Citeam pe de pe blogul lui patratosul despre miscarea „emergent church” si ma ingrozeam. Adaug si eu clipul acesta care prezinta in mod clar radacinile acestei miscari si ce ar trebui facut.
FITI TARI IN CREDINTA ! – Talos V.
La varsta de 15 ani am avut de a face pentru prima data cu Securitatea. Eram urmarit de un coleg si turnat ca merg la biserica. Directorul scolii le-a spus parintilor ca voi fi exmatriculat din liceu daca mai merg la biserica. Am continuat sa ma furisez prin cimitirul care era langa casa celui in care se aduna mica comunitate de credinciosi. Am fost pandit si descoperit din nou de colegul sarguincios. Atunci, tatal meu m-a luat cu el prin bisericile de prin sate. Colegul a aflat si asta! Urma exmatricularea sub presiunea securitatii. Ca sa evite exmatricularea, directorul le-a cerut parintilor sa ma trimita la internatul scolii unde puteam fi supravegheat. A inceput in sufletul meu razvratirea fata de Dumnezeu. Am hotarat nu numai sa termin cu biserica, dar am ajuns si la convingerea (cu ajutorul profesorului de filozofie, a Bibliei hazlii si a colegilor care faceau presiuni asupra mea) ca nu exista Dumnezeu. Mi-am depus dosarul pentru scoala de ofiteri. Am trecut cu bine vizitele medical. Intr-o zi, colegul care era umbra mea, mi-a spus ca un alt coleg, fost prieten al meu acum mutat in alt oras cu familia, incercase sa otraveasca o profesoara. Dupa cateva saptamani am fost chemat la Securitate. Am fost invinuit ca am tainuit o tentativa de omor si ca se demarase impotriva mea o ancheta. “Baiete, stai ca frunza pe apa in scoala…!”, mi-a spus cel care se prezentase ca locotenent de securitate. Aveam 17 ani. I-am spus locotenentului care ma ancheta, ca nu inteleg de ce trebuie sa sufar pentru parintii mei; ca eu nu mai am nimic cu misticismul si obscurantismul religios si ca vreau sa devin ofiter. Am dat declaratii in acest sens si m-am “lepadat” de credinta parintilor mei. Am acceptat sa-l ajut sa clarifice “tentativa de omor”. Intr-o seara, pe cand ma duceam la sediul militiei unde trebuia sa dau “nota informativa” despre colegul meu, din intuneric, pe strada, locotenentul beat a inceput sa arunce cu pietre dupa mine. Atunci am inteles ca ofiterul il apara pe colegul meu. Din seara aceea nu m-a mai chemat. Tatal colegului era secretar de partid si toti ceilalti colegi il stiau de frica. S-a facut o ancheta in scoala si au venit organele de partid de la Raion. Eu nu eram UTM-ist deoarece secretarul UTM al clasei spunea ca am sa ma botez la varsta de 30 de ani ca Hristos. Totusi m-au chemat la sedinta si acolo le-am dezvaluit intreaga inscenare, in spatele careia era ofiterul de securitate. Am scapat de exmatriculare, dar dupa cateva luni am primit instiintarea ca dosarul meu fusese respins pentru scoala de ofiteri deoarece tatal meu era predicator (laic) baptist.
La varsta de 18 ani am fost incorporat la unitatea de transmisiuni din Campina a Ministerului Afacerilor Interne, de unde au fost trimisi la revolutie acei tineri macelariti pe aeroportul Otopeni. In cateva luni de armata mi-am dat seama ca se urmareste depersonalizarea noastra si am inceput sa traiesc cu aceasta teama. Dupa cateva luni, un ofiter m-a chemat si mi-a spus sa imi fac valiza ca plec la o scoala speciala de ofiteri deoarece dosarul meu a fost reanalizat si am fost admis fara examen. I-am raspuns ca nu ma mai intereseaza scoala de ofiteri si am refuzat categoric. Anul doi l-am facut la adapostul antiatomic din Pitesti, ca sef de nod radio pentru Apararea Locala Antiaeriana (ALA). Dupa 20 de luni de armata, la varsta de 20 de ani m-am dus in concediu acasa, in Jibou un mic orasel de pe valea Somesului. Intr-o duminica seara de August, L-am primit pe Hristos. I-am marturisit toata razvratirea mea si teama mea de viitor si in seara aceea I-am facut fagaduinta ca am sa-L slujesc ca pastor orice s-ar intampla.
Am inceput sa citesc din nou Biblia si sa scriu poezii. Intors la cazarma, am continuat sa citesc Biblia si sa scriu poezii crestine. Le ascundeam sub saltea, dar un coleg le-a descoperit si dupa cateva zile am fost chemat la raport de un colonel de la Contra Informatii (C.I.) sosit de la Craiova pentru a ancheta cazul meu. Era in toamna anului 1964. Colonelul m-a intrebat despre poezii si despre elevii de liceu din Jibou care merg la biserica. Am refuzat sa ii vorbesc despre elevii de liceu din Jibou. I-am spus ca m-am hotarat sa studiez teologia si sa devin pastor. Inca nu eram botezat. M-a amenintat ca va avea grija sa ajung nu la teologie, ci dupa gratii si sa-mi aduca colegii pachet. Am simtit ca amenintarile lui nu au nici o putere asupra. Eram in sinea mea fericit ca la numai doua luni dupa ce L-am primit pe Hristos aveam sa sufar pentru credinta.
Colonelul a plecat si am fost inlocuit din toate functiile care le aveam ca sergent. Nu mi-au mai dat tinuta de iarna, si in tinuta de vara si fara manta am continuat serviciul militar pana la sfarsitul lunii Noiembrie. Prin confruntarea timpurie cu securitatea, Dumnezeu in harul Sau, m-a pregatit pentru confruntarile ulterioare.
In Iunie 1965 am fost botezat la Cluj in biserica Manastur si in toamna anului 1965 am inceput cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucuresti.
“Potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine
sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta…! (1 Petru 5:8-9). Impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi! (Iacov 4:7).
China
Furie
Furie
Daca vrei sa te vindeci de furie, nu o mai hrani. Spune-ti: “Obijnuiam sa ma enervez in fiecare zi; apoi din doua in doua zile; acum doar la trei sau patru zile o data”. Si dupa ce vor fi trecut treizeci de zile adu ofranda zeilor. – Epictet
Furia este acea puternica forta interioara care stinge lumina ratiunii. – Ralph Waldo Emerson
Caracterul nu este mostenit. Este construit zi de zi prin gandurile si actiunile noastre, gand dupa gand, fapta dupa fapta. Daca lasi frica, sau ura, sau furia sa-ti stapaneasca mintea, ele se transforma in lanturi pe care ti le-ai facut singur. – Helen Douglas
Sa nu privim inapoi cu manie sau inainte cu frica, ci de jur imprejur cu constiinta treaza. – James Thurber
Invatatura inteleptului
“Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa te departeze de cursele mortii” Pv. 13, 14
Inteleptul in sens biblic inseamna temator de Dumnezeu (Iov 28,28). Invatatura inteleptului este un izvor de viata, nu datorita faptului ca unii oameni au in iei ”izvoare de viata”, ci datorita faptului ca acesti oameni nu vorbesc de la ei ci vorbesc din Cuvantul lui Dumnezeu care este un izvor de viata. Cuvantul te desavarseste si de face in stare de orice lucrare buna, nu doar in cele spirituale cum cred unii. Utam ca cele mai ilustre minti au fost cititori consecventi ai Scripturii? : Bethoven, Isaac Newton, Aldabert Einstein etc. Cuvantul lui Dumnezeu este ca o harta de comori dar si de primejdii, daca te uiti cu bagare de seama in ea atunci vei fi ferit de cursele mortii, pe langa faptul ca vei fi condus spre comorile vietii.
Mihai Wurbrand despre tatal sau Richard W.
Am primit aceasta scrisoare de la Mihai Oara, de pe grupul sau de discutii “dialog evanghelic otodox”. Aceasta scrisoare a fost scrisa de Mihai Wurbrand, baiatul fr Richard Wurbrand.
Aceast articol cat si cel precedent vine in contra argument la emisiunea difuzata de televiziunea maghiara “m1” : http://www.mtv.hu/videotar/?id=15747 in care se marturiseste ca fr Richard W. si-a schimbat confesiunea.
“Repet, fiind singurul fiu al lui Richard Wurmbrand si ajungind prin bunavointa Providentei la 69 de ani, desi parintii mei si cu mine am trecut prin multe peripetii unice, ramin totusi inca uimit de zvonurile, despre o presupusa convertire sau trecere la Ortodoxism, care inca pot apare, pe tot felul de blog-uri si forum-uri despre Richard Wurmbrand, dupa alegerea sa printre primele zece cele mai respectate personalitati ale istoriei Romaniei, la concursul Marii Romani din 2006.
Richard Wurmbrand a locuit in ultimii 10+ ani din viata, in casa mea, cumparata de catre mine, din banii mei si a zacut la pat sub ingrijirea mea si a unor ajutoare 24/24 in ultimii patru ani din viata, in aceasta casa. Motivul pentru care e i-am pus casa la dispozitie si m-am mutat in alt apartament cu chirie a fost pentru ca sa fiu cu parintii mei, o buna parte din zi, casa oferind nu numai conveniente pentru vizitatorii multi la parintii mei dar si facilitati de birou pentru mine. Am colaborat zilnic cu tatal meu in aceeasi organizatie, numita in prezent Voice of the Martyrs, inceputa de familia noastra, fara intrerupere dela venirea sa in America si pina la inbolnavirea care l-a rapus la pat. Richard Wurmbrand , fiind animat de o profunda intelegere si dragoste crestina interconfesionala, nici in acesti ani nici inainte in intreaga sa viata nu s-a declarat vre-o data ca avind vre-un interes de a deveni ortodox. El a fost initial hirotonit in confesiunea Anglicana si mai tirziu din nou in confesiunea Luterana si a ramas un pastor luteran pina la sfirsitul vietii. Zvonul despre o presupusa convertire la Ortodoxie, petrecindu-si ultimile zile intr-o minastire ortodoxa in America, a aparut mai intii intr-un forum al publicatiei Formula AS. Cind am dovedit imposibilitatea acestei gogorite, iata ca o alte publicatie notorie, Academia Catavencu, a schimbat circumstantele si a „plasat” convertirea la inchisoarea Tirgu Ocna prin anii 1951-52. Nici aceasta nu a avut loc. Am raspuns publicatiei Academia Catavencu precum urmeaza:
„In „Rezistenta din Minti”, A.C., nr. 822, ziaristul Alexandru Cautis face afirmatii, obtinute din auzite, eronate sau nedocumentabile judicios despre pastorul luteran Richard Wurmbrand, un evreu-crestin inchis timp de 14 ani in inchisorile comuniste romane si decedat in anul 2001. Neavind dreptul la replica, fiind singurul sau fiu, am
cumparat acest spatiu limitat. Conform autorului, Richard Wurmbrand s-ar fi clasat pe locul 3 la „Mari Romani.” O eroare. S-a clasat pe locul 5. Autorul descrie ca ar fi iesit din inchisorile comuniste „crestin ortodox” cerind, fiind intr-o celula in inchisoarea comunista Tirgu Ocna, conform unui „martor” inca in viata, doctorul Lefa, inchis ca legionar, sa fie botezat, „dupa religia ortodoxa.” Ortodoxia nu este o religie ci numai o denominatie a religiei crestine. Richard Wurmbrand, o persoana publica in Romania pre-comunista, dupa ce a ajuns in Vest in 1965 si pina la moartea sa, timp de 36 de ani, a predicat fiind o personalitate cunoscuta pe 5 continente, publicind carti care au
fost traduse in 85 de limbi. Multi „colegi” de puscarie au publicat in strainatate sau chiar in Romania despre el. Inaintea acestui concurs in 2006, nu a aparut nimic in scris despre o asemenea presupusa convertire si botez in ortodoxie. Cea mai buna dovada totusi de cit de neverosimila este aceasta „noutate” provenita conform autorului dela Dr. Lefa, este chiar cartea autobiografica a drlui. Aristide Lefa, tiparita in 1998, Fericiti Cei Ce Pling, Editura Eminescu, unde isi descrie activitatea ca doctor-puscarias in
Tirgu Ocna. Desi Richard Wurmbrand este mentionat pe larg si nu necesar pozitiv, absolut nimic despre o presupusa convertire la ortodoxie. Mihai Wurmbrand”
Din pacate AC a refuzat sa-mi permita cumpararea unui spatiu sa public acest raspuns. In continuare, eu nu am fost si nu sunt ortodox ci timp de 40 de ani, locuind in America am fost membru in diverse biserici luterane. Sotia sau copii mei nu au fost si nu sunt ortodocsi.
