Odată o familie de la țară avea un băiat care se îmbăta tot timpul și nu îi asculta în nici un fel pe părinți. Sătui de ușine și îndărătnicia băiatului, tatăl a spus băiatului într-o zi să plece de la casa lor. Băiatul, băut cum era, și-a luat câteva haine și clătinându-se a plecat de acasă. Noaptea nu dormea nici soțul, nici soția. Soția a întrebat: „De ce nu dormi?” El a spus: „Eu sunt de vină pentru băiat… Eu i-am pus prima dată alcoolul în gură… Eu am știut să mă opresc, dar el nu a mai știut să facă asta niciodată.” Cu gândul acesta a plecat să caute pe băiat și să îl aducă acasă.

De multe ori ne facem vinovați prin modul acesta de a păcătui „numai puțin”. Facem un păcat „numai puțin”, apoi spunem că ne vom înfrâna. Și întradevăr ne înfrânăm și ne stăpânim apoi. Problema este că unii de lângă noi se pierd pentru totdeauna, pentru că noi ne-am permis să păcătuim cu ei „numai puțin”. Poate noi ne putem înfrâna, dar alții nu își mai pot stăpâni păcatul și îi vedem cum se duc în jos.

Să renunțăm la „numai puțin”!

Ezechiel 11,19
„Le voi da o altă inimă, și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră și le voi da o inima de carne.”

Singura nădejde a omului este să fie născut din nou, altfel nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3,3). Dacă este născut din nou, el are o inimă nouă și un duh nou. El are o natură nouă! Cred că problema omului aici se reduce, la natura lui. Dacă este născut din Dumnezesu (născut din nou) este una, iar dacă este născut în fire (din femeie), este alta. Este nevoie să schimbam calitatea noastră de om. Așa, porniri bune și rele avem fiecare, și cei născuți din Dumnezeu, și cei născuți în mod firesc. Luptă să fii născut din nou! Iar dacă vrei să știi dacă ești născut din Dumnezeu, te cunoști după roadele tale, sau direcția de mers. Un om născut din Dumnezeu se apropie mereu mai mult de Dumnezeu. Un om firesc, se apropie mereu mai mult de carne (fire în limba greacă este „sarx” care se traduce carne). Omul născut din Dumnezeu are încredere în El, are lumină în el și o dă și altora, este altă viață, chiar dacă trece prin încercări.

Nașterea din nou o primim când credem în Hrists și ne întoarcem la El prin Cuvânt și Duhul Sfânt.

Sunt mai multe căi de a umbla prin întuneric: una este să primești o lumină și singur să îți luminezi calea, alta este să ții de mână pe cineva care cunoaște drumul și să ai încredere în el, măcar că nu vezi nimic, totuși îl ții de mână și ai încredere în călăuzirea lui.

Știu că de multe ori ne purtăm ca și cum am fi în primul caz, pentru că zicem noi: Dumnezeu ne dă Biblia ca și lumină. Ps. 119,105.

Dar având în vedere că este scris de asemenea că Duhul Sfânt ne va călăuzi în tot adevărul (Ioan 16,3), eu cred că metoda prin care Dumnezeu ne călăuzește prin întuneric este să Îl ținem pe El de mână, să fim în prezența Lui constant, și să avem încredere. Când am pierdut legătura cu Dumnezeu, biblia era opacă pentru mine…

Cred că ceea ce vedem noi prin lumina cuvântului, este cum să Îl ținem pe El de mână și să punem instinctiv mâna în fața ochilor, pentru că nu vedem nimic și am vrea să fim protejați.

Psalmii 32:8 „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Psalmii 37:24 „…dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

Ținle-L pe Dumnezeu de mână și ai încredere în călăuzirea Lui!

