De multe ori oamenii sunt definiți de pasiunile lor, de plăcerite lor mărturisite sau mai puțin mărturisite. Atunci când se uită la Domnul, proorocul Isaia spune: ”Plăcerera lui va fi frica de Domnul” Isaia 11. Ce fel de plăcere este aceasta?
Am văzut odată la cineva în casă afizat pe perete un bilețel cu următorul conținut: ”Pasiunea mea este Dumnezeu”. Mi-a plăcut foarte mult. Dacă nu vom face asta cu viața noastră, nu vom putea schimba multe cu noi. Dacă ne iubim cu adevărat ar trebui să ne predăm pe noi înșine lui Dumnezeu, cu tot ce suntem: minte, inimă, sentiment, voință, putere.
Pasiunea Domnului era frica de Domnul. Îl vedem de mic cum mergea în casa lui Dumnezeu cu toată ființa, pentru că era așa preocupat de Talăl, încât trei zile părinții nu l-au mai găsit. La final El a spus: ”De ce m-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Luca 2. Când a intrat în Ierusalim și s-a îndreptat spre templu, a fost cuprins de o mânie aprinsă din râvnă pentru Casa lui Dumnezeu, atunci când a văzut pe schimbătorii de bani, pe vânzătorii de animale, s.a. Era pasionat de Dumnezeu, plăcerea Lui era frica de Domnul.
Acum la sărbătoarea Nașterii Lui, ceea ce învățăm cel mai mult de la Domnul este caracterul lui. Ce fel de om era el? Formele se schimbă, dar esența rămâne, și esența este dată de caracterul Său. Acest lucru trebuie să îl subliniem cel mai mult de sărbătoarea Nașterii Lui.
” Teama de Domnul este….inceputul intelepciunii ” spune imparatul Solomon si…stia el ce spune !
Asa este Marian. Domnul sa ne ajute sa facem si noi la fel.