcu 9:24)

Un tată avea un copil posedat de un duh surd și mut, a venit la ucenicii Domnului, dar aceștia nu au putut să scoată duhul cel rău. Domnul a mustrat necredința ucenicilor, apoi întreabă de când îi vine așa copilului. Tatăl spune că de mic îl aruncă în apă sau în foc ca să îl omoare. ”Dacă poți face ceva te rog ai milă de noi și ajută-ne” spune tatăl. Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poţi!» … Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!“ Apoi i-a eliberat fiul.

Nu este adevărat ce cred unii oameni că la Dumnezeu trebuie să vii numai cu o credință exemplară. La Domnul dacă vii chiar și cu întrebări, Domnul nu îți va întoarce spatele, vezi cazul lui Toma. Dumnezeu vrea ca să vii la El. Fă un semn, fă un pas, fă ceva, și Domnul va vedea și îți va răspunde. O femeie doar s-a atins de El, și s-a dovedit a fi de ajuns pentru Domnul. Dumnezeu este cel mai mare susținător al omului, el este mai mult decât e mama cu copilul, spune asta aici:

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip:  (Isaia 49:15)

PS putem spune însă pentru slujitori că pe ei i-a îndemnat să postească și să se roage.

Dar dacă nu credeţi cele scrise de el (Moise), cum veţi crede cuvintele Mele?“  (Ioan 5:47)

Moise era un slujitor al Domnului, și totuși Domnul îl pune înaintea Sa. Aici este exact ceea ce spune și apostolul Ioan: ”căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” 1Ioan 4,20

Când auzim pe cineva care spune: ”eu cred în Dumnezeu dar nu în slujitorii Lui”, sau ”iubesc pe Domnul dar urăsc biserica”, chiar Mahatma Gandhi spunea aici: ”Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristosul vostru.” Dacă luăm ca o critică indirectă asupra trăirii, este în regulă, dar dacă luăm ca o respingere a urmașilor lui Hristos, acest lucru nu este corect. În realitate cunoști credința unui om și devotamentul lui față de Dumnezeu după atitudinea lui față de slujitorii Acestuia. Vezi David cu unsul Domnului din vremea lui care nu era un exemplu, sau Natan care nu i-a vorbit de lucruri confortabile. Vezi Samuel care avea un mentor dicutabil, totuși reverența lui față de Dumnezeu trebuia să treacă prin acest învățător (fără a se lăsa întinat).

Respectul față de Cel de sus se vede în primul rând de la cei mai mici reprezentanți ai Săi de aici de jos.

sursă foto

Prima duminică: Bucurie

30 noiembrie

Isaia 2:1-5 Psalmul 122 Romani 13:11-14 Matei 24:36-44

A doua duminică: Neprihănire

7 decembrie

Isaia 11:1-10 Psalmul 72:1-7, 18-19 Romani 15:4-13 Matei 3:1-12

A treia duminică: Biruință

14 decembrie Isaia 35:1-10 Psalmul 146:5-10 Iacov 5:7-10 Matei 11:2-11

A patra duminică: Întrupare

21 decembrie Isaia 7:10-16 Psalmul 80:1-7, 17-19 Romani 1:1-7 Matei 1:18-25

Sursa material

Sursa foto

Joh 20:29 „Tomo” i-a zis Isus, „pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.”

Domnul nu se dă înapoi de la dovezi, pentru că e real, totuşi îi spune lui Toma: ” Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.” Adica, este adevărat că Dumnezeu este real şi se poate dovedi prin fapte, dar eu nu condiționez credința de asta, pentru că nu eu conduc faptele lui Dumnezu. Credința mea se bazează pe caracterul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel s-a rugat de trei ori ca să fie vindecat, dar Dumnezeu nu a vrut. Credința lui Pavel nu a fost afectată cu nimic, mai degraba Pavel a învățat ceva din caracterul lui Dumnezeu, pentru că el ştia că altă dată cu Dumnezeu a înviat morți.

