Categorie: Meditatii biblice

Eliberarea de pacat

~ florin ~ Lasă un comentariu

“El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege..” Tit 2,14

Hristos s-a dat pe Sine pentru noi, cei ce credem in El in mod voluntar si angajat, nu cei ce sunt numiti crestini fara voia lor. Scopul pentru care s-a dat pe Sine pentru noi este ca noi sa fim rascumparati din orice faradelege. Asta inseamna ca puterea faradelegii, consta in condamnarea noastra in fata lui Dumnezeu. Vina pacatelor noastre ii dadea dreptul Satanei sa ne tina robi ai pacatului. Cand Hristos si-a dat viata Lui pentru noi, a luat Satanei aceasta putere de inrobire, pentru ca a platit in fata Tatalui vina pacatelor noastre. Iisus nu a avut pacat ci a murit pentru pacatele mele si ale tale, ale celor ce cred in El. Cand Hristos a murit pentru pacatele noastre, Dumnezeu i-a luat Satanei dreptul si puterea de a ne mai tine robi pacatului. Cand citim si intelegem aceste lucruri, daca credem in ele prin Hristos, primit rascumpararea din faradelege, adica eliberarea de faradelegile care ne tineau robi. Hristos area puterea si autoritatea sa faca aceasta eliberare. “Daca Fiul te va face liber, vei fi cu adevarat liber!”. El pentru asta a venit pe pamant ca sa elibereze pe cei ce cred in El de patimi si pacate. Cei ce pot sa creada asta sunt salvati de patimile lor! Lupta nu trebuie dusa cu patima, ci cu credinta si intelegerea lucrarii facute de Hristos in fata tronului de judecata al lui Dumnezeu.

Casa lui Dumnezeu – mantuirea

~ florin ~ Lasă un comentariu

“..Si casa Lui suntem noi, daca pastram pana la sfarsit increderea neclintita si nadejdea cu care ne laudam” Evrei 3, 6

A fi casa lui Dumnezeu este vorba de mantuire vesnica, viata vesnica pe care o au cei ce cred in Hristos. Aici autorul epistolei catre Evrei spune: “ca Lui suntem noi” deci nu “vom fi daca…”  adica la viitor si conditionat, ci “Suntem” la prezent. Dar in continuare pune o conditie: “daca pastram pana la sfarsit…” ce inseamna asta? Ca mantuirea este conditionata? Ca depinde de credinciosia noastra daca vom fi casa lui Dumnezeu sau nu? Daca ar fi fost asa ar fi trebuit sa fie scris: “Vom fi casa lui Dumnezseu daca vom pastra pana la sfarsit..”  Atunci am fi putut spune, am avut viata vesnica si am pierdut-o insa este asa ciudata expresia asta… in fine. Dar Dumnezeu nu spune daca vom pastra pana la sfarsit vom fi, vom obtine, vom avea. Ci “Suntem” daca pastram pana la afarsit. Cum vine asta? Daca cineva este mantuit el se cunoaste dupa asta, va persevera pana la afarsit, Duhul Sfant este in stare sa il ridice, sa il intareasca sa faca asta. Daca cineva nu pastreaza pana la sfarsit nadejdea, nu inseana ca a pierdut mantuirea, ci nici nu avut-o probabil. Mantuirea nu o dobandesti in urma credinciosiei, pentru ca nu este pusa la viitor, “vom fi casa Lui daca…” ci scriptura spune “suntem casa Lui, daca” Asta inseamna ca ceea ce naste credinciosia este mantuirea, si nu credinciosia naste mantuirea. Sensul este exact invers. Cine intelege sensul exact alt acestui verset, va avea pace si nadejde.