Pe preotul Calciu l-am cunoscut bine, am corespondat si am fost prezent la fiecare vizita facuta la tatal meu. Tatal meu a luat in casa noastra un orfan cu care nu avea nici el nici mama mea nici un grad de rudenie. Pentru ca acest orfan, care nu a fost niciodata adoptat ( la un moment dat, 10 alti orfani au fost crescuti la noi in casa, in Romania pre-comunista, pe diverse perioade.) a locuit pe o perioda mai indelungata cu mine, parintii si cu mine l-am considerat ca pe un frate. Cind am plecat din Romania in 1965, acest orfan nu mai locuia cu noi, era casatorit, etc. Cea mai buna dovada ca nu era relatia noastra intima este faptul ca securitatea comunista nu i-a facut nici un fel de neplaceri in ciuda activitatilor public anticomuniste, timp de peste 25 de ani in timpul comunismului in Romania, ale familiei noastre.
Fiind de mic copil si ramanind dealungul vietii, volens nolens o persoana publica, adresa mea nu este un secret, PO Box 5161, Torrance, Ca. 90510, USA pentru orisicine are nevoie despre informatii serioase si credibile despre tatal meu, pastorul decedat Richard Wurmbrand. “
Mihai Wurmbrand
Visul lui Iosif – VI –
Visul lui Iosif – VI –
Geneza 37
Atentionari pentru momentul cand visul tau va deveni realitate, sau pentru aceia care deja isi traiesc visul vietii lor
- Ramai smerit. Odata un alpinist amator isi dorea sa escaladeze un mute inalt si a cerut ajutorul unui alpinist profesionist. Acesta s-a oferit sa il ajute dar i-a cerut sa asculte in totul de el. Asa au facut si a ajus in final pe varful acela inalt la care a visat de mult timp. Cand si-a vazut el visul cu ochii, a vrut sa se ridice in picioare si sa ridice mainile in sus de bucurie. In clipa aceea alpinistul profesionist, i-a pus mana in spate si cu forta l-a lipit de stanca. Mirat alpinistul nostru se uita la el: “Ce faci?” . “Aici vanturile bat tare, daca stai lipit de stanca nu le simti, daca te ridicai in picioare, ai fi fost mort acm!”. Asa este si cu trairea visului nostru, acolo vanturile bat mai tare, bat intine, caderea este cu atat mai mare cu cat esti mai sus. Ramai smerit, stai lipit de Domnul Hristos oricat de sus ai urca.
- Continua a iubesti. Iosif ar fi putut sa se razbuna, asa in termenii politetii, tehnic, cum se face in lumea de astazi J. Chiar si Iacov tatal lui s-a ganit la asta, dar Iosif a spus: “Ma voi ingriji de voi si de copii vostri”. Se spune ca : “Puterea corupe” in Hristos proverbul acesta trebuie sa cada. Hristos este totul, noi suntem doar niste robi netrebnici. Trebui sa continuam sa iubim, sa fim afectivi si sensibili, nu sa ne sczam cu “programul incarcat” de la a mai fi oameni in relatii de dragoste cu semenii nostrii, cei de langa noi.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Vegheati! Talos V.
VGHEATI, FITI TARI IN CREDINTA, FITI OAMENI, INTARITI-VA !
(1 Corinteni 16:13)
Apostolul Pavel avertizeaza pastorii (presbiterii) din Efes ca intre ei se vor infiltra lupii rapitori care nu vor cruta turma. Lupii in blana de oi se infiltreaza intre liderii Bisericii (prooroci, pastori, invatatori, etc.), nu in randul credinciosilor. Un slujitor al bisericii care isi tradeaza sau isi vinde “turma” este oier, nu este pastor. Ce bine, vor spune cei tineri, ca noi nu am trecut prin acele vremuri. Prin aceasta ati recunoaste ca sunteti urmasii celor care au tradat, ar spune Domnul Isus. Ispita tradarii si a colaborarii cu fortele spirituale ale intunericului va capata forme noi si poate mai subtile in democratie.
VEGHEATI !
