Despre daruire

Atata vreme cat oamenii nu vor recunoaste ca datoreaza totul lui Dumnezeu, ca sunt hraniti prin grija Lui de parinte, ca El este Autorul oricarui bun al lor, ca nu trebuie sa caute nimic in afara Lui – ei nu I se vor darui ca sa-L slujeasca de bunavoie. Ba mai mult, atata vreme cat nu-si vor gasi fericirea deplina in El, oamenii nu se vor darui pe ei insisi, in mod automat si sincer lui Dumnezeu.

Jean Calvin

4 gânduri despre „Despre daruire

  1. Unii experimentează această dăruire după ce ajung să înţeleagă că ceea ce este în jurul lor nu le poate oferi acea împlinire pe care orice suflet o caută. Oamenii, lucrurile, realizările personale îţi lasă „frânturi” de bucurie sau satisfacţii de moment, dar nu au puterea să umple acel gol. Dumnezeu şi-a lăsat amprenta în noi ..cine sau ce s-ar putea apropia de semnătura Lui unică? Fericirea deplină este în El. „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul.”(Psalm 34:8) 🙂

  2. Încercam să spun că atunci când Dumnezeu nu e pe primul loc în viaţa noastră şi „ne închinăm şi slujim” poate unei persoane pe care o iubim sau lucrurilor importante pentru noi nu putem ajunge să ne simţim împliniţi..dar atunci când te dăruieşti Domnului ajungi la „deplin”. Acesta este înţelesul citatului? Poate nu am înţeles bine.. 🙂

    1. Ba da, ai inteles bine! Intelesul este usor adaptat de optica fiecaruia. Ai observat bine acel „deplin”. Oamenii si lucrurile tind sa promita acel „deplin”, insa el este doar la Dumnezeu. De fapt am ajuns la concluzia ca doar prin Dumnezeu te poti bucura si de celelalte lucruri sau persoane.

Răspunde-i lui Isa Anulează răspunsul