Vorbe si puterea Duhului

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Intradevar, Evanghelia noastra nu a venit la voi numai cu vorbe, ci cu putere si cu Duhul Sfant..” 1Tes. 1,5

Daca Evanghelia a venit la tine doar cu vorbe, atunci nu este adevarata Evanghelie. Daca Evanghelia care a venit la tine nu este insotita de puterea schimbarii reale, si nu doar intelectuale, aceea nu este Evanghelia lui Hristos! Daca Evanghelia care  a venit la tine, nu a venit cu Duhul Sfant, atunci nu este evanghelia care te poate naste din nou. Din pacate pentru cei mai multi dintre crestini Evanghelia este doar invatatura. Si de ce? Pentru unii nu are putere, pentru ca ei nu vor sa ii dea voie sa lucreze mai mult in viata lor. Oamenii sunt sireti, le place pacatul, le place sa faca ce vor ei, si puterea o prefera o vad ca pe o amenintare pentru planurile si placerile lor. Pentru altii invatatura nu a fost buna, pentru ca ea vorbeste doar de niste justificari intelectuale. Noi trebuie nu doar sa intelegem si sa justificam cu mintea, ci trebuie si sa se vada in viata noastra schimbarea.

Castiguri si gunoaie

~ florin ~ 1 comentariu

“Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos” Filipeni 3,7

Care erau lucrurile care erau castiguri pentru Pavel? Era evreu, era fariseu, era taiat imprejur, era zelos. Toate acestea erau castiguri pentru Pavel. Care sunt castigurile pe care le avem noi astazi? Suntem pocaiti din familie, am studiat teologia, suntem zelosi. Acum spun unii: “Nu putem compara acestea cu ce a fost Pavel, pentru ca acesta fac parte din crestinism, biserica, teologia, etc. Daca acestea tind sa il inlocuiasca pe Hristos din viata noastra, atunci nu sunt cu nimic mai putin gunoaie pentru noi!

Motivatiile predicarii

~ florin ~ 5 comentarii

“Unii, este adevarat, propovaduiesc pe Hristos din invidie si din duh de cearta; dar altii din bunavointa” Filipeni1,15

Este important ce vorbesti, dar este important si de ce o faci. Sunt unii asa cum spune apostolul Pavel care vorbesc despre Hristos din invidie, au vazut ca altii vorbesc si multi ii asculta, si voi si gloria celui dintai, atunci incep sa vorbeasca despre Hristos. Subiectul este bun, motivul nu este bun. De aceea unii nu au putere cand vorbesc de Dumnezeu. Ei poate nu cred cu adevarat in El, ei vor doar slava, ei nu sunt instruiti de Dumnezeu, formati de El astfel incat sa fie eficienti, impodobiti cu smerenie, cu blandete, cu intelepciune, vorbirea cu har, dreasa cu sare. Ei sunt cum spune proverbul “caine surd la vanatoare”. Aleg un subiect dar prea mare pentru ei. Altii au doar gand sa faca pe cineva sa cada, tot invidie este si asta si pornesc cu duh de cearta. Nu mai pot sa rabde ca cineva prospera. Dumnezeu spune ca cine sapa groapa altuia cade el in ea. Daca omul acela este rau intentionat, va fi dat jos chiar de cel care este invidios, sau de Dumnezeu. Dar daca omul acela nu este rau intentionat, chiar daca nu este perfect, pentru ca nu sunt astel de exemplare printe cei nascuti din femeie, Dumnezeu il va tine sus, pentru ca are inima buna, are buna vointa.

Si acum mergem la partea a doua, sunt altii care vestesc pe Hristos din bunavointa, adica cu ganduri bune, cu bune intentii. Acestia chiar daca nu sunt perfecti si nu sunt, acestia vor fi sustinuti de Dumnezseu si ajutati, pentru ca ei fac asta din dragoste pentru Hristos, ei nu fac politica religioasa. Cand Domnul Iisus a venit erau multe religii deja, nu avrut sa mai adauge alta, El a vrut ca oamnii sa creada il El si crezand in El sa aibe iertarea de pacate si implicit mantuirea sufletului. Asta ar trebui sa caute sa faca orice biseica care se numeste crestina, si atunci car fi mai putina cearta, competitie, si altele de genul asta. Atunci am avea suflelete recunoscatoare ca l-au gasit pe Hristos eliberatorul.