In dosarele de la CNSAS in care eram numit TUDOR, am descoperit ca pe tavanul vecinului de sub apartamentul meu si pe dusumeaua apartamentului de deasupra erau instalate aparate de ascultare si urmarire in profunzime, cu acordul si cu angajamentul vecinilor de a nu divulga actiunea secreta a organelor speciale. Erau urmarite nu numai discutiile cu strainii, ci si comportamentul meu si al familiei mele in vederea “fructificarii operative”. Intr-o noapte au venit la mine doi frati si sotia unuia dintre ei sa-mi spuna ca au descoperit trupul lui Bogdan (fost membru ALRC) spanzurat in pod. Vrem sa il ingropam undeva pe ascuns. Ce parere aveti? Le-am raspuns ferm ca oricare ar fi consecintele trebuie sa se duca la procuratura si sa anunte. Eu nu stiam atunci ca discutia era inregistrata. Cum ar fi incercat mai tarziu sa ma santajeze, daca as fi fost derutat in fata spaimei fratilor mei!
Toamna trecuta cand se discuta aprins la televiziune si in presa despre colaborarea cu Securitatea a slujitorilor bisericilor, a aparut intr-un talk-shaw un fost director din Securitatea ceausista si a spus: “Credeti ca numai atunci au fost supraveghiati slujitorii cultelor?… _u se poate altfel, ei sunt formatori de opinie!” Apoi au urmat discutii despre cate grupuri particulare ar putea incerca sa santajeze o persoana oarecare. In comunism am stiut ca avem un singur dusman. In democratie, daca esti santajabil, intunericul este o caracatita cu sute de brate. Dumnezeu i-a spus lui Avraam,: “Umbla inaintea Mea si fii intreg (fii drept)!”
Foto Canada
Disciplinarea si mustrarea
« Saracia si rusinea sunt partea celui care respinge disciplinarea, dar cel care ia seama la mustrare va fi onorat » Pv. 13, 18
Orice sportiv stie ca fara disciplina in antrenament si exersare nu poate obtine performata. Nu exista scurtaturi pentru el, smecherii, afara de dopamina si alte metode nelegitime. Curios este ca oamenii in economie, viata spirituala si chiar educatie sunt invatati ca se poate si pe scurtatura. Poti sa faci bani repede daca esti isteti (de fapt trebuie sa nesimtit, brutal si salbatic in realitate), poti sa iti faci o educatie si fara frecventa (de fapt este vorba de bani aici, educatie… nimic). La fel este si in viata spirituala, daca faci o rugaciune si te-ai botezat, gata. Ai si intrat in cer. Nu este asa, daca esti cu adevarat nascut din nou, asta se va vedea prin perseverenta ta in tot ce este bun. Nu vei putea sa nu fi disciplinat cu asta. Tot astfel cum viciul isi cere ”dreptul” in directia negativa, la fel ”evlavia” isi va cere partea in directia pozitiva. Nu poti sa nu fi disciplinat si mustrarea pentru tine va fi un semn de pretuire adeseori. Oamenii de astazi care resping disciplina in general vor avea parte de saracie si rusine. Pare sever dar e real, Scriptura asa spune:
« Saracia si rusinea sunt partea celui care respinge disciplinarea, dar cel care ia seama la mustrare va fi onorat”
Cum gandesc copii
Cum gandesc copii
Zilele acestea m-au surprins copii cu acuratetea si corectitudinea gandirii lor.
Baiatul cel mare vroia sa manance un sandvis cu pateu si el stie ca trebuie sa roage frumos pe unul din parinti si va primi. Si el a spus: “Stefan vrea sa manace un sandvis cu pate. Cine imi spune: “Imediat, acum iti aduc!”?
Cata credinta avea! M-am dus in fuga si i-am adus un sandvis.
Cel mic in alta zi i s-a stricat calculatorul. Acum el era reparat, dar mai trebuia instalate niste programe in el. Programe pe care nu le aveam. Si el imi spune: “Tati sa repari “boska”, adica boxa, de la calculator, ideea era sa repar calculatorul. In fine. Eu ii raspund: “Tati l-am reparat, dar trebuie sa mai instalez niste programe. Roaga-te la Domnul Iisus sa ma ajute sa il repar!” La care el raspunde: “Nu Iisus tati, tu te duci afara cu masina, cumpari si il repari!”
N-am mai avut cuvinte. Cata dreptate avea! Lui Dumnezeu ar trebui sa ii cerem ce nu putem face, nu ce putem sa facem noi si ar trebui sa facem..
Ganduri pozitive
Pentru a-l vedea full scrin da clik pe „slideshare” si apoi full scrin. De acolo il poti download si ai si suntetul.
Visul lui Iosif -V-
Visul lui Iosif -V-
Geneza 37
Ce trebuie sa facem cu visele noastre?
4. Ramai credincios in toate imprejurarile.
Iosif desi a fost in situatii foarte critice el a ramas credincios lui Dumnezeu oriunde a fost. La Potifar era cel mai bun sclav, facea totul ca pentru tatal lui cu o sfintenie pe care Dumnezeu o cere. Atunci cand a fost ispitit nu a cedat ispitei ci s-a temut de Dumnezeu. Se vede ca el avea o relatie permanenta cu Dumnezeu, din afirmatia lui: “Cum as putea sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu” si daca Dumnezeu ia dat visul acela, inseamna ca el nu renuntase nici la fisul lui. Atunci cand si-a vazut fratii in final, le-a spus: “Voi ati vrut negresit sa imi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine ca sa scape un popor in mare numar”
Iosif ar fi putut foarte usor sa se lasa dus in ispita, si asa era departe de familie, era singru, tradat de fratii lui, avea multe “motive” sa fie rebel impotriva vietii, chiar a lui Dumnezeu (cu gandesc unii oameni). Totusi chiar daca el pentru moment nu intelegea planurile lui Dumnezeu, ba inca ele pareau ca se contrazic, vedem ca ele de fap erau pe rol, in planul lui Dumnezeu, insa el era asa de inalt, ca ninima si mintea omului nu il putea cuprinde de la inceput. El a ramas mereu credincios lui Dumnezeu, chiar si in inchisoare, deducem asta din talmacirea pe care Dumnezeu i-a dato pentru cele doua vise, el era in voia lui Dumnezeu.
