Pentru a alunga prejudecata nedreaptă, cum că românii nu sunt așa cum ar trebui, și pentru a scoate în evidență ceea ce poate fi de folos fiecăruia, vă invit să îi cunoașteți pe acești români, și mai mult, să vă străduiți să le urmați exemplul!

Părintele ciberneticii este român

Ceea ce este tehnologia în prezent se datorează în mare parte unui om prea puțin cunoscut în România: Ștefan Odobleja. El a creat conceptul de „cibernetică“. Aceasta vorbește despre controlul prin retroacțiune, iar termenul s-a răspândit cu precădere în sistemele digitale, dar nu se limitează la atât. Cibernetica se ocupă de modul în care un sistem  prelucrează informațiile și reacționează la acestea.

De asemenea, cibernetica studiază și modul în care sistemele se modifică sau permit modificări pentru a-și optimiza acțiunile. Medicul Ștefan Odobleja este creatorul psihociberneticii și al ciberneticii generalizate și a scris despre aceasta în 1929 studiul „Metoda de transonanță toracică“ în care enunța și legea reversibilității. În 1937 anunță și opera sa principală: „Psihologia consonatistă“, prin care face publică prima variantă a concepției cibernetice generalizate si demonstrează caracterul multi și interdisciplinar al acesteia.

=====

Perpetuum mobile, o invenție care datează de acum 60 de ani

Dacă realizarea unui perpetuum mobile i-a fascinat pe oamenii de știință, Nicolae Vasilescu-Karpen a reușit să producă așa ceva. El a creat o pilă electrică pe care a pornit-o în urmă cu peste 60 de ani și încă funcționează. El a spus ca va funcționa la infinit. „Pila Karpen” este ținută în Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida” din București, fiind obiect de patrimoniu, și este depozitată într-un seif situat în biroul directorului.

Conceptul de perpetuum mobile presupune că un aparat este capabil să funcționeze la nesfârșit, fără să primească energie din afară. Deocamdată, Karpen încă are dreptate și a creat așa ceva. „Pila Karpen” a fost brevetată în 1922. Alexandru Mironov a scris pentru „Știință și Tehnică“ despre această invenție. „În interior are un electrod de aur, un altul de aur platinat, închiși în doi cilindri de sticlă, muiați în acid sulfuric pur și un mic motoraș electric (de fapt, un fel de osciloscop) care îmi arată că pila funcționează”, scria Mironov.

===== Continuă lectura „Să facem cunoștință” →

Avem o țară foarte frumoasă! Dumnezeu ne-a dat un ținut pentru care ar trebui să îi mulțumim mai mult și ar trebui să îl administrăm mai înțelept. Chiar și românii sunt niște oameni pe care ar trebui să îi apreciem mai mult pentru ce au făcut de-a lungul timpului, și să scăpăm de frazele nedemne ”românul…” și să ocărâm o națiune pentru ceea ce este fire pământească, adică natura păcătoasă a omului. Să nu îngropăm o națiune prin ceva ce au toți oamenii. Așa putem ridica o țară și un popor, prin discernământ și relație adecvată cu Dumnezeu! Iată ce avem noi în țara noastră!

Lucrurile nu sunt fără sens în România!

The Corvin Castle in Hunedoara ( © ctrif / Dollar Photo Club )

Unde nu este așezare, nu e totdeauna loc părăsit!

Dalmatian Pelicans (Pelecanus crispus) in the Danube Delta ( © porojnicu / Dollar Photo Club )

Nu e totul gri și ciudat!

Transylvanian village ( © Ionut David / Dollar Photo Club )

Nu este un loc urât fără nimic de văzut!

Retezat National Park ( © janoka82 / Dollar Photo Club ) Continuă lectura „Să fim recunoscători” →

Un profesor stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.

Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un pahar gol, pe care l-a umplut cu pietre de rău.

. I-a întrebat pe studenti dacã paharul este plin si acestia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în pahar, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre pietre. I-a întrebat din nou pe studenti dacã paharul era plin iar acestia au fost de acord cã era. Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în pahar. Firesc nisipul a umplut de tot paharul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor „pliiin”! Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în pahar, umplându-l de aceastã datã definitiv.

Studentii au râs. „Acum” a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, „as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Pietrele reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.” „Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte”

„Dacã veti începe cu nisipul,” a continuat el „nu veti mai avea unde sã puneti pietrele si pietricelele” „La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine.” „Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta: Petrece timp cu Dumnezeu, cu copiii, stai intre sfinți, iesi cu sotia în oras la cinã, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv. Ai, în primul rând grijã de pietre, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mâna  interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit „Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten.