„Și Tu, Pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Praînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătească căile Lui, și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui.” Luca 1,76-77.
Când un om are o vină, ceva care îl apasă, el nu se deschide, nu trăiește cu inima deschisă, nu își deschide sufletul, iar prin el nu curge nimic. Cei de lângă el sunt văduviți de toate și orice.
Când un om primește iertarea păcatelor, nu mai are ce să ascundă, nu mai stă cu ușile închise! Își deschide inima, sufletul, și tot ce face radiază în toate părțile. Oamenii văd asta, oamenii simt asta! Nu înțeleg tot ce se întâmplă, dar este minunat, văd un om care trăiește cu toată inima pentru ceva (și poate pentru orice)!
Atunci când oamenii ajung să își deschidă inima și sufletul față de toți cei din jur, ceva extraordinar începe să se întâmple! Însă ei nu vor face asta decât atunci când nu vor mai avea ce să ascundă, când nu se vor mai teme că scapă ceva pe gură, atunci când se vor simți cu inima curată!
Salvarea stă în iertarea de păcate!
romoflorin 