Nu este bine să spunem: ”Nu am încredere în oameni” pentru că și noi suntem oameni, și e ca și cum ne ridicăm deasupra celorlalți. Deși biblia vorbește despre acest lucru și spune să nu ne încredem în om. Felul cum trebuie luat acest lucru este să continuăm să avem prieteni și relații de încredere, dar în aceste relații să ne ancorăm puternic în Dumnezeu ca și resursă, ca să avem ce să oferim în acele relații, altfel putem fi și noi, cum se întâmplă, cu ”rezervorul inimii” gol, să așteptăm ca celălalt să ni-l umple, și de aici pornim discuția neplăcută.
Domnul Isus când era în Ghetsimani a luat cu El pe cei mai apropiați: Petru, Iacov și Ioan, dar s-a dus mai la o parte și s-a rugat singur lui Dumnezeu. El s-a întărit în Dumnezeu direct, nemijlocit, pentru ca dacă va fi nevoie să aibă să ofere sprijin și ajutor celor trei prieteni ai Lui. Și așa a și fost nevoie să facă, prietenii Lui au adormit, și El i-a ridicat de trei ori și i-a îndreptat. Dar pentru asta trebuia El însuși să se întărească în Dumnezeu în mod personal. Același lucru îl vedem și la David în Țiclag (1 Sam. 30, 6-8).
romoflorin 