Tu cat timp ai pentru Dumnezeu?
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
romoflorin 
wow…..
Da Bill, acum ma gandesc cat de bun este Dumnezeu cu noi, ca nu ne face dupa faptele noastre.
Imagenes para hi5
cum a spus si bill: wow…
Marius, ma gandesc ca trebuie sa avem mai multa incredere in Dumnezeu. Oamenii stau mai mult cu El cand au incredere in El.
Dragut gandit filmuletul.
Acum ramane de vazut in ce masura suntem o „persoana obisnuita”? 🙂
Glumeam. Am preluat ideea.
Noi crestinii ortodocsi avem acum bucuria de a ne afla in post si rugaciune, moment care ne usureaza apropierea fata de Dumnezeu.
Postul Adormirii Maicii Domnului, care precede praznicul Adormiri Maicii Domnului, este randuit de Biserica spre amintirea virtutilor Sfintei Fecioare si de postul cu care ea insasi, dupa traditie, s-a pregatit pentru trecerea la cele vesnice.
Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durata ( Postul Craciunului, Postul Pastilor, Postul Sfintilor Apostoli si Postul Adormirii Maicii Domnului). Originea lui trebuie pusa prin sec. V, cand cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat si cand sarbatoarea Adormirii ei a inceput sa primeasca o mai mare importanta. La inceput insa, nici timpul din an, nici durata si nici felul postirii nu erau la fel peste tot ; unii (in partile Antiohiei) posteau o singura zi (6 august), altii mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim) ; unii (in rasarit) posteau in luna august si de aceea postul era numit si postul lui August, altii in septembrie (apusenii, cum fac si astazi), iar altii nu posteau deloc, socotind ca sarbatoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoareceMaica Domnului a trecut de la viata pamanteasca la cea cereasca, unde sta in nemijlocita apropiere de Fiul ei iubit. Data si durata postului au fost uniformizate in toata Ortodoxia abia in sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, tinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotarat ca postul sa inceapa la 1 august si sa dureze 14 sau 15 zile, pana la sarbatoarea Adormirii (15 august).
In timpul acestui post se citesc in manastiri, zilnic (alternativ), cele doua Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov.
Cuvantul,
cred ca apropierea personala de Dumnezeu este importanta. Din proprie credinta, nu doar ca „asa se face”. Si apropierea de Dumnezeu se face dupa regulile lui Dumnezeu, adica in conformitate cu Scriptura.
Cand omul o face din credinta personala, el beneficiaza de binecuvantarea lui Dumnezeu in inima lui, el trebuie sa evite doar indeplinirea unei sarcini religioase.
zguduitor! 15 Ani??? pe internet si mai putin de 7 luni( Intr-o viata!!!??) petrecand timp cu Domnul??? Asta e cumplit! 😦 ce trist trebuie sa fie Dumnezeu vazandu-ne asa…
Catalina,
Dumnezeu spune ca pe oamenii Lui ii binecuvinteaza si ii face cap si nu coada. Asta ar putea fi un raspuns la situatia multor credinciosi de azi. Cum zice proverbul: „Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti”.
Este adevarat ca El e trist, insa cred ca noi suntem cei care experimentam aceasta..
Omul poate sta mai mult cu Dumnezeu cand vrea si vorbeste cu El despre asta. Asa ca bariere adevarate nu cred ca sunt, doar minciuni de la ce rau.
Florine, cine vorbeste de „asa se face”? Eu zic ca aceste randuieli sunt de mare ajutor in urcusul duhovnicesc. Nu vad nimic in afara scripturii. Gresit spus, credinta proprie, nu tot cel ce zice Doamne Doamne se va mantui.