Multi oameni intarzie implinirea viselor lor, pentru ca nu sunt credinciosi lui Dumnezeu in toate imprejurarile, ei cartesc adesea, il parasesc, renunta la chemarea lui Dumnezseu (visul), altii se intorc sa il slujeasca pe Satana, Mamona, etc. Daca Iosif nu ar fi ramas credincios lui Dumnezseu ce s-ar fi intamplat cu el. In ce situatie ar fi ajuns?
Visele bune se vor implini cu sguranta daca ne vom pastra sfintenia pe tot parcursul vietii. De multe ori exista un numar bun de ani intre primirea visului si implinirea lui concreta. Asa a fost la Iosif, la Moise, la Avraam, etc.
Visele bune te scot din anonimat, te mentin, te ridica si ele se vor implini cu siguranta dupa cum sa implinit in viata lui Iosif, dupa atatea incercari neintelese pentru el.
In final voi da cateva atentionari pentru momentul cand visul va deveni realitate, sau pentru aceia care deja isi traiesc visul vietii lor.
Va urma
Un gand legat de Nokia
Concernul finlandez Nokia vrea sa inchida o filiala in Germania si sa deschida una in Romania. Nemtii cred ca ar fi o palma de imagine aceasta mutare. Deja cativa au fost concediati in Germania si procesul de mutare este pe rol.
Ma gandesc la un lucru spiriutal. Dupa ce Coreea de Sud si-a deschis portile lui Hristos prin evanghelie, biserici, chiar si in parlament sunt aprox 30% crestini, prosperitatea a venit ca prin minune in acea tara.
Romania a facut un pas bun, a aprobat statutul nou al evanghelicilor (baptisti), in europa sunt recunoscute bisericile evanghelice ca fiind cele mai sanatoase si pline de har, prin blogosfera, evanghelicii au o usa deschisa se pare, nu sa evanghelizeze, dar sa aibe dreptul sa vorbeasca.
Nu pretind ca profetesc, dar astfel de miscari in diverse tari, au adus binecuvintari pe toate planurile, pentru ca Dumnezeu nu se lasa dator niciodata.
“Neprihanirea înalta pe un popor, dar pãcatul este rusinea popoarelor.” (Proverbe 14:34)
DESTELENITI-VA UN OGOR NOU ! – Talos V.
Apelul proorocilor Osea si Ieremia este tot atat de actual astazi ca atunci cand a fost rostit din partea lui Dumnezeu:
Desteleniti-va un ogor nou si nu semanati intre spini! Ieremia 4:3
Desteleniti-va un ogor nou! Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploaie mantuire. Osea 10:12
Biserica este Trupul spiritual al lui Hristos. Aici, falimentul unora dintre noi este falimentul nostru al tuturor. Daca un madular se imbolnaveste tot trupul sufera impreuna cu el. Este adevarat ca in biserica se pot strecura si “frati mincinosi”, iar intre lideri se pot infiltra “lupi rapitori” care nu cruta turma. Responsabilitatea noastra este sa facem distinctie intre “talhari” si “cel cazut” intre talhari. Aspectul duhovnicesc in evaluarea si solutionarea trecutului unui pastor care a colaborat cu Securitatea nu este acela de a scoate un castig de imagine printr-o marturisire publica, ci de a ajunge la o pocainta (metanoia) reala. Despre apostolul Petru se spune, ca a iesit afara din curtea Marelui Preot si a plans cu amar. Iar Domnul Isus i-a spus: “Dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai!”.
Cu durere retraiesc experienta anilor 1977-1982, cand eram dezbinati chiar noi cei ce ne aflam de aceeasi parte a baricadei. Fiecare eram convins ca dreptatea este de partea noastra. Astazi, cei ce se solidarizeaza impotriva deconspirarii publice a colaboratorilor Securitatii considera, ca in Biserica nu are ce cauta spiritul justitiar al societatii. Tinerii care s-au lansat in dezvaluiri pe internet si emit judecati impotriva fostilor colaboratori, doresc in mod sincer sa arate ca baptistii din Romania se elibereaza de compromisurile trecutului si ca pot astfel oferi un exemplu societatii romanesti. Cei mai multi dintre noi se intreaba, pe drept cuvant, am fost noi cei credinciosi mai verticali decat restul societatii?
Eu cred ca in aceste zile, Dumnezeu ne ofera motive de smerire in fata semenilor nostri, de cercetare si vindecare spirituala. Numai biserica are puterea de a renaste spiritual prin inviere impreuna cu Hristos, prin pocainta si rugaciune. Va invit deci:
Sa acceptam ca intre noi au fost si tortionari si informatori;
Sa intelegem ca au existat intre colaboratori si “victime” si “calai”;
Sa ne eliberam de duhul de judecata pentru a facilita marturisirea;
Sa ii confruntam in dragoste pe cei vinovati pentru a-i aduce la pocainta;
Sa oferim celor ce doresc sa-si marturiseasca caderea, consiliere in dragoste;
Sa evaluam viata si activitatea unui slujitor al biserici in totalitatea ei;
Sa ne rugam pentru unitate intre slujitorii bisericilor, in dragoste si in adevar.
Veniti frati pastori sa destelenim un ogor nou in Romania si sa nu mai semanam intre spini. Bolile comunismului si firea noastra umana inclinata spre pacat au impietrit inimile multor credinciosi si au facut sa napadeasca ciulini si maracini pe cararea relatiilor dintre noi.