Responsabilitatea omului sau a Domnului?

~ florin ~ 5 comentarii

“12. Astfel dar, prea iubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu multi mai mult acum, in lipsa mea. 13. Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea” Filipeni 2,12-13

Aici este un paradox pentru crestini. Exista doua curente de gandire in crestinism, unul care spune ca toata responsabilitatea ascultarii de Dumnezeu este in om, in puterea si vointa lui. Altul care spune ca aceasta responsabilitate este in Dumnezseu pentru ca Dumnezeu face acestea in cel credincios prin Duhul Sfant, atunci cand acesta crede in Hristos. Aceste curente se razboiesc de veacuri.

Aici avem un paradox, apostolul Pavel pune cele doua curente, care au aparut dupa ce a scris el aceasta epistola, in doua versete si culmea, unul dupa altul! Nu este asta curios pentru crestinii de astazi? Ce ma bucur ca au fost puse asa de alaturate. In versetul 12 apostolul Pavel spune “duceti pana la capat mantuirea voastra” adica voi sa faceti asta, voi sunteti responsabili de asta; si apoi spune ca “Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea” , adica Dumnezeu este cel ce face lucrul acela. Acum cu mintea unui om, noi punem intrebarea aceasta: Pai cine este responsabil? Omul? Sau Dumnezeu?

Pavel le pune impreuna. Nu prea stiu sa raspund la intrebarea asta direct, dar daca spunem ca toata responsabilitatea este a omului, chiar si “primul pas” cum spun unii (este o teorie care spune ca daca tu faci primul pas, Dumnezeu face restul), Il deposedam pe Dumnezeu de suveranitatea Lui, daca spunem ca Dumnezeu face toate acestea si atat, anulam responsabilitatea omului, pe care Pavel aici o afirma. In concluzie, suveranitatea lui Dumnezeu nu anuleaza responsabilitatea omului. Cumva aceste doua lucruri merg impreuna. Daca gandim cu usuratate si aroganta, putem spune ca este un nonsens (totusi asa este scris negru pe alb in Scriptura), daca vom cere cu smerenie iluminarea Duhului, atunci vom intelege ca atunci cand Dumnezeu lucreaza intr-un om, asta se vede prin faptul ca el devine dintr-o data responsabil si lucreaza cu “frica si cutremur” cum sune aspostolul, nu doar de ochii oamenilor, ci chiar si atunci cand nu il vede nimeni. Si daca ii spune cineva: “Tu lucrezi mai mult decat toti fratii tai!” El raspunde: “Nu eu, ci Harul lui Dumnezseu care lucreaza prin mine”

Povara inimii

~ florin ~ 19 comentarii

“Povarea inimii unui om il doboara, dar o vorba buna il inveseleste” Pv. 12, 25

Ceea ce il doboara pe un om este povara din inima lui si mai putin alte lucruri. Omul nu ar fi prea impovarat daca ar avea o inima buna si multumitoare. Daca ar crede in Dumnezeu si ar lua totul ca din mana Lui. Insa inima omului care il respinge pe Dumnezeu este impovarata de propria constiinta, omul incearca sa nege aceasta povara, din orgoliu si mandrie, insa atunci cand nu mai poate, de obicei omul cade intr-o patima cu gand sa isi ofere un strop de bucurie, satisfactie, pentru ca mult mai este muncit in sufletul lui. “Dar o vorba buna il inveseleste”, cuvintele pot schimba viata unui om, nu banii, nici mancarea sau alte lucruri materiale. Bordul de control al vietii unui om este in inima lui, este credinta din inima lui, in cine si-o pune, toti cred in ceva: in Dumnezeu, in stiinta, in filosofie, in Satan, in tine insuti, etc. Nu ai cum sa nu crezi in ceva, si ateul crede, dar nu stie el sa se exprime. El crede in el insusi, in hazard. Cuvantul lui Hristos poate inveseli, pentru cei ce al asculta si il implinesc.