Sentimentul de respingere este unul din cel mai păgubitor sentiment. Se poate reacționa în două feluri la acest sentiment: fie te închizi, de izolezi, și tu pretinzi că te protejezi, dar de fapt te axfisiezi, se poate ajunge la depresie, și în cele mai rele cazuri la sinucidere. Al doilea mod în care poți reacționa la sentimentul de respingere, este prin ripostă, să pui pe ceilalți oameni în aceeași oală cu cel ce te-a respins. În cazul acesta devii ostil, mânios, critic, rebel. Poți să distrugi pe cineva psihic, moral, sau fizic în cel mai rău caz.

Sentimentul de respingere este cu toate acestea foarte des întâlnit. Nu este om care să nu fi avut parte de o respingere din partea cuiva: un profesor, un părinte, un frate, un prieten sau iubit (ă). Cu toate acestea felul cum reacționăm la această respingere determină dacă efectele de mai sus vor exista în viața noastră.

Cum să răspunzi corect la respingere, indiferent de cine o face și cum o face?

În primul rând gândește-te că nici tu nu ești perfect, și tu dai motive să fii respins, măcar că e posibil să ți se fi făcut o nedreptate. Gândește-te că și tu ai respins pe alții la rândul tău, oricât de mult și bine argumentezi, respingerea e respingere. Mărturisește aceste lucruri lui Dumnezeu, și vei fi ferit de efectele de mai sus.

În al doilea rând gândește-te la oamenii care te-au respins și hotărăște-te să te deslegi de ei iertându-i. Oricât de mult rău ți-au produs, tu trebuie să îi ierți. Dacă nu vrei să îi ierți înseamnă că nu ajunge că ți-au făcut rău până acum, tu vrei să îți facă rău și de acum înainte. Iartă-i! Rostește-i pe nume înaintea lui Dumnezeu și iartă-i! Iertarea nu are de aface atât de mult cu ceea ce simți, cât cu alegerea de a nu le mai pronunța numele și a spune ce au făcut, ție sau altuia. I-ai iertat, gata! Nu mai vorbești de ei! Nu le mai ții socoteală! Viața merge înainte cu ce ai și unde ești. În felul acesta poți evita efectele de mai sus!

În ultimul rând, alege resursa perfectă! Alege-L pe Dumnezeu! El te-a creat, te iubește așa cum ești. Nu poți face ceva care să îndepărteze dragostea Lui de la tine, și nu poți face ceva ca să îl determini să te iubească mai mult. Să știi că este adevărat acest lucru, măcar că îi pasă de faptele noastre! Dacă cineva se luptă cu respingerea, el nu mai poate să primească iubire și nici să o dea. Trebuie să desfunzi acest lucru în viața ta! Dumnezeu chiar te iubește cu adevărat, a dat pe Hristos pentru tine! Te iubește exact la fel ca pe Fiul Său! Crede asta, și vei vedea cum inima ta se vindecă! Chiar dacă nimeni nu te-ar iubi vreodată (deși nu cred că există cazul acesta) dragostea lui Dumnezeu ți-ar fi suficientă ca să fii fericit (ă)!

Știu că nu este simplu, dar în felul acesta poate începe ridicarea ta!

M-am întâlnit de curând cu această întrebare.

După ce m-am întors la Domnul, la câțiva ani simțeam că nu mai cresc, simteam că cerul e cenușiu deasupra mea, orice aș fi făcut, deși citeam biblia, mergeam la biserică, mă rugam. În orașul meu a venit un misionar și i-am spus de situație. El m-a întrebat ce s-a întâmplat cu mine înainte de convertire, cum am fost, ce am făcut? I-am spus că am făcut yoga. El m-a întrebat dacă am cerut Domnului iertare pentru asta. I-am spus că m-am lăsat, dar nu am cerut iertare. Mi-a cerut să mărturisesc asta Domnului. Aceea mi-a fost eliberarea!