Deconspirarea acelor lideri si pastori care au facut politie politica, nu are nevoie sa astepte vreun verdict al CNSAS-ului. Nu ar fi surprinzator ca, persoane care ar putea obtine verdict de “necolaborare” sa fi fost agenti sub acoperire, sau cei care in continuare sunt agenti, sa nu poata fi deconspirati prin CNSAS, ci numai prin Duhul Domnului. Totodata, s-ar putea ca pastori care au semnat un angajament sub amenintari si violenta, sau care au crezut naiv intr-o colaborare benefica sa nu fie vinovati de politie politica din pricina ca nu au vandut pe nimeni.
As vrea sa ne rugam pentru credinta oricarui Simon, ca sa nu se piarda si sa dam o sansa oricarui Iuda, cum a facut Hristos in seara Cinei de Taina, cand i-a soptit: “Ce ai de gand sa faci, fa repede!”. Ceilalti au crezut ca il trimite sa cumpere ceva pentru Cina. Daca Iuda s-ar fi pocait, l-am gasi (poate) printre eroii credintei, alaturi de Simon Petru si Saul din Tars.
Se spune ca vestitul tortionar de la Pitesti, Turcanu, inainte de a fi executat a marturisit la indemnul unui preot ortodox intemnitat cu el, ca se caieste de crimele si ororile pe care le-a comis si asemenea talharului pocait se roaga lui Hristos sa il mantuiasca. Din celula lui striga printre gratii: “Daca mai intalniti pe cineva de la Pitesti, spuneti-i sa ma ierte! Spuneti-i ca Turcanu s-a pocait si Dumnezeu l-a iertat!”
Iacov, fratele Domnului si pastorul bisericii din Ierusalim indeamna: “Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati!” (Iacov 5:16). Vindecarea vine numai prin marturisire, lepadare de legaturile tradarii, pocainta, rugaciune, iertare si dragoste crestina. Confruntarea si demascarea fratelui gresit, facuta in cadrul stabilit de Domnul, duce la castigarea lui. Sa nu-l lasam pe satana sa aiba un castig de la noi, cum spune apostolul Pavel.
Return to India
Inteleptii si nebunii
“Cine umbla cu inteleptii devine intelept, dar compania nebunilor aduce regrete” Pv. 13, 20
Mediul este ceea ce trebuie sa schimbi cand vrei sa te schimbi pe tine. Unii sustin (in mediu evanghelic chiar) ca schimbarea se face din interior. Probabil ca Dumnezeu incepe din interior dar nu se opreste acolo. Este scris ca Harul ne invata sa o rupem cu paganatatea (postmodernitatea in zilele noastre) si cu poftele lumesti. Daca nu incepi sa aplici practicile bisericii primare: studiul scripturii, legaura frateasca (care este un mediu), frangerea painii si rugaciuni (si toate acestea se faceau in comun, deci intr-un mediu, nu de unul singur), nu vei putea sa duci la bun sfarsit schimbarea. Stiu mai multi oameni care au vrut sa isi schimbe viata urmand indemnurile lui Dumnezeu dar nu au inteles sa isi schimbe si anturajul, si asta i-a tras inapoi in cele din urma si acum culeg numai regrete, cum spune versetul nostru. Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui mamona.
Visul lui Iosif -IV-
Visul lui Iosif -IV-
Geneza 37
Ce trebuie sa facem cu visele noastre?
3 Fa din visul tau subiectul de discutie intre tine si Dumnezeu
Avraam se intalnea cu Dumnezeu din cand in cand moment in care Dumnezeu ii vorbea, dupa ce a prmit acest vis de la Dumneze ca va avea un fiu Avraam de fiecare data cand venea in fata lui Dumnezeu aducea in discutie subiectul acesta, priviti aici! Dumnezeu ii vorbeste lui Avraam:
“ Avraame nu te teme, Eu sunt scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare!” la care Avraam ii raspunde: “ Doamne Dumnezeule, ce imi vei da? Caci mor fara copii si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”
Avraam vorbea mereu si mereu cu Dumnezeu despre visul lui primit de la Dumnezeu. Si ce ii raspunde Dumnezeu? “Nu el va fi mostenitorul tau, ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tau.” In alta imprejurare Domnul ii intareste din nou acelasi lucru si la un moment dat ii spune: “La anul pe vremea aceasta, ma voi intoarce negresit la tine si iata ca Sara va avea un fiu!”
Atunci cand faci din visul tau subiectul tau de discutie cu Dumnezeu, Dumnezeu iti spune care este urmatorul pas pe care trebuie sa il faci spre implinirea visului tau.
Va urma
Primavara baptista IV – Talos V.
Inca inainte de 1980, conducerea Uniunii Baptiste in colaborare cu organele de represiune ale statului au luat masuri impotriva grupului radical reprezentat de Pavel Nicolescu. Presedintele si sectretarul general al Uniunii Baptiste au facut plangere penala impotriva unui grup de credinciosi din biserica baptista din Caransebes. Conducerea Uniunii Baptiste a exclus din Cult mai multe persoane, intre care cei mai proeminenti erau Pavel Nicolescu si Aurel Popescu. Securitatea a facut totul pentru dezbinarea opozitiei baptiste. Cativa pastori din opozitie mai concilianti si toti aceia care credeau in posibilitatea unui dialog cu Statul au cautat sa se detaseze public de gruparea radicala pentru a nu periclita acel dialog. Desi nu aderasem la ideea demascarii publice a liderilor Uniunii Baptiste, am luat apararea “radicalilor” persecutati de catre Uniunea Baptista, Departamentul Cultelor si Securitate.