Caderile celui neprihanit

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Caci cel neprihanit de sapte ori cade si se ridica din nou, dar cei rai se prabusesc in nenorocire” Pv. 24, 16

Diferenta consta in puterea care ii anima. Cel neprihanit este ridicat de puterea Duhui Sfant si iertarea sangelui lui Hristos, pe cand cel nelegiuit cade sub povara pacatelor lor fata de care nu se pocaieste si de aceea nu mai poate sa se ridice. El se ridica cu vorba, in sensul ca se lauda de ochii oamenilor, dar in realitate el este jos, consiinta lui il doboara, lucrurile de care se teme acelea se implinesc in viata lui. Este practic imposibil sa te ridici daca ai cazut pe drept sub povara pacatelor tale fara sa vrei sa te pocaiesti. Iti vei lua pedeapsa. Cel neprihanit scapa, pentru ca pentru el a murit Hristos, si pacatele celui neprihanit sunt platite, Hristos nu a avut pacat, deci el a murit pentru pacatel celor ce cred in El. Dar ca sa fi ajutat de Hristos cand ai cazut, trebuie ca si tu sa fi la dispozitia lui cu tot ce esti. Aici nu este vorba ca tu ii faci un bine lui Dumnezeu, sau il ajuti pe el si prea plinul tau. Ci vei descoperi ca Dumnezeu te-a creat pentru un anumit lucru si acesta este cuprins in planul lui Dumnezeu, cand incepi sa faci acel lucru, iti dai seamna ca pentru acela ai fost creeat si nimic nu te implineste mai mult decat acel lucru. De aceea cu bucurie copii lui Dumnezeu fac voia Lui, si Acesta ii ridica de sapte ori daca se intampla sa cada, pentru ca ei au un Rascumparator. Sa faca Dumnezeu sa ai si tu Unul!

Ziua necazului

~ florin ~ 3 comentarii

“Daca slabesti in ziua necazului, mica iti este puterea” Pv. 24, 10

Ziua necazului vine peste tine pe neasteptate si adesea este foarte greu. Insa a slabi in ziua necazului tine de caracterul omului mai mult decat de puterea lui fizica. Cele mai importante lucruri din lege sunt: “Dreptatea, mila, credinciosia” Daca suntem credinciosi lui Dumnezeu in lucrurile mici, vom fi si in cele mari, daca nu vom fi credinciosi in cele mici nu vom fi nici in cele mari. Tot asa daca vom fi credinciosi cand ne merge bine, vom fi credinciosi si cand ne merge rau si invers. Unii oameni se scuza, eu am ascultat de Dumnezeu pana acum, dar acum s-a intamplat cutare necaz si nu am mai putut. Se intampla sa cadem in neascultare din cand in cand, dar daca cineva nu asculta de Dumnezeu la greu, mica ii este puterea. Asta denota ca el de fapt nici la bine nu prea asculta. Credinciosia tine de caracter, adica felul cum gandesti, cum pui problema. Ce urmaresti tu, slava lui Dumenzeu, dreptatea Lui , sau confortul propriu, asta decide daca vei asculta pe Dumnezeu la bine si la rau, si nu conteaza ferocitatea dusmanului, asprimea incercarii, etc. Tu trebuie sa ramai credincios aceluiasi Dumnezeu care este la fel ieri, azi si in veci. Nu se shimba nimic la El, ar trebui nici la tine. Doamne ajuta!

