Fa un test! (engleza)
Cine reuseste in viata?
Un sondaj a scos la iveala ca nu oamenii de 9 si 10 in scoli sunt cei care au cele mai mari reusite in viata, ci acestia sunt cei medii, ex: Bill Gates, Albert Einstein, Billy Graham, Bill Gothard, CH Spurgeon, Willam Carey, etc. Nu inseamna ca cei cu rezultate bune nu reusesc in unele cazuri.
V-ati gandit oare de ce?
Ispita celor talentati este sa se increada in ei insisi, devenind aroganti si injosind mai pe fata mai discret pe ceilalti. Si Dumnezeu nu le ajuta, pentru ca este scris: „Dumnezeu sta impotriva celor mandri dar celor smeriti le da Har” Iacov 4,6.
Insa cei ce nu sunt asa de straluciti in general, striga la Dumnezeu: „Doamne ajta-ma!” si ei sunt constienti ca au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a reusi. Acestia din urma sunt mai aproape de adevar decat primii.
Este uimitor ce poate face Dumnezeu cu un om cant acesta nu sta izolat de El.
Iosif cand era in casa lui Potifar, spune Scriptura ca : „Domnul a binecuvântat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; si binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasã, fie la câmp.”. Lucrurile nu mergeau bine pentru ca Iosif era intelept, poate ca mai erau si altii.. lucrurile mergea bine penru ca Dumnezeu intervenea pentru Iosif.
La fel se intampla si cu Daniel in Babilon. Dumnezeu lucreaza la fel si astazi: Statele Unite de ce oare a fost inaltat asa de sus? Oare cati vad ca la formarea statului au fost niste „Iosif” la conducere. America nu este neaparat o tara sfanta si inteligenta, ca adesea dovedesc contrariul, ci Dumnezeu poata sa binecuvinteze ca pe vremea lui Iosif, fin pricina unor oameni o natiune intreaga, oricat de mare, si dupa cum Egiptul s-a stricat dupa moartea lui Iosif, probabil ca asta se intampla si cu America zilelor noastre…
Coreea de Sud prospera si ii merge din plin in multe privinte. Oare nu se vede pe intreg pamantul cum creste biserica acolo? Stiati ca in parlamentul lor deputatii crestini sunt in procent de peste 27%, si crestini autentici, care se tem de Dumnezeu si implinesc Scriptura.
„Dar aceia din popor, cari vor cunoaste pe Dumnezeul lor, vor ramanea tari si vor face mari ispravi” Daniel 11,32
A fi crestin nu este nici simplu nici popular !
Statisticile spun ca in lume sunt aprox:
2,1 miliarde crestini,
1,5 miliarde musulmani
900 milioane hindusi, si statistica continua http://www.adherents.com/Religions_By_Adherents.html
Intre crestini:
970 mil Catolici
660 mil protestanti / neoprotestanti
220 mil ortodoxi
si lista mai continua putin..
Vreau sa spun ca statisticile acestea nu sunt relevante, aceasta reprezinta politica religioasa. Mai ales musulmanii cred ca ridica cifrele acelea numarand popoarele pe care le stapanesc.. Asta e politica religioasa.
Revenind la crestini, realitatea cred ca este alta, crestini cu adevarat sunt mai rari, sunt aceia smeriti dar tari in Domnul, care aduc roada, care se roaga. Si acestia sunt prigoniti indiferent ca sunt in sanul ortodoxilor, catolicilor, protestantilor(simt nevoia sa specific, ca daca din cultele mari cineva este al Domnului cred ca el pune Scriptura mai presus de traditie).
Cred ca setea aceasta religioasa de a numi asa de usor o tara intreaga (aproape) crestina este o inselare a constiitei oamenilor. Ar trebui sa li se spuna ca ei nu sunt crestini cat timp unii nici nu au citit biblia, altii o citesc, dar nu au teama de Dumnezeu in inima lor si nu traiesc dupa ea, apoi ma gandesc cum sa o implineasca atunci cand li se predica tot felul de obiceiuri si ritualuri, care nu sunt scrise in biblie. Nu vreau sa vorbesc impotriva unui cult aici, dar ce a spus Dumezeu sa facem si ce sa ajuns astazi sa se practice? Oamenii nu mai sunt invatati sa se pocaiasca si sa faca rugaciuni Domnului Isus cum s-a rugat talharul si caruia Domnul i-a spus: „Astazi vei fi cu mine in Rai!” Insa oamenii sunt indemnati sa se roage dupa o carte. Rugaciunile acelea au fost bune, pentru cei ce l-au compus, insa daca omnul nu si-o insuseste este doar o poezie..
Chiar si evanghelicii au inceput sa aibe hibele lor, daca ai facut o rugaciune de primire a Domnului in inima, este totul rezolvat, spun unii. Uneori se intampla asa, dar de cele mai multe ori nu. Este nevoie sa ne apropiem de Domnul la modul concret, sa Il cautam prin rugaciune si citirea Scripturii si prin implinirea Cuvantului in viata de fiecare zi.
Azi crestinii se cearta intre ei pentru ca fac politica religioasa, si nu pentru ca iubesc pe Dumnezeu si vor sa indrepte inimile oamenilor.
Aveti grija de sufletele voastre!
Feriti-va de idoli!
Dumnezeu spune ca este inclinatia noastra permanenta. Idolatria este foarte acutala si astazi.
Idolatria este inclinatia noastra de a simplifica lucrurile si a le face asa cum am vrea noi. Tendinta de a ne insela propriile constiinte. Inainte idolii erau din lemn sau piatra, acum sunt sub forma unor teorii sau invataturi nebiblice despre Dumnezeu (asa cum vrem noi) sau idolatrie mai este si faptul de a pune pe primul loc in viata altceva decat pe Dumnezeu. Se intampla asta printre oameni? Dumnezeu spune ca asta in ochii lui este idolatrie. Omul a fost facut pentru Dumnezeu. Cand el nu pune pe Dumnezeu pe primul loc, se degradeaza.
Sunt beneficii in felul oamenilor de a se purta? Pai da, ca daca nu ar fi, nu ar face:
1. Odihna mintii. Omul inclina spre a simplifica lucrurile, in vechime facea un chip cioplit si rezolva cu Dumnezeu, azi fac oamenii niste teorii bine slefuite si poleite, si l-a aranjat din nou pe Dumnezeu. Idolatrie.. Cand faci asta mintea ta se odihneste, zici: „Gata, eu asa cred! Pe aicea merg!” Cand de fapt omul ar trebui sa aba Scriptura drept ghid si nu dorintele lui.
2. Libertate deplina. Daca iti fauresti o imagine despre Dumnezeu asa cum iti place tie, tu faci ce vrei. Si daca trebuie iti mai ajustezi din nou „Zeul”
3. Tu esti proprietarul. Ce faci tu este al tau in mod propriu, tu esti „facatorul”.
Ce spune Dumnezeu in fata acestor lucruri:
1. Modul acesta de a trai iti da odihna mintii, dar omnul are mai multa nevoie de pace in mintea lui. (Ioan 20,19) Cand mintea este tulburata, odihna este putin lucru.
2. Omul vrea libertate deplina. Ideea este nu sa faci tot ceea ce vrei, ci sa reusesti in ceea ce faci. Un lucru dus la bun sfarsit este mai bun decat zece nereusite.(Psalm 1,3)
3. Omul vrea sa fie el proprietar, deasupra. E mai sanatos pentru psihicul omului sa isi respecte autoritatea lui si sa nu si-o renege. (Deuteronom 28,66)
Asadar: Feriti-va de idoli!
Ce inseamna sa crezi?
Noi suntem o tara crestina, asa ne place sa credem. Desi nu stiu cum se impaca asta cu faptul ca suntem in top la capitolul coruptie. Cele doua ar trebui sa nu mearga impreuna. Inseamna ca trebuie sa fie o alta explicatie.
Dar ce inseamna sa crezi? Auzi pe majoritatea romanilor ca spun: „Si eu cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos. ”
Exista doua feluri de credinta, una la nivel de cunostinta: „Da stiu ca exista un Dumnezeu”, pe care si dracii o au si se infioara (Iacov 2,19). Aceasta nu duce la mantuire.
Dar exista si o credinta mantuitoare in care spui: „Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” , cu alte cuvinte, pentru ca eu stiu ca exista un Dumnezeu si intr’o zi voi sta in fata Lui. Aceasta duce la mantuire.
Acum nu este suficient sa intrebi, este nevoi sa faci ceva. Ce ar trebui facut?