Ceea ce cred că este cu lipsa de creștere spirituală a unora este în legătură cu păcatele nemărturisite, uneori tainice, moștenite, sau agățate de noi prin ocult. Este nevoie să ne cercetăm sincer în lumina Scripturilor sub călăuzirea Duhului Sfânt și să ne curățim în sângele Domnului Isus. Aici nu este vorba de oameni, de cum ne simțim, de judecățile altora, cine câștigă ș.a. Este vorba de o lege spirituală – legea păcatului și a morții! Dacă nu mărturisim păcatul, atunci el ne axfisiază, pune un zid de despărțire între noi și Dumnezeu (Is. 59,1-2).

Din păcate unii fac alte păcate în această situație, complicând situația în loc să o rezolve. Poate fi vorba de neiertare, de împietrire, de tăinuire a ceva rău.

Când ceva trebuie mărturisit, trebuie spălat în sângele Domnului, când ceva nu poate fi făcut, trebuie cerută puterea Duhului Sfânt. Sângele și Duhul Sfânt ne ajută în viața spirituală. Unul ne eliberează de rău, Altul ne împuternicește pentru bine.

Romani 8:28 „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”

Textul acesta nu este autosugestie, dacă ați observat. Autosugestia spune: „Sunt bun, sunt puternic, sunt inteligent, sunt victorios și nu sunt victimă!” Autosugestia elimină lucrurile negative, suferința, eșecul. Textul nostru spune că „toate lucrurile”, adică și bune și rele. Textul acesta vorbește de o realitate spirituală cu mult superioară autosugestiei, gândirii pozitive.

Această realitate spirituală ne spune că nu există hazard, întâmplare, noroc, anarhie sau haos. Ar trebui să scoatem din vocabularul nostru aceste cuvinte. Cred că cel rău le folosește din plin pentru a copleși sufletele și a le trage în păcat. În realitate nu există haos, ci totul este planul lui Dumnezeu, cu bune și cu rele ca să întărească și să crească binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Un proverb spune: „prietenii te mângâie, criticii te îmbunătățesc”. Ai tăria și fă din criticii tăi cei mai buni învățători! Spurgeon a fost corectat ani în șir de un critic anonim. Pentru asta el a mulțumit lui Dumnezeu pentru acest cioplitor anonim binecuvântat. Când un om nu este născut din nou, el se deprimă, critică și el la rândul lui și poate devine mai rău decât criticii lui. Dacă cineva iubește pe Dumnezeu ia totul ca din mâna lui Dumnezeu, și bune și rele pentru binele lui intern.

Să nu mai ne îndoim! Nu există anarhie, totul este o cauză și un efect, semănat și secerat, dar pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu totul este calculat spre bine lor etern!

Mulți predicatori știu să vorbeasccă de la amvon, dar nu de la om la om. Să nu vestim evanghelia numai pe stadioane și tribune! Domnul a vorbit cu un singur om de mai multe ori lucrurile mari ale lui Dumnezeu. Intensificați lucrarea personală, de la om la om!

Când predicăm, să întrebăm pe Duhul Sfânt ce cuvânt să predicăm, să nu facem predici după cum considerăm noi, ca să nu fie zadarnice. Pentru că frații penticostali au căutat vorbirea în limb, frații baptiști nu țin cont de Duhul Sfânt. Ori Duhul Sfânt este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat! El este pe pământ acum în locul Domnului Isus Hristos!

Lucrătorii să caute să fie robi, nu servitori. Diferența este că servitorul e cu săptămâna, luna, anul, robul este pentru totdeauna. Robul nu are plan în afara planului lui Dumnezeu.

Motoo-ul fratelui este acesta:

„Mai bine rob la Tine Doamne, decât în lume domnitor, să fiu sărac să n-am renume, dar să îți fiu moștenitor”

Extras dintr-un material video din decembrie 2018.

