Vă mai aduceți aminte de Pancinello?

Când Max Lucado scria frumoasa poveste pentru copii a lui Pancinello, nu se lansase încă Facebook-ul. Această carte a fost ca o profeție, că oamenii vor ajunge să își pună ”like-uri” sau ”unlike-uri”. Așa este povestea lui Pancinello, toată ziua nu făceau decât să își pună unii altora ”like-uri” după cum arăta, după cum presta. Iar Pancinello era mai puțin arătos, mai puțin priceput, așa că el avea mai multe etichete gri (”unlike”). Știu că povestea este pentru copii, dar sper că recunoașteți că este actuală. Astăzi văd cum oamenii ajung să se comporte mai direct, mai indirect după aceste ”like-uri”. Ca si în cartea lui Max Lucado, unii se întristează, alții se bucură. Dar vă mai aduceți aminte ce făcea fata din povestea lui Max, Lucia? Ea nu avea nici o etichetă, nici aurie, nici gri. Așa că Pancinello a întrebat-o: ”Cum se face că nu ai nici o etichetă!” Nu că nu avea, dar nu rămânea nici una pe ea, pentru că ea se ducea zilnic și vorbea cu Eli. Acesta era cel care creease toate păpușile din sat. Morala era că atunci când știa părerea lui Eli, părerile celorlalți păleau. De atunci și Pancinello mergea regulat la Eli și nici o etichetă nu mai rămânea pe el.

Să nu ne luptăm singuri cu părerile altora, să vorbim regulat, să ne interesăm regulat de părerea lui Dumnezeu, atunci părerile celorlalți slăbesc, iar noi vom merge mai drept.