Unii spun, cultele mari: ortodoxi, catolicii, ca sa vii la noi trebuie sa te botezi, sa faci o anumita slujba, apoi nu iti mai cere decat sa fi de buna credinta, de pasti, de craciun sa vii la biserica si sa primesti parintele cand vine cu „sfintirea casei”. Oare asta inseamna ca ai crezut? Oare asta inseamna sa fi mantuit?
Neoprotestantii spun: „Trebuie sa faci catecheza, sa te botezi si apoi sa vii mai des la biserica, adica cel putin o data pe saptamana.” Dar pocaitii pun accent pe un lucru: „Trebuie sa primesti in inima ta pe Iisus ca Domn si Mantuitor!” Si nu este gresit asa. Numai ca Domnul Isus a spus talharului ca va fi in Rai, si talhaul nu l-a primit in inima ca Domn si Mantuior, el a spus doar: „Aduti aminte Doamne si de mine cand vei veni in Imparatia Ta” Luca 23,42. Asta ne arata simplu ca trebuie sa crezi ca Isus e Fiul lui Dumnezeu si sa ai inima deschisa pentru El. Nu conteaza cuvintele prea mult. Pentru ca unii asa frumos si teologic primesc pe Isus in inima lor, dar traiesc in viata numai cum vor ei. Asta cred ca este credinta care duce la mantuire. Si de asemenea el era un om care deja facuse fapte ale credintei lui. Il aparase pe Iisus in fata talharului badjocoritor, si il indemna sa se teama de Dumnezeu. Acestea sunt semnele adevarate. Fapta si cuvantul.
Evanghelizare sau ucenicizare?
Evanghelizarea si ucenicizarea sunt doua lucruri diferite. Dupa statisticile evanghelizarilor din Roamnia, trebuia sa avem 50% de oameni nascuti din nou, insa noi am ramas tot la 0, si ceva la suta, pe o parte intra in biserica si pe alta pleaca, dar nu pleaca in cer!
Domnul nu ne-a poruncit sa facem evanghelizare, ci ucenicizare „Faceti ucenici „. Este usor sa faci evanghelizare si sa pleci.. Noi trebuie sa vestim evanghelia, asta este altceva. Evanghelizarea bineinteles ca este necesara dar este doar inceputul. Noi trebuie sa ducem la bun sfarsit ce incepem.
Dar ce este un ucenic? Este cineva care se uita o vreme la „mesterul” lui si apoi incepe sa faca si el la fel. Acum vine intrebarea cea mare: Noi facem ucenici daca avem unde sa ii luam cu noi pe oameni! Daca avem ce „meserie” sa ii invatam! Dar daca noi nu ne rugam, nu citim biblia, nu mergem la biserica, nu traim cu Dumnezeu in fiecare zi, nu vom putea sa facem ucenici. Ei vor asculta evanghelizarile si predicutele noastre frumoase, dar cu coada ochiului se vor uita la noi, si daca nu vad nimic, nu vor face nimic. De multe ori s-au convertit oameni la Hristos nu pentru ca cineva i-a spus despre Isus, ci pentru ca cineva l-a luat cu el la biserica, la un grup de rugaciune, de studiu.
Secretul cresterii nu este evanghelizarea ci ucenicizarea. La evanghelizare ii strangi pe oameni, insa daca ei nu sunt ucenicizati nu vor ramane. Daca biserica din Coreea de Sud creste este pentru ca ea e grupata pe celule de ucenicie. Acolo oamenii nu spun decat: „hai cu mine la gurpa de rugaciune!” si acolo se intampla totul.
Noi unde la zicem hai cu noi?
Domnul sa ne indrepte inimile sa facem ucenici!
Un semn ceresc
Rugaciunea serioasa este insemnul lui Dumnezeu pus asupra marilor lui oameni.
Rugaciunea este o munca apasatoare, crucifica lauda de sine, semneaza falimentul personal, umileste mintea si mandria; dar rugaciunea e atotputernica, la fel ca si Destinatarul ei…
Dumnezeu iubeste pe pacatos. Oare?
Cu siguranta ati auzit zicala aceea: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pacatos”. Daca vom privi cu atentie in Scriptura baza biblica pentru aceasta afirmatie nu prea gasim decat: Ezekiel 33:11 Spune-le: “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, cã nu doresc moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã de la calea lui si sã trãiascã. ” In care sensul nu este ca Dumnezseu iubeste pe pacatos, ci ca doreste ca pacatosul sa se pocaiasca in mod cinstit.
In schimb gasim un pasaj care spune raspicat: “Domnul… uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia.” (Psalmul. 11,5) In Psalmul. 2,4 spune: “Celce sade in ceruri rade, Domnul isi bate joc de ei” In Proverbe 1,27 spune: “Fiindca lepadati toate sfaturile Mele…. de aceea si eu voi rade cand veti fi in vre’o nenorocire, imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza,..”
Ce putem spune in urma acestor lucruri?
“Dumnezeu uraste pacatul dar totusi nu iubeste pe pacatos” Pentru ca il badjocoreste.. !?
Mai bine zis: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pocait”. Pentru ca in Luca 15, 10 “Tot asa va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste.”
Dumnezeu iubeste lumea, dupa cu spune Scriptura dar numai “oricine crede” iubeste pe Dumnezeu si e iubit de Dumnezeu. Toata lumea care nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, deci cum ar putea Dumnezeu sa iubeasca pe cei ce Il fac pe El mincinos ?!
Dumnezeu ar vrea ca ei sa se pocaiasca, in asta sta toata dragostea Lui.
Daca noi spunem oamenilor: “Dumnezeu te iubeste !” Ar putea sa le placa starea aceasta, desi ei nu o inteleg, si nici eu, fapt e ca ei vor detesta un astfel de Dumnezeu si cu greu vor pricepe. Sa spunem mai bine ca Scriptura: “Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului!” E mai bine asa, pentru ca ea va veni… si ce va face atunci cel ce n-a primit pe Dumnezeu?
Sa corectam asadar zicala veche: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pocait” !! (Cat despre cel pacatos, Dumnezeu ii porunceste sa se pocaiasca Fapte 17,30)
Mentalitatea “bunavointei umane”
Richard Cecil spunea: “La predicatorii de azi se simte o evidenta lipsa de spiritualitate. O simt eu in propria mea viata si in cea a altora. Ma tem ca domina prea mult o mentalitate de jos nivel, o mentalitate preocupata doar de administratie, de organizare de aranjamente, de sforarii.”
Ideea de la care pleaca aceasta mentalitate este aceea ca oamenii trebuiesc motivati mai intai sa vina la Dumnezeu, sa il urmeze pe El. Problema este ca daca pui slujirea lui Dumnezeu in baza “bunavointei umane”, greu lucru incerci. Nu am de loc incredere in vointa umana si bunavointa oamenilor. Oamenii pleaca de la intantii foarte bune, insa ajung foarte curand la opinii contrare. Dumnezeu spune: “Blestemat sa fie omul care se increde in om” (Ieremia 17,5)
Cred ca noi trebuie sa schimbam schema, noi nu trebuie sa ii tot motivam, sa ii tot facem pe oameni sa doreasca sa il urmeze pe Dumnezeu, ca in practica nu vor face asta niciodata (intentii bune tot au..), ci sa le spunem realitatea: motorul pocaintei noastre sunt pacatele noastre, inima slujirii noastre sunt proruncile Cuvantului lui Dumnezeu. Noi nu facem lucrarea Domnului din placere, avem o bucurie nespusa pentru Dumnezeu pentru ca il iubim, dar lucarea si slujirea este grea si anevoioasa adeseori, pentru ca noi trebuie sa ne lepadam de noi insine, sa ne luptama cu mandria si comoditatea noastra proprie, sa scapam de orgoliul si prejudecatile noastre, apoi sa facem asta si cu ceilalti.
Cred ca la baza mentalitatii unor lucratori astazi este sintagma: “Eu cred ca ii pot convinge pe oameni sa il urmeze pe Dumnezeu”. Cred ca este falsa speranta aceasta. Mai sunt si exceptii, dar este tare descurajator sa mergi pe linia aceasta.
Avem pacate reale, atunci e responsabilitatea noastra sa ne pocaim in dreptul nostru, Dumnezeu ne iubeste si are rabdare, dar sa nu ni-L imaginam ca pe un clovn, care ne tot roaga si amuza, ca nu este asa. Daca viata noastra e asa de grea si dificila este pentru ca mana Lui apasa peste noi. Oare cati mai vedem asta?
Doamne ajuta-ne sa predicam pocainta straveche si sa ramanem in dragostea Ta! (adica sa pazim poruncile Tale Ioan 15,10)
romoflorin 