Putere si tarie

~ florin ~ Lasă un comentariu

“ Un om intelept este puternic si cel priceput isi oteleste fortele” Pv. 24, 5

Cel intelept este puternic pentru ca se teme de Dumnezeu si Dumnezeu il ocroteste, nimeni nu te poate ocroti mai bine de cat o poate face Dumnezeu, nici tu nu te poti pazi mai bine decat o face Dumnezeu. De aceea cel intelept este puternic. El mai primeste si Duhul Sfant al lui Dumnezeu, despre care Hristos a spus celor ce l-au urmat: “Veti primi o putere” Acesta era Duhul Sfnat care avea sa le dea indrazneala ca sa ii fie martori vii. Puterea celui intelept vine cu precadere din Duhul Sfnat care este in el si care este mai mare decat duhul care este in lume (duhul lui antihrist). Cel priceput isi oteleste fortele. Un om este priceput cand se departeaza de rau (Iov 28, 28). Un om care cunoaste legile apei, va sti bine sa inoate sa vasleasca cu barca, tot asa un om care cunoaste bine legile aerului va sti cum sa coboare cu parasuta, cu delta-planul, sau sa zboare cu avionul, asa este cu cel ce cunoaste legile sprituale ale lui Dumnezeu, el isi oteleste fortele. Realitatea pe care multi nu iau in considerare, este ca lumea fizica si cea spirituala sunt intrepatrunse, nu sunt separate. Adica cada esti din punct de vedere spiritual “certat cu Dumnezeu” asta automat iti va afecta intreaga viata, nu sunt separate cel doua lumi. Si invers, daca esti certat in lume materiala, cu un om, cu familia, asta va afecta lumea ta spirituala, relatia cu Dumnezeu. De aceea cine este priceput, cine se abate de la rau, isi va oteli fortele, pentru ca imbunatatirea lumii spirituale aduce noi forte pentru lumea materiala. Dumnezeu sa ne ajute la acestea!

Intelepciune si pricepere

~ florin ~ Lasă un comentariu

“O casa se intalta prin intelepciune si prin pricepere se intareste” Pv. 24, 3

Aici nu este vorba de constructia unei cladiri, cat de constructia unei familii, unei vieti. Intelepciunea in sens biblic este frica de Domnul si asta te inalta, te face sa te indrepti in directia buna, insa priceprea, care in sens biblic este departarea de rau (Iov 28, 28) intareste o casa, o familie, o viata de om. Este bine sa te lasi calauzit de Dumnezeu, dar conteaza si cu ce fel de inima. Unii o fac cu jumatate de inima, si atunci taria lor este una pe jumatate, altii il urmeaza pe Dumnezeu din toata inima si atunci ei sunt tari. Dumnezeu iti spune ce este bine si ce este rau, dar este important sa fi priceput, adica sa te departezi de rau si sa te lipesti tare de bine, nu sa sovai in privinta aceasta. Daca il asculti, sau il cauti pe Dumnezeu, dar atunci cand iti vorbeste nu faci ce iti spune, ce ai rezolvat? De aceea teama de Dumnezeu, intelepciunea te inalta, dar priceperea te intareste. Daca te inalti dar nu te intaresti, intr-o zi de vei prabusi, cu cat vei cadea mai de sus, cu atat va fi mai dureros. Dumnezeu sa ne dea atat intelepciune cat si pricepere.

Inima omului

~ florin ~ 2 comentarii

“Fiule da-mi inima ta si ochii tai sa gaseasca placere in caile Mele” Pv. 23, 26

Daca dai lui Dumnezeu inima ta, care este bordul de control al vietii, adica ceea ce alegi tu de buna voie, ceea ce iti doresti tu insuti. Cineva spunea ca inima ta este evidentiata de ceea ce faci in timpul tau liber, sau cand nimeni nu te vede. Aceea esti tu cu adevarat. Inima aceea trebuie sa o dai Domnului si satunci el va face din tine o faptura minunata. Noi in realitate nu stim ce este cel mai bine pentru noi, desi avem o serie de dorinte si preferinte. Dumnezeu este cel ce stie ce este cel mai bine pentru noi, dupa cum si medicul ne sfatuieste ce este mai bine sa mancam sau sa facem ca sa ne fie bine. Nu totdeauna la medic, ceea ce iti place sa mananci iti face bine. Asa este si cu Dumnezseu, ceea ce iti face tie cel mai bine nu sunt dorintele tale, care adesea isi au originea in mediul tau inconjurator, anturaj, prieteni, mass-media. Daca dai inima ta lui Dumnezeu, El iti va ghida viata, si asta este mai sigur decat daca ai avea viata in propriile tale maini, cum considera unii, dar de fapt inima lor este in bratele culturii in care traiesti, sa in bragele modei, sportului, fiecare de domeniul in care este prins.

Nebunia copilului

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii  o va deslipi de el” Pv. 22, 15

Un copil se naste in firea pamanteasca intotdeauna, adica o inclinatie spre rau. David spunea: “In pacat m-a zamislit mama mea” Ps. 51. In momentul acela copilul nu poate fi educat prin cuvinte, el nu are notiunea decat de da sau nu si de respectarea unei autoritati. Este o prostia ceea ce societatea actuala incearca sa spuna, ca brutalizezi copilul prin violenta si ca nu trebuie atins de loc. E clar ca aici vorbim de nuia, nu de furtun, maciuca, sau curea, ca sa ranest copilul, vorbim de o pedeapsa disciplinara, cu scop didactic. Daca tu nu iti poti stapani copilul printr-un fel anume, el va avea nesiguranta pentru ca va vedea ca tu nu esti in stare sa il ocrotesti, la varsta lui de adevaratele pericole (acestea sunt ascultarea, supunerea, disciplina in viata, dreptatea), iar asta il va duce la rebeliune. Daca atunci cand este mic nu il inveti sa asculte si sa fie drept, sa nu minte, sa nu fure, sa nu pofteasca, etc., prin explicatii drepte (sa nu spunem ca e copil si nu intelege, ca el intelege multe chiar inainte sa vorbeasca), consecventa din partea parintelui, adica sa tina ceea ce la invatat, cand se va face mare degeaba incercam sa il invatam ce trebuie, ca el de mult a invatat ce nu trebuia sa invete, si acum el va vrea in sfarsit sa traiasca si mai mult acele lucruri rele fata de care acum este rob. Insa de mic nebunia poate fi departata de copil cu nuiaua certarii. Ferice de cine invata asta la timpul potrivit.

Semanat si secerat

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Cine seamnana nelegiuire, nelegiuire va secera, si sceptrul maniei lui va fi zdrobit” Pv. 22, 8

Dupa cum agricultura are regulile ei si viat spirituala are regulile ei. In agricultura nu poti semana neghina si sa seceri grau, tot asa este si in viata. Ceea ce vedem in lume ca oamenii isi ascund faptele lor si se lauda ca au trecut neobservati si ca totul le-a mers foarte bine, este o minciuna. Caracterul nu il poti ascunde si in scurt timp oamenii nu vor mai avea incredere in tine nici cand vei vorbi sincer, pentru ca nelegiuirile tale dintai le-a creeat suspiciunea. Cu greu te vei indrepta apoi. Si cel ce a semanat nelegiuire, adica nu are dreptate in cauza lui, chiar daca el se va ridica cu manie sa isi apere drepturile, maina lui va fi franta pentru ca nu are dreptate, a lucrat pe nedrept, in mod nelegiuit si asta va fi scos la lumina la un moment dat.