M-am deplasat la Caransebes si am sprijinit apararea celor arestati prin sfatuirea avocatilor acestora, care aveau nevoie sa inteleaga aspectele legale interne ale Cultului Baptist. Impreuna cu biserica baptista din Bucuresti pe care o pastoream si care isi avea sediul pe soseaua Mihai Bravu, am refuzat recunoasterea excluderii din Cult a celor doi, Aurel Popescu si Pavel Nicolescu. In acest mod incercam sa le oferim o minima protectie cultica si sa impiedicam arestarea lor. Totodata, am primit ca membri in biserica baptista din Bucuresti soseaua Mihai Bravu, grupul de credinciosi exclus din Cult de pastorul lor si presedintele Cultului la acea vreme.
Acestia fusesera exclusi din Cult si pusi la dispozitia organelor de securitate, pe motiv ca sunt dizidenti, deoarece au infiintat o biserica baptista neautorizata. Imi amintesc ce dificil era sa decidem care pozitie era cea mai corecta. Astazi, consider ca pentru fiecare pastor sau credincios, pozitia care se potrivea cel mai bine cu personalitatea si slujirea lui, aceea era cea corecta. Desigur, in fiecare din aceste pozitii existau plusuri si minusuri. Totul depindea de sinceritatea, dedicarea si integritatea fiecaruia. Unii l-au luat ca exemplu pe Ilie proorocul, care a dat pe fata nelegiuirile casei lui Ahab si ale poporului. Ori, pe Ioan Botezatorul care l-a infruntat public pe Irod. Altii au vrut sa fie ca Obadia, acel dregator de la curtea lui Ahab, care a salvat viata a o suta de prooroci cand Izabela i-a ucis cu sabia pe proorocii Domnului.
In acea perioada ma intrebam, de ce Domnul Isus in momentul in care a aflat de moartea lui Ioan Botezatorul nu a adunat poporul la Ierusalim pentru a incepe o revolta nationala. (vezi: Evanghelia dupa Matei 14:12-13). Stiam ca Isus a luat apararea femeii prinse in adulter; a intrat in casa vamesului Zacheu, colaborator al Romanilor si dispretuit de evrei; a invitat in grupul Sau de apostoli un “terorist” din gruparea Zelotilor si un “colaborator” al opresorilor, Matei, pe care i-a schimbat prin pocainta, credinta si har. Am inteles atunci ca Domnul Isus a venit sa schimbe lumea, nu prin programe politice sau prin revolutii, ci prin cruce.
Ultima dorinta a fr. Wurbrand – relatare D. Branzai
Fratele Daniel Branzei a relatat un lucru interesant despre fr Wurbrand inainte de moartea acestuia.
Va indemn sa vizionati materialul vidoe de aici www.mtv.hu/videotar/?id=15747# mi se pare revolator acest material video despre sfarsitul lui Wurbrand, cum ca si-a cerut schimbarea religiei. Doamne ce lucratura! Nu este cinstiti, cum au putut sa faca asa ceva? Eu am crezut ca doar s-a raspandit ca si zvon, nu ceva oficial, reportaj filamat si difuzat pe un canal de televiziune.
Cititi tot articolul! Mai ales sfarsitul, concluziile fr Daniel Branzei care a fost cu dansul in ultimul ceas de viata.
M-a certat un frate din Ungaria ca n-am scris nimic pe blogul meu despre moartea lui Richard Wurmbrand. Pe la ei circula un fel de legenda despre o presupusa convertire a lui inainte de moarte la ortodoxie. Am crezut intotdeauna ca unele lucruri trebuie lasate nespuse, dar vad ca unde adevarul este pudic, minciuna este lipsita de rusine. Iata deci marturia mea:In ziua de 17 Februarie, 2001, l-am luat pe tata si ne-am dus sa-l mai prindem in viata pe nenea Richard care se afla in coma la un spital din Long Beach, California.
L-am gasit singur, asezat pe pat intre masini care-l mentineau cu greu in viata. Tatal meu, care l-a cunoscut inca din tinerete, cand i-a si “imprumutat” un jerseu ca sa nu-i mai fie frig dupa ce iesise din inchisoare, era foarte emotionat. Simtea ca venise clipa despartirii. Emotiile mele erau insa de alta natura. Aveam de indeplinit o “misiune” pe care mi-o incredintase nenea Richard cu cativa ani mai inainte, pe cand era inca in putere.
Ne-am rugat, am mai stat putin impreuna langa el, apoi m-am facut ca trebuie sa plecam si am iesit afara din salon cu tata. Ca si cand as fi uitat ceva, l-am rugat sa ma astepte pana voi mai merge odata inauntru.
Cand am fost singur cu nenea Richard, m-am apropiat de patul lui cu toata solemnitatea celui chemat sa faca un act cultic. L-am sarutat pe frunte si i-am spus vorbele invatate deja pe dinafara: “Frate Richard, in Numele Domnului Isus Christos si al Bisericii Lui te iert de pacatele tale. Du-te in pace”. A “plecat” in urmatoarele douazeci de minute.
Richard Wurmbrand ma rugase sa fac aceasta slujba pentru toti cei credinciosi care se afla pe patul de moarte: “Dumnezeu iarta, dar oamenii au nevoie sa auda pe un reprezentant al Lui ca pot fi siguri de aceasta iertare. Am facut-o si eu in inchisoare cu cei care mureau acolo. Cand imi va veni randul … as vrea sa mi se spuna aceste cuvinte”. M-a privit adanc in ochi ca sa fie sigur ca pricepusem. Am clipit si am lasat barbia in jos, in semn de incuvintare.
Pe 17 Februarie 2001, intr-o sala micuta de spital, mi-am implinit promisiunea. Am iesit de acolo cu doua siraguri de lacrimi pe obraz si m-am apropiat de tata. Dansul m-a citit repede si nu m-a intrebat nimic. Nici atunci, nici alta data. Pricepuse …
Maria Ban, Tenzi Popovici, Geabou Pascu, Sabina Wurmbrand, Traian Ban, Petru Popovici in jurul lui Richard Wurmbrand (uitandu-se seriosi … la mine!!!).
From: Ruzsa György [mailto:gheorgheruja@dpg.hu]
Sent: Saturday, January 12, 2008 12:16 PM
To: Daniel Brânzei
Subject: Richard Wurmbrand
Dragă Frate Daniel Brânzei!
Deşi nu mă cunoaşteţi, vă rog frumos să-mi acordaţi puţin din timpul Dvs. Mă numesc Gheorghe Ruja şi sunt membru a Bisericii Baptiste Române din Micherechi, Ungaria – singura biserică baptistă unde se mai predică româneşte. Michererechiul (Méhkerék) se situază la graniţa cu România, la 15 km de Salonta. La ultimul recensământ din 2001 doar 8000 de persoane s-au declarat a fi de naţionalitate română în Ungaria. La şcolile din localităţile româneşti româna se predă ca limbă străină, restul în ungureşte. Populaţia românească de aici este băştinaşă, deci strămoşii noştrii de sute ani trăiesc aici.
Si în trecut dar şi acum când suntem mai puţini, încercăm să păstrăm relaţiile cu ţara-mamă, deşi cu pierderea limbii şi a identităţii, interesul este tot mai scăzut. Doar bisericile: ortodocşii, baptiştii şi penticostalii se mai zbat să se păstreze şi ca români.
Povestea începe în anul 1994, când s-a făcut inaugurarea noii clădiri a Bisericii Baptiste din Micherechi. Noi am urmărit cu atenţie soarta fratelui Wurmbrand, organizaţia fratelui “Vocea Martirilor” având o filială şi în Budapesta (chiar am corespondat cu dânsul) . Ei ne-au oferit o posibilitate, ca la deschiderea bisericii să-l avem în mijlocul nostru pe fratele R.Wurmbrand – el ar fi făcut o vizită şi în Germania atunci. Fr. înainte de eveniment s-a îmbolnăvit şi noi aşa ştim că de atunci încolo nu s-a putut deplasa în străinătate. Deci fratele nu a venit, dar a trimis atât el cât şi sora Sabina câte un mesaj înregistrat pe o casetă video, mesaj care a fost vizionat de membri bisericii. Bineîţeles am fost interesaţi şi pe mai departe ce se întâmplă cu soţii Wurmbrand, despre moartea lor am fost anunţaţi imediat.
Am fost la curent cu evoluţia fratelui la Mari Români, iar anul trecut Institutul Cultural Român de la Budapesta “s-a deplasat” la Biserica Baptistă din Micherechi, împreună cu Lucia Hossu Longin, regizoarea filmului despre fr. Wurmbrand care, a fost şi proiectat.
Românii din Ungaria în fiecare săptămână au un program televizat cu titlul:”Ecranul nostru”. La începutul acestui an Redactorul şef al emisiunii m-a căutat spunându-mi că doresc ca să prezinte e personalitate marcantă română şi fiindcă noi baptiştii din Micherechi am avut relaţii cu R. Wurmbrand, l-au ales pe el. De aceea mi-a cerut să-i dau videocaseta cu mesajul (de care v-am scris mai sus) fratelui, pentrucă vreau să prezinte secvenţe de pe ea. Emisiunea a fost transmisă în săptămâna aceasta, miercuri pe canalul 1 a Televiziunii Maghiare.
Vă rog să accesaţi adresa www.mtv.hu/videotar/?id=15747# şi acolo veţi putea viziona emisiunea cu pricina. Am vizionat-o şi eu şi pentru mine a fost un şoc ceea ce s-a spus la urmă:”Ultimele luni de viată le-a petrecut într-o mânăstire ortodoxă din California, alături de doi buni prieteni, călugărul Gherasim si ucenicul acestuia. Într-o dimineată, cu o voce fermă, Richard Wurmbrand i-a cerut călugărului Gherasim să-l împărtăsească. Călugărul a fost surprins de această cerere, pentru că pastorul nu era de religie ortodoxă. Dar Wurmbrand a cerut călugărului să facă toate cele necesare pentru a deveni crestin ortodox. După slujbă, a primit Sf. Impărtăsanie cu seninătate si o bucurie ce-i lumina toată fata. Trei zile mai târziu, Richard Wurmbrand a trecut la cele vesnice, încheindu-si misiunea pe acest pământ”.
Eu am citit cartea Dvs. intitulată “Amintiri cu sfinţii”, în care acordaţi cel mai mare spaţiu fratelui Wurmbrand. Aţi petrecut mult timp cu dânsul, de aceea apelez la Dvs. întrebându-vă dacă e adevărat ce se zvoneşte. Dacă nu-i adevărat vom cere rectificare, dacă e adevărat atunci ne vom linişti în asta.
Domnul să vă dea un an binecuvântat!
Gheorghe Ruja
***********************************
Ca unul care am fost la capataiul dansului in ultimele zile (la un spital de aici) deplang aceste fantasmagorii elucubrante si sunt intristat de moralitatea indoielnica a unor asemenea demersuri …Fratele Richard a murit asa cum a si trait: “Ca un crestin adevarat”. Prin aceasta, el apartine tuturor celor ce fac parte din aceiasi categorie. Cred ca aceasta ar trebui sa fie suficient pentru ca si biserica Ortodoxa sa-l valideze. Nu este nevoie de inventarea unor evenimente care nu s-au petrecut si nici de minciunile sfinte ale celor ce vor neaparat sa-l incartiruiasca intr-un anumit regiment al oastei lui Dumnezeu de pe pamant.
romoflorin 