Sfanta Fecioara Maria a devenit, asa cum zice Sfantul Ioan Damaschinul „pamantul in care n-au rasarit spinii pacatului, ci dimpotriva, prin Cel nascut din ea, au fost smulsi din radacina. Ea si-a omorat trupul fata de pacat”. Sfntul Grigore Teologul spune : „Daca cineva nu crede ca Maria este Maica lui Dumnezeu este in afara de Dumnezeu”. Sfintele Evanghelii descriu amanuntit nasterea Fiului lui Dumnezeu din Sfanta Fecioara Maria. Ingerul arata, ca ce s-a zamislit in ea este de la Duhul Sfant (Matei 1, 20) si, ca Cel ce se va naste dintr-insa este Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35).
Dumnezeu sa ne lumineze. Doamne ajuta.
Maria,
este adevarat tot ce ai scris aici legat de Fecioara Maria. Este Mama Domnului Iisus dupa trup, Iisus a fost conceput prin puterea Duhului Sfant in fecioara Maria. Mi-a placut Maria cum ai argumentat cu biblia.
In Faptele Apostolilor 17,11 se spuen ca „iudeii din Berea aveau o inima mai aleasa .. pentru ca .. au primit Cuvantul cu toata ravna, si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea era asa.”
Asta este esenta credintei, sa verifici cu scriptura tot ce ti se spune. Altfel risti sa crezi ce spun oamenii si nu ce spune Dumnezeu.
Permitem sa fac aceasta demarcatie intre oameni si Dumnezeu. Cuvintele oamneilor care nu au sustinere biblica, nu au autoritate peste sufletele oamenilor.
Conform Fapte 17 asa ne vom apropia de Dumnezeu cu adevarat – prin Cuvantul Sau. Ei faceau asta zilnic.
Doamne Iti multumesc ca m-ai avertizat prin acest articol si Te rog sa ma ierti ca pana acum am fost un ,,crestin obisnut”. Stiu ca esti suparat ca am petrecut pana acum putin tim cu Tine si Tu doresti sa petreci mai mult timp cu mine, dar pentru acest lucru trebuie ca si eu sa-Ti acord acest timp ca sa-l petrec cu Tine. Sa nu fim ca Adam si Eva care sa-au ascus pentru ca erau goi(Geneza 3:8-11). Pot sa pun o intrebare : Noi cum suntem? Suntem goi sau imbracati cu haina neprihaniri? Daca suntem imbracati cu haina neprihanirii, nu ne mai ascundem de Dumnezeu, si atunci petrecem mai mult timp cu El. Domnul sa ne ajute la aceasta si sa va binecuvanteze pe toti. Doamne fie Numele Tau binecuvantat, Amin!
asta imi aduce aminte ca de curand am auzit o predica care vorbea despre diferentele dintre crestin si ucenic a lui Hristos. A fi crestin a ajuns in zilele noastre sa insemne cu totul altceva decat insemna o data; dar daca esti ucenic sau discipol a lui Hristos asta deja inseamna cu totul altceva. Caci de atunci de cand ne-am predat viata lui Hristos „noi nu mai suntem ai nostri”.
Eu cred ca atunci cand esti crestin, petreci mai putin de 10 minute pe zi, si in rest mai zici „Doamne, Doamne!” insa cand devii ucenic – nu faci nici un pas fara sa fii constient de EL; vorbesti cu El tot timpul, te sfatuiesti cu El in toate maruntisurile, plangi, te bucuri, mananci, muncesti, etc. toate impreuna cu El. Asadar, un ucenic n-ar trebui sa se intrebe cat timp petrece cu Dumnezeu pe zi pentru ca ar trebui ca tot timpul sa fie cu El. Cred ca atunci cand incepi sa-ti pui intrebarea cat timp petreci cu Dumnezeu pe zi e destul de problematic -inseamna ca…ai ajuns crestin.
p.s. multumesc de articol; e bine sa mai primesc un ghiont din cand in cand – caci ma ridica mai sus
Florine, nu stiu la ce te referi cand spui ca daca nu cercetezi scriptura risti sa crezi ce-ti spun oamenii. La care oameni faci referire?