Cunoaştem îndemnul acesta extraordinar al lui David, problema pe care o acuză mult oamenii este că nu pot să facă asta. Adică să nu se mai supere. Pur și simplu sunt obsedați de acel lucru și sunt munciți de gânduri grele. Soluția este puțin mai sus în Psalm: „Domnul să-ți fie desfătarea şi El îți va da tot ce îți doreşte inima” v. 4. Ştim că scriptura nu poate fi desființată, aşa că dacă aşa scrie, aşa trebuie să fie, dacă nu înțelegem, înseamnă ca nouă ne scapă ceva.

Exista o lege a sentimentelor: gândul pe care te concentrezi mai mult devine mai puternic, iar gândul mai puternic îl absoarbe pe cel mai slab.

Deşi nu ne putem controla sentimentele (acum vorbim de supărări), mai ales efectele lor, vestea buna este ca putem controla pe ce gând să ne concentrăm. Făcând asta în mod corect, gândul biblic devine din ce în ce mai puternic. Toată treaba este să ai răbdare (pentru ca răbdarea să îşi facă desăvârsit lucrarea), până ce gândul biblic devine mai puternic decât cel mincinos. Te concentrezi pe gândul biblic, rugându-te, studiind scripturile, scriind, vorbind cu cineva de încredere ce trebuie (partea constructivă, biblică, pozitivă).

Cât despre supărări, duc numai la rău, adică pierzi timpul cu ele, degeaba aștepți să îi fie cuiva milă de tine, degeaba aștepți să sară cei drepți în picioare, cred că Dumnezeu găsește mai multă plăcere în tine dacă refuzi să te mai plângi (regretă că ai avut încredere în tine și ridică-ți trăirea mai sus), dacă refuzi să critici (nu putem ajuta pe oameni mai mult decât vor ei să facă asta),  găsește scuze celuilalt și eliberează-l, spune: ”nu știu ce a avut, nu a fost întotdeauna așa”(iar dacă știi ce a avut, nu te mai băga, e treaba lui), încredințează lui Dumnezeu situația aceea,

”Domnul să îți fie desfătarea!” –  concentrează-te pe lucrurile bune pe care vrei să le faci înaintea lui Dumnezeu, roagă-te intens pentru asta, fă un plan, scrie, studiază, cercetează cum și ce ai de făcut, implementează în viața ta acele lucruri cu oamenii respectivi. Atunci, vei vedea că acele lucruri ”catastrofale, cosmice” se vor stinge, ca un cărbune scos din foc.

Mai e un lucru: ”Situațiile imposibile”. Unii spun: ”Domnule nu știu ce ar trebui să fac cu ”X”, cu ”Y”!. Dacă nu știi, sau nu ai ce să îi faci, nu îi face nimic. Este cel mai înțelept lucru! Se spune că dacă o situație nu are nici o soluție, nu există de fapt nici o problemă. Este doar un zid în care tu ai fost atras să dai cu pumnul. Gata, renunță. Fă ceva constructiv!

Doamne ajută!

Nabal din VT așa a făcut cu David, acesta a trimis la el după provizii și acesta i-a răspuns: ”Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpâni”. Probabil și lui îi plecase unii robi sau slujitori, iar acum în cazul lui David vedea un astfel de fugar de la curtea lui Saul. Vedem însă că nu toate situațiile sunt la fel, acest comportament simplist nu este și cel mai înțelept, chiar dacă experiențele sunt bune să ne învețe câte ceva. David nu era nesupus, ci era prigonit. Diferența era mare. Să nu trăim influențați de experiențele noastre. Să ne facem o analiză! Să ne facem o curăție! Să trăim după Cuvânt! Cineva spunea: ”Învață cât mai mult și cât mai repede din experiențele altora, pentru că nu vei avea timp să treci prin toate”.

sursă foto