‘Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi. Iată, v-am învăţat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Să le păziţi și să le împliniţi, căci aceasta va fi înţelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înţelept și priceput!’ ‘ Deuteronomul 4:4-6

Ceea ce ne face pe noi deosebiți înaintea oamenilor, este însăși voia lui Dumnezeu. Adesea noi căutăm să fim ca ei, să învățăm de la înțelepții lor ca să fim relevanți, să fim acceptați, însă aici Scriptura ne spune că atunci când vom împlini ceea ce ne-a spus Dumnezeu, prin aceasta noi vom fi înțelepți și pricepuți înaintea oamenilor și în plan spiritual. Unii spun chiar așa: „eu sunt moral, mă tem de Dumnezeu, dar nu am timp să vin la biserică, să mă implic, s.a.” Voia lui Dumnezeu care te face înțelept și priceput nu este doar voia morală, ci și cea spiritual administrativă, adică slujirea, implicarea în lucrare, în tot ce implică asta. Dacă astăzi nu mai avem timp, dacă astăzi spunem că ne informăm prin mijloacele moderne și nu mai este nevoie de atâta implicare, pierdem din ințelepciunea și priceperea lui Dumnezeu, pierdem din mărturie și credibilitate. Va trebui să ne unim, să convenim cu adunarea locală în tot ce fac ei acolo, să ajutăm, să trăim în unitate și dragoste căutând să creștem tot mai sus în toate privințele. Atunci vom crește în înțelepciune și pricere înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu!

Stăteam de vorbă cu un medic creștin și se plângea că oamenii consultă Google pe internet cu privire la boala lor, apoi vin la medic să consulte și a doua opinie. Un medic deranjat a pus un afiș pe ușa cabinetului în care scria așa: „Dacă ai consultat deja rețeta pe Google.com și vrei o a doua opinie, îți recomandăm Yahoo.com!”

Cred că și la biserici ar merge un afiș: „Dacă ai consultat deja mesaje pe Youtube și vrei o a doua opinie, îți recomandăm Vimeo!”

Fie să căutăm închinare în adunări!

Unii nu se regăsesc în relația cu Dumnezeu. Se simt mustrați, se simt încurajați. Stau cu Dumnezeu, stau și cu frații. Dumnezeu le cere statornicie, ei nu simt asta. Nu sunt încântați de relația aceasta spirituală. 

Odată un om care încerca să facă sport spunea: „Am încercat să fac sport, dar nu merge: mă înroșesc, transpir, îmi bate inima. Cred că sunt alergic!!?”

 
Așa este și cu cei ce nu se potrivesc în viața spirituală. Așa creștem, prin încercări și bucurii, mustrări și încurajări, asta este viața și mișcarea care curge din Dumnezeu! 
Nu da înapoi!

Recomand:

Baieti de caracter care au schimbat lumea – Elsie E. Egermeier

Dangerous calling – Paul Tripp

Argument pentru Dumnezeu – Tim Keller

Ceea ce vedem în alții nu este ceea ce sunt ei. Adesea ce sunt ei în exterior este un camuflaj pentru ceea ce sunt în interior. Chiar dacă nu se camuflează, totuși exteriorul este o interfață a sufletului greu de citit.

Ceea ce vedem în alții nu este obiectiv, pentru că noi privim pe alții prin prisma noastră și îi vedem cum suntem noi în general. Privirea e subiectivă.

Ceea ce spun alții despre noi, trebuie luat cu pondere. Vorbele rele îți spun ce trebuie să schimbi, vorbele bune, îți spun că trebuie să te smerești inaintea lui Creatorului tau. 

Voința ta e suverană. Când cineva te încurajează, dacă nu pui la inimă, nu se va întâmpla nimic, chiar dacă pe moment te simți bine. Când cineva te critică, poți alege să te faci mai bun, chiar dacă pe moment nu îți este bine. Și într-un caz și în altul, omul nu este relevant, poate fi bine intenționat, poate fi rău, decizia ta contează pentru a profita în bine de orice situație. 

Fiți înțelepți! 