Eu citesc cu atentie si ceea ce spun Sfintii Parinti, nu pot pur si simlpu sa ascult interpretarea Bibliei dupa mintea ta, sau a mea. Ar fi o nebunie. Au fost altii mult mai vrednici decat noi, care urmarind Sfanta Scriptura s-au adunat in Sinoade si au luptat impotriva unor erezii. Bunaoara, la Sinodul III ecumenic de la Efes (431), cand s-a statornicit ca Sfanta Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu si nu nascatoare de om sau de Hristos(combatandu-se erezia nestorianista. Nestorie, o considera pe Sfanta Fecioara Maria nascatoare de om sau, cel mult, nascatoare de Hristos si nicidecum Nascatoare de Dumnezeu). Invatatura stabilita la Sinodul III ecumenic, a fost intarita si in Sinoadele ecumenice V si VII; Sinodul V ecumenic afirma ca „Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu in chip propriu si adevarat”, iar Sinodul VII o numeste ; „Mama a lui Dumnezeu”. „Atributul de Nascatoare si de Maica a lui Dumnezeu exprima raportul de profunda intimitate ce s-a stabilit intre Fecioara Maria si Fiul lui Dumnezeu, cel intrupat. Daca prin cuvantul „Fecioara” se indica mai mult initiativa divina in intruparea Fiului, cuvintele de Nascatoare si Maica a lui Dumnezeu redau rolul si raportul ei pozitiv cu Cel ce s-a intrupat”.Sfantul Ioan Damaschin spune: „Pruncul este Dumnezeu. Cum dar nu este Nascatoare de Dumnezeu aceea care L-a nascut ?”
Preotii au invatat toate acestea, ei pot sa ne explice, unele lucruri pe care noi singuri, doar luand Biblia in mana si citind, n-am avea de unde sa le cunoastem. Iti dau doar un exemplu,in evreieste, cuvantul ah=frate are un inteles mult mai larg, el referindu-se si la alte rudenii ca : verii primari si secundari, cumnatii, nepotii. Evreii numeau, in general, frati pe toti cei care faceau „parte din poporul lui Israil. Aceste sensuri ale cuvantului „ah” se observa clar in mai multe locuri din Sfanta Scriptura : Fac. 11, 27 ; 12, 5 ; 13, 8 , 20, 15 ,Numeri 8, 26 ; 2 Regi 1, 25 etc. Prin venirea Mantuitorului, acest cuvant va capata un sens nou, de inrudire sufleteasca, care este superioara celei trupesti. In acest sens si crestinii toti se numesc frati intre ei. Fara sa cunosti acest amanunt poti interpreta gresit cuvintele „Iata mama Mea si fratii Mei” (Matei 12, 47-50 ; Marcu 3, 31-35)si ajungi sa crezi ca asa numitii „fratii Domnului” ar fi copii ai Sfintei Fecioare Maria. Ceea ce nu este adevarat si se poate dovedi scripturistic.
Cu tot respectul, Sfanta Scriptura trebuie citita, dar pentru interpretarea ei trebuie sa cunosti multe, cum ar fi realitatile istorice ale acelor vremuri, sensul cuvintelor din limba in care a fost scrisa fiecare carte din Sfanta scriptura etc. , ca nu cumva interpretand gresit cuvintele sa ne fie noua mai mult spre pierzare decat spre folos.
Maria,
sunt de acord cu tine ca trebuie sa citim mai multe pe langa biblie. Cine vrea, le poate gasi din belsug. Daca insa gasesti in biblie ca apostolul Pavel si Barnaba a refuzat ca oamenii sa i se inchine (Fapte 14, 11-18), si in alte carti citesti sa te inchini sfintilor. Ce faci? Ca realitatile sunt contradictorii.