Educatia copilului

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea” Pv.  22, 6

Aici este vorba mai mult de felul cum suntem noi alcatuiti, ceea ce inregistram sau invatam in primii ani din viata, anii copilariei, aceea este educatia noastra de viata. Daca noi suntem invatati calea lui Dumnezeu, nu este asta o garantie ca il vom urma pe Dumnezeu, dar este o garantie ca am fost educati bine si ca am lucrat cu intelepciune. Atunci cand un om nu este adult, responsabili, nu stie sa discearna bine lucrurile, el este vulnerabil, de aceea este important ca in copilarie sa il inveti ceea ce trebuie sa faca, iar la varsta maturitatii sa il lasi singru sa aleaga, indemnandu-l sa urmeze pe Dumnezeu. Cand un copil este lasat de mic liber, sub pretext ca nu poti obliga copilul, tu de fapt il otravesti, pentru ca el este prea mic ca sa discearna ce face, iar tu esti mare si sti ca ii face rau un anumit lucru, vinovat de toata situatia esti tu. Mai tarziu degeaba incerci sa il inveti cum sa traiasca, este prea tarziu, acum el este deja rob comportamentului pe care tu I l-ai permis in mod usuratic, si el isi va folosi capacitatea de adult pentru asi crea conditii prielnice patimii lui. Dumnezeu poate interveni la orice varsta in viata unui om, mai ales in cazuri de nestiinta, insa calea lui este aceasta: “Invata pe copil calea pe care treuie s-o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea”

Rasplata smereniei

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Rasplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogatia, slava si viata” Pv. 22, 4

Acest verset mie personal imi place foarte mult. Smerenia si frima de Domnul sunt niste chei in viata, cu ele poti deschide aproape orice usa, rasplata pe care o primesti daca pastrezi si cauti o astfel de atitudine si comportament este greu masurabila: bogatia, slava si viata. Sa fi smerit pentru firea pamanteasca (natura decazuta a omului) este ceva neplacut, pentru ca aceasta fire este mandra, dar Hristos la asta ne indeamna: “Pocaiti-va si credeti in evanghelie” Daca vom face asta vom fi eliberati de pacatele noastre si vom primi Duhul Sfant al lui Dumnezeu care ne poate face in stare de orice lucrare buna. Noi avem niste abilitati innascute, dar atunci cand suntem plini de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, abea atunci noi functionam la maximul randamentului nostru.

Omul prudent

~ florin ~ 1 comentariu

“Omul prudent anticipa nenorocirea si se ascunde, dar cei prosti merg inainte si suporta consecintele” Pv. 22, 3

Unii oameni judeca gresit pe cei prudenti, crezand ca sunt incuiati, ca sunt ingusti si nu isi permit bucuriile pe care le pot gusta, savura in viata. In realitate Dumnezeu a creeat atat universul fizic cat si cel spiritual cu legi specifice pentru fiecare. Legile fizice le gasim in natura, cele spirituale in Scriptura. Daca in universul fizic nu putem decide cum sa functioneze lucrurile, ci doar le putem descoperi si intrebuinta asa cum sunt, la fel este si cu universul spiritual. Astazi este oamenii cred ca universul spiritual tu ti-l creezi asa cum vrei, nimic mai fals. Asta nu face decat sa renunti la previziunile scripturii si sa intri singru cu pieptul descoperit in consecinte, unele pe care nu le putem purta. De fapt este o lupta spiritual foarte apriga, in care Satana incearca sa duca prin inselaciunile lui omenirea in neascultare de Dumnezeu, nicidecum nu este vorba de placere. Iti ofera un gram de placere dar ceea ce urmareste el nu este sa iti ofere placere, ci sa te afunde in patimi si pacate care sa iti ruineze viata si sa te desparta de Dumnezeu. Cel prost merge inainte si suporta consecintele. Unele sunt vesnice. Cel prudent il urmeaza pe Hristos si aplica invataturile Lui.