Dragi prieteni, vrem să vă urăm și noi un an nou binecuvântat! Un îndemn: „Tu să te ții în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău” (Deut. 18,13). Nu te teme când vezi în jur clătinându-se moralitatea, politica, spiritualul, economia. Dumnezeu e punctul tău de sprijin! El stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul (Ps. 29,10). Eu cred că se aude sunetul pașilor lui Hristos venind, pregătește-te să te întâlnești cu El! Fă-o corect, deplin, disciplinat, până la capăt! Asumă-ți costul, nu te mai plânge! Dumnezeu te va învia, ce vrei mai mult? Dumnezeu are planuri mai mari decât bate inima noastră, fii credincios până la moarte și vei sta cu El pe scaunul de Domnie! (Apoc. 3,21). Cu aceste gânduri vă dorim un an nou binecuvântat!

Sub impulsul utilizării tehnologiei moderne și al mesajelor online, oamenii și în special cei tineri au încetat să mai scrie gânduri, stări și emoții pe hârtie, ceea ce aduce unele deservicii. Am crescut în epoca schimbului de bilețele la școală, între colegi, și mai apoi trimiteam scrisori poștale prietenelor. Acum se trimit mesaje online și rețele de socializare și aplicații sunt destule, iar numărul și varietatea lor crește.

„Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru.” (Ps. 95,6).

Apa la izvor este mai limpede. Tot așa pentru a avea o oglindire a adevăratului creștinism, trebuie să ne ducem la începutul lui, să-l privim așa cum a fost zămislit și cum a fost trăit de sfinții apostoli.

La începutul creștinismului, învățătura Domnului Isus Hristos era curată fără nicio schimbare, fără nici o ciuntire sau adăugire. Era adevărul simplu și curat.

În biserica apostolică un membru era:

1. Un voluntar – Omul singur, nesilit, neademenit, neînșelat venea și își mărturisea credința și își arăta dorința de a deveni membru al bisericii.
2. Un om convins de învățătura creștină – Atunci ei cunoșteau ce cred, știau învățăturile evanghelice ale credinței creștine. Toți creștinii din primul veac puteau vorbi despre învățăturile credinței lor.
3. Un om pocăit de păcatele lui – Ei erau oameni care în căință au rupt-o cu trecutul. Istoria creștinilor ne arată că ar fi murit cu bucurie decât să accepte un păcat.
4. Un om credincios – Credința în Isus Hristos era înrădăcinată adânc în lăuntrul fiecăruia.
5. Un om desbrăcat de egoism – Între creștinii primari nu era înălțarea unuia în căderea altuia. Dragostea de aproapele era regina legăturilor dintre oameni.
6. Un om sincer – Între creștinii de atunci minciuna era un păcat tot atât de mare ca furtul, crima etc.
7. Un om care nu tolera păcatul – Cine dintre ei a căzut în păcat și s-a simțit bine în el, a fost oprit imediat de la cele spirituale. Cazul curvarului din Corint, Dima, Alexandru căldărarul sunt cazuri concludente.
8. Un om transformat – Mai toți creștinii erau proveniți dintre păgâni, nu aveau morală, dedați la toate poftele trupului și totuși odată deveniți creștini au avut cele mai frumoase vieți.
9. Un om care năzuia să meargă pe urmele lui Hristos – Se ruga mult, era nelipsit de la întrunirile credincioșilor, făcea tot ce-i stătea în putință spre a se asemăna mai mult cu Isus Hristos.
10. Un om plin de dragoste – Împărțeau dragoste prietenului și dădeau din ea și dușmanului. Fiecare creștin era un cavaler în cel mai înalt înțeles al cuvântului.

* Am preluat acest material spre reflecție dintr-o broșură a fratelui Alexa Popovici, Slujirea la amvon, Editura Farul Creștin, 1970. p.81.

sursă foto

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi născut din toată creația.” Coloseni 1,15

• 

Aici este măreția sărbătorii nașterii Domnului Isus Hristos. Dumnezeu invizibil a acceptat să se facă vizibil prin nașterea lui Hristos pe pământ! Acest lucru în sine este extraordinar!