Iisus spune sa nu desfiintam cuvantul lui Dumnezeu prin datinile oamenilor. Deci si pe vremea Domnului Iisus erau asa ceva. Haide sa invatam din trecut, sa nu repetam istoria. Matei 15, 3.
Aici nu fac o critica unui cult, dar spun ca fiecare credincios trebuie sa respecte biblia si celelalte materiale sa le foloseasca spre intelegerea ei, dar sa nu o incalce.
Cu consideratie.
Florin, ti-as raspunde cu drag, dar sunt multe de scris,incerc totusi daca ai rabdarea sa citesti.
Inchinarea, rugaciunea, are doua forme:
a) inchinarea sau rugaciunea catre Dumnezeu: <> (Matei IV, 10); este o inchinare desavirsita, absoluta (latrie)
b) inchinarea sau cinstirea sfintilor este o inchinare relativa pe care o adresam sfintilor numita dulie, pentru ca ei sint fiinte marginite ca si noi. Gestul este acelasi: cind ne inchinam lui Dumnezeu si cind ne rugam sfintilor, dar sentimentul interior este altul.
Si Mantuitorul Hristos a facut deosebire intre inchinarea la Dumnezeu (Ioan IV, 21) si inchinarea marginita – care I s-a adus imparatului de catre datornicul caruia I se iertase datoria (Matei XVIII, 26).Cinstind pe sfinti, cinstim indirect pe Dumnezeu: <> (Matei X, 40). Sfintii sint numiti prieteni ai lui Dumnezeu <> (Ioan XV, 14; Iacov II, 23), si casnicii Lui: <> (Efeseni II, 19); sint numiti judecatori ai lumii: <> (I Corinteni VI, 2); si in alt loc: <> (Matei XIX, 28).In al doilea rind, cinstim pe sfinti si-I invocam in rugaciunile noastre spre a ruga pe Domnul Hristos pentru pacatele si necazurile noastre. O facem aceasta pentru ca ei inca in viata fiind s-au rugat pentru semenii lor. Astfel, Sfintul Pavel, in multe din epistolele sale marturiseste ca se roaga pentru crestinii din comunitatile infiintate de el: <> (Filipeni I, 4; I Tesaloniceni I, 2-3; II Tesaloniceni I, 11; II Tesaloniceni I, 11; II Timotei I, 3).
Sfintii pot sa raspunda rugaciunilor noastre, caci inca din aceasta viata stiau gindurile si nevoile oamenilor si faceau minuni pentru a-I ajuta. Sfintul Petru si Pavel au savirsit astfel de minuni, inviind chiar pe unii morti. Sfintul Petru a pedepsit pe Anania si Safira, pentru ginduri mincinoase (Fapte V, 2-11), a inviat pe Tavita (Fapte IX, 40). Iar Sfintul Pavel a inviat pe Eutihie (Fapte XX, 9-11).
Sfintii sint cinstiti si pentru faptul ca ei servesc ca exemple de viata crestinilor de totdeauna: <> (Evrei XIII, 7).
Biserica cinsteste pe sfinti. De altfel, ei au fost cinstiti atit in Vechiul Testament, cit si in Noul Testament. Astfel, Iosua s-a prosternat in fata ingerului Domnului (Iosua V, 14-15); Ilie si Elisei au fost venerati (III Regi XVIII, 7; IV Regi IV, 37). De asemenea, Sfintul Pavel a fost cinstit de temnicerul din Filipi (Fapte XVI, 29). Deci si in Vechiul si in Noul Testament avem cazuri concrete de cinstire a sfintilor, desi abia in Noul Testament avem cazuri de adevarati sfinti, iar Mantuitorul Hristos ne arata ca ei trebuie cinstiti (Matei X, 40).
Sint unii crestini care nu sint de acord cu cinstirea sau cultul sfintilor. Ei afirma ca inaltind rugaciuni catre sfinti, calcam porunca I-a din Decalog, care spune: <> (Iesire XX, 3; Matei IV, 10).
Insa, am amintit, Biserica si crestinii luminati fac deosebire intre inchinarea la Dumnezeu, numita latrie, inchinare absoluta si cinstirea sfintilor, inchinare relativa, ca unor fiinte omenesti, ca niste creaturi ale lui Dumnezeu si alesi ai Sai. Ei socotesc pe singurul Dumnezeu ca Parinte si Tata al tuturor, iar pe sfinti ca prieteni ai Lui, cinstindu-I ca atare si scotind ca inaltind rugaciune catre ei, cinstesc pe Dumnezeu. Nimeni dintre crestini nu confunda pe sfinti sau ingeri cu Dumnezeu, asa cum erau socotiti idolii.
Din epistola Sfintului Pave, I Timotei: <> (I Timotei II, 1). Aceste cuvinte sint adresate crestinilor. Deci si ei pot face rugaciuni, care sant mijlociri catre Dumnezeu.
Mijlocirea este de doua feluri: mijlocirea catre Dumnezeu adusa Mantuitorul care prin jertfa Sa ne-a impacat cu Dumnezeu, numita mantuire obiectiva, adusa pentru toti oamenii; si insusirea meritelor mantuitoare de catre fiecare individ in parte, prin credinta, evlavie si fapte bune, numita mantuire subiectiva. Ea se insuseste prin botez si efort personal Mantuirea obiectiva a efectuat-o numai Mantuitorul; in mantuirea subiectiva noi cerem ajutor sfintilor sa ne ajute prin rugaciunile lor catre Dumnezeu. Despre aceasta ne spune si Sfintul Iacov: <> (Iacov V, 16). Apostolii se rugau si mijloceau totdeuna pentru credinciosi: <> (II Tisaloniceni 1, 11; Filipeni I, 3-4; Fapte VII, 59-60). Chiar si in Vechiul Testament se mijlocea pentru semeni de catre cei drepti: Avraam s-a rugat pentru Abimelech (Facere XX, 17). Moise pentru popor (Iesire XXXXII, 11).
Deci, pentru mantuirea subiectiva pentru ajutor in desavirsirea noastra personala si a semenilor nostri, cerem mijlocirea sfintilor.
Trebuie insa sa amintim ca sfintii nu pot totdeauna sa intervina la Dumnezeu pentru toate pacatele noastre. Exista pacate grele, pacate de moarte pentru care sfintii nu pot mijloci la Dumnezeu. <>. Este <>, nu zic sa se roage pentru asa pacat>> (I Ioan V, 16). Aceste pacate de moarte sint mari nelegiuiri sau impietriri de inimi. Si Mantuitorul a spus in aceasta privinta: <> (Matei XII, 31-32). Bogatul nemilostiv savirseste desigur, unul din aceste pacate grave, din care cauza Avraam nu a putut interveni la Dumnezeu pentru el. Noi nu putem sti, nu putem descifra ce fel de pacate au savirsit semenii nostri. De aceea, datori sintem sa intervenim la sfinti totdeauna pentru aproapele nostru, urmind ca ei sa intervina la Dumnezeu sau sa nu intervina, dupa caz.
Si acum revenind la intrebarea ta, sa iti raspund Florine.
In diferite locuri din Sf. Scriptura sa aratat ca ei insisi au oprit pe oameni sa li se inchine, asa cum ai observat si tu. Astfel Sfintul Petru a oprit pe Corneliu sutasul sa I se inchine: <<Si cind a fost sa intre Petru, Corneliu, intimpinindu-I I s-a inchinat, cazind la picioarele lui. Iar Petru l-a ridicat, zicindu-I: <> (Fapte X, 26). Sfintul Pavel a oprit pe locuitorii din Listra sa-I aduca jertfa (Fapte XIV, 13-15), iar in Apocalipsa ingerul care I-a facut descoperirea Sfintului Ioan, nu I-a dat voie sa I se inchine: <> (Apocalipsa XIX, 10; XXII, 8-9).