Un nume bun

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Un nume bun este mai de dorit decat multe bogatii si harul de a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul” Pv. 22, 1

Un nume bun se formeaza nu atat de mult prin ceea ce sti, cat prin ceea ce faci cu ceea ce sti. Caracterul tau iti va forma un nume bun. Astazi aceasta ideie tinde sa fie deformata, oamenii crezand ca pentru a avea un nume bun, ai nevoie de bani, de reclame pentru ati forma o imagine (si nu conteaza daca esti un om de nimic, plin de vicii si patimi). Atunci cand ai un nume bun, oamenii aproape nu mai aud ceea ce spui pentru ca stiu ca iti pasa de ei. De fapt numele bun aduca bogatia si nu bogatia aduce numele bun. Ca sa fi iubit de oameni nu trebuie sa faci cum spun unii: “ceea ce vor oamenii”, ci ceea ce vrea Dumnezeu pentru oameni. Daca abati pe un om de la raul pe care ar fi vrut sa il faca, pe moment poate nu te intelege si te vede ciudat, dar mai poi cand vede pericolul care il pastea, te va respecta. Tu insa nu ai facut ce a vrut el, ai facut ce stiai ca este bine si intelept, de aici a invatat si ei. Oamenii nu iubesc cel mai mult pe cei ce fac ce vor ei, cat pe cei ce pot sa ii ridice din conditia in care se afla, ori un om nu poate ridica pe un alt om, decat daca are Harul lui Hristos in el. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Temerile omului rau

~ florin ~ 21 comentarii

“De ce se teme cel rau, aceea i se intampla, dar celui neprihanit i se implineste dorinta” Pv 10, 24

Celui rau i se implinesc temerile si celui drept dorintele. Cel rau este avertizat mai inainte de propria constiinta, asa se formeaza temerea lui si daca nu i-a seama, temerea lui il va ajunge. Cel neprihanit pentru ca a facut ceea ce l-a indemnat constiinta, el primeste in constiinta lui niste dorinte pozitive, de la Dumnezeu si acestea se vor implini cu siguranta, intr-ucat el a ascultat de Dumnezeu in ceea ce a tinut de el. Noi oamenii nu ne conducem singuri viata, avem libertatea sa facem ce vrem, insa libertatea aceasta are totdeauna consecinte sau rasplati, in functie de ce alegem. Putem alege sa facem binele sau raul, dar nu putem alege ce este bine si ce este rau, asta a stabilit mai dinainte Dumnezeu si gasim consemnat in Cuvantul Lui.

Disciplina si stiinta

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Cine iubeste disciplina iubeste stiinta, dar cine uraste mustrarea este inconstient” Pv. 12, 1

Disciplina este calea avansarii, a evolutiei si a perfectionarii. De aceea cei ce sunt disciplinati si accepta disciplina, aceia iubesc stiinta adevarata, nu aceea care te desparte de Dumnezeu ca sa te ajuce in bratele patimilor de tot felul. Oamenii care invata lucrul acesta vor fi oameni care vor avea un mesaj, care vor avea ce invata pe altii, ei pretuiesc mustrarea pentru ca ei nu sunt ingamfati, iubesc stiinta, dreptatea si adevarul. Sunt unii care urasc mustrarea, despre acestia Scriptura spune ca sunt inconstienti. Nu stiu ce fac. Sunt oameni care nu umbla decat dupa lauda care vine de la oamnei si sigur ca orice mustrare le poate periclita imagina, dar ei nu vor avea lauda de la oamnei atata timp cat vor alerga dupa asta si nu vor alerga dupa adevarata stiinta a lui Dumnezeu, care se capata prin pocainta de pacate si credinta in Iisus Hristos. Aceasta stiinta oamenii din instinct o respecta, dar cei rai o nesocotesc din invidie, pentru ca ei nu pot trai la nivelul ei. Altii urasc mustrarea pentru ca sunt mandrii, asta nu este o cinste, sa te imfli singru ca un balon cu aer, cine vrea sa aibe valoare cu adevarat trebuie sa se umple de Duhul Sfant prin credinta in Hristos si Cuvantul lui, atunci vei fi un om de a carui activitate cerul intreg se va bucura.