Domnul a fost sărbătorit de îngeri, păstori și magi la naștere. Noi sărbătorim personalitățile istorice pentru contribuțiile lor la un moment dat, Hristos a fost sărbătorit pentru însăși nașterea Sa!

El este Cel Întâi născut – (nu făcut). Hristos nu a fost făcut, El a existat și înainte să se nască, El doar s-a întrupat pe pământ. Acum este cel Întâi Născut din toată creația, în sensul că este Cel dintâi care a trăit voia lui Dumnezeu și care este în împărăția lui Dumnezeu, prin El vor intra în Împărăția lui Dumnezeu atât cei din vechime, care priveau spre Răscumpărătorul care avea să se nască (Iov 19,25), cât și cei din viitor, care privesc în trecut la Răscumpărătorul lor.

Să ne bucurăm de nașterea Răscumpărătorului nostru!

sursă foto

În preajma sărbătorilor unii oameni se bucură, alții sunt ispitiți să se certe datorită tensiunilor create cu diverse sarcini, alții se luptă cu întristarea: sunt singur, nimeni nu se gânește și la mine. Oare sunt important? etc. 

În privința valorii de sine, Dumnezeu spune că ne-a creat după chipul Lui (Gen. 1,26). Valoarea omului se pare că este inestimabilă chiar și după ce a căzut în păcat și a devenit nelegiuit, pentru că a interzis omului să ucidă pe om exact din acest motiv, că suntem creați după chipul lui Dunezeu (Gen. 9,6). 

Însă de ce oamenii devalorizează pe alți oameni? Îmi aduc aminte că odată la școală nu am fost pregătit și am fost ascultat. Trebuia să știu complementul circustanțial de timp, de mod și de loc. Profesor era dl. Lixandru. După cum vedeți, acel moment este înregistrat cu lux de amănunt. În fine, nu am știut, m-a pedepsit cu un băt (mai gros așa). Îmi aduc aminte că m-am simțit ca un animal atunci. A doua oară la lecție trebuia să mă ridic singur în picioare să spun complementul. Am învățat cu soara mea și am știut mai bine ca șefa clasei, care a fost ascultată în aceeași zi cu mine, iar eu am luat o notă mai mare decât ea. Atunci eram un erou. Aveam un coleg care mă trăgea prin școală și spunea la alții ce am făcut. 

În concluzie, noi avem valoare, dar odată suntem pregătiți pentru ceva, altă dată nu suntem pregătiți. Când nu suntem pregătiți oamenii tind să spună că nu avem valoare. Este o eroare. Valoare avem, doar că suntem nepregătiți de ceva anume. Dacă ne-am pregăti, dacă ne-ar ajuta cineva, sunt convins că am putea fi aplaudați. 

Trebuie să ne pregătim în viață pentru tot ce ne stă înainte, iar mai presus de orice, trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu! 

Jean Calvin spunea: „inima omului este o fabrică de idoli”.

Idolatria, în viziunea lui Timothy Keller, este prețuirea oricărui lucru mai mult decât pe Dumnezeu, lucruri cum ar fi: bani, dragoste, carieră, posesiuni materiale, intelectul, chiar și familia. 

Idolatria se dezvoltă atunci cânt un om își ia semnificație, împlinire și siguranță din lucrul acela. 

Jean Jacques Russeau, în secolul 18, spunea că știința și educația va ajunge să rezolve orice problemă a societății umane. După al doilea răzpoi mondial, această ideie s-a risipit. 

Mereu ceva pare că poate să preia sarcinile lui Dumnezeu, iar omul este gata să îi dea credit. 
Oare ce urmează? Să fie inteligența artificială?

• Counterfeit Gods – Timothy Keller