Insa, Sfintul Petru si Sfintul Pavel au respins inchinarea oamenilor sau sa li se aduca jertfa, pentru ca atit Corneliu, cit si locuitorii din Listra ii socoteau zei. Contextul in legatura cu Sfintul Pavel este clar: <> (Fapte XIV, 11-12).
In citatele din Apocalipsa ingerul respinge inchinarea Sfintului Ioan, caci acesta fiind in duh, in extaz, avind viziune era egal cu ingerul. Mai mult, Dumnezeu fiind de fata, ingerul refuza inchinarea Sfintului Ioan, care trebuia sa-si indrepte toata atentia spre Dumenzeu si nu spre inger, care era slujitorul lui Dumnezeu.
Cu tot respectul, nu putem sa iesim in fata cu un verset rupt din context si sa facem afirmatii nefondate. E bine sa cercetam intreaga Scriptura.
Maria,
este adevarat ca apostolii se rugau pentru frati si toti sunt indemnati sa se roage si sa mijloceasca unii pentru altii, dar asta nu justifica rugaciunile noastre sfintilor in defavoarea rugaciunilor catre Dumnezeu. Nu suntem indemnati sa tinem legatura sau sa comunicam cu cei plecati din lumea noastra.
Inchinarea care nu trebuie adusa sfintilor sau ingerilor, bine subliniata de tine, are de a face cu slava lui Dumnezeu, pe care El a spus ca nu o imparte cu nimeni. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos pe slava pe care o da altora. In Corint erau animozitati: „Eu sunt al lui Pavel, eu al lui Chifa, eu al lui Apolo” si Pavel s-a simtit nevoit sa o indrepte.
Inchinarea in fata altcuiva afara de Dumnezeu se numeste idolatrie.
Am inteles aspectul cu politetea in fata imparatului, dar nu mi se pare suficient argumentul.
Dumnezeu este subestimat, cand oamenii au mai multa incredere si se simt mai apropiati de oameni decat de El. El este mai adaptat decat oricine sa fie aproapte de inima noastra si suferintele noastre, Iisus a fost ispitit in toate ca si noi, dar fara pacat. El este gelos cand iubim pe altii mai mult decat pe El.
„cinstim pe sfinti si-I invocam in rugaciunile noastre spre a ruga pe Domnul Hristos pentru pacatele si necazurile noastre. O facem aceasta pentru ca ei inca in viata fiind s-au rugat pentru semenii lor.”
„Deci, pentru mantuirea subiectiva pentru ajutor in desavirsirea noastra personala si a semenilor nostri, cerem mijlocirea sfintilor.
Trebuie insa sa amintim ca sfintii nu pot totdeauna sa intervina la Dumnezeu pentru toate pacatele noastre. ”
„CACI UNUL ESTE DUMNEZEU, UNUL ESTE SI MIJLOCITORUL INTRE DUMNEZEU SI OAMENI:OMUL HRISTOS IISUS” I TIMOTEI 2:5 (p.1348-BIBLIA SAU SFINTA SCRIPTURA, TIPARITA SUB INDRUMAREA SI CU PURTAREA DE GRIJA A PRE FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE CU APROBAREA SFANTULUI SINOD, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE, BUCURESTI, 1994)
„PENTRU ACEEA, SI DUMNEZEU L-A INALTAT SI I-A DARUIT LUI NUME CARE ESTE MAI PRESUS DE ORICE NUME;CA INTRU NUMELE LUI IISUS TOT GENUNCHIUL SA SE PLECE, AL CELOR CERESTI SI AL CELOR PAMANTESTI SI AL CELOR DE DEDESUBT. SI SA MARTURISEASCA TOATA LIMBA CA DOMN ESTE IISUS HRISTOS, INTRU SLAVA LUI DUMNEZEU-TATAