Oamenii mari ai lui Dumnezeu

Citeam articolul fratelui Daniel Brânzei despre minuni și semne și mă gândesc cu inima grea la oamenii mari ai lui Dumnezeu din vechime. Ați observat că aceștia au avut cele mai puține semne și minuni în viața lor? Avraam, David, Ioan botezătorul. Oamenii aceștia au fost practic la 1000 de ani unul. Au fost și sunt stele în istoria poporului lui Dumnezeu, iar despre ultimul Domnul însuși marchează mărimea lui în ochii lui Dumnezeu. Cum de aceștia nu au avut semne și minuni deosebite în viața lor, iar despre ultimul se specifică: ”Nici unul”? Ioan 10,41.

Oamenii aceștia nu au făcut semne și minuni deosebite, iar despre ei Dumnezeu a spus: ”el este prietenul Meu”, ”el este omul după inima mea”, ”el este cel mai mare născut din femeie”. Oare de ce?

Eu cred în minunile lui Dumnezeu, am experimentat multe în mica mea experiență cu Dumnezeu: rugăciuni ascultate, boli vindecate, protecții corporale deosebite în momente critice și altele, dar în ciuda acestora găsesc că pentru Domnul mult mai important este să nu căutăm semne și minuni, pentru că pentru El acestea pot fi un semn de îndoială, alte ori de mândrie socială sau personală, de egoism. Cei mai mari oameni sunt aceia care iubesc pe Domnul cu o inimă curată și întreagă pe Dumnezeu așa cum este El, și nu pentru ceea ce ne pune pe masă, sau în casă.

Oamenii au cerut un semn de la Domnul odată, Domnul nu a acceptat. Mi-e teamă că duhul acesta al semnelor duce pe oameni în păcatul de a-L ispiti pe Domnul ca cei de care spuneam – Matei 16,4 , iar Domnul care nu se schimbă va reacționa la fel ca în Cuvânt. Repet, cred în toate minunile din Biblie că sunt valabile și astăzi, dar ele întotdeauna sunt umbrite de persoana și caracterul lui Dumnezeu. Ar trebui să alergăm mai mult la Lege (care este caracterul lui Dumnezeu) și la mărturie (care este sfințenia poporului lui Dumnezeu), Isaia 8,20 ; iar semnele și minunile să le lăsăm în seama Acelui a ce are puterea.

Mă gândesc la mentalitatea lui Avraam din pilda ”Bogatului nemilostiv: ”Dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci (scripturile), nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți”. Eu asta cred în inima mea. De aceea am o mare dezamăgire în adâncul meu pentru aceia care cer semne ca să creadă, cer semne ca să se pocăiască. (dacă cumva îndrăznește Dumnezeu să nu mențină fluxul minunilor, se duc în lume rapid). Mi se pare așa de nepotrivit și stâng, după ce că ne oferă harul iertării nouă celor depravați, mai venim și cu condiții, care să gâdile firea noastră și imaginea noastră înaintea oamenilor (sunt așa de important în ochii lui Dumnezeu că uite ce minune a săvârșit El pentru mine).

Oamenii plăcuți lui Dumnezeu cred în Dumnezeu și Îl slujesc pentru ceea ce este El, cei firești pentru ce are el. Dar sunt foarte serios cu asta, pentru că Satan a tânjit la ce are Dumnezeu, dar nu după El însuși. Este foarte serioasă treaba aceasta. În situația acesta ne stă mărturie și cazul lui Simon vrăjitorul din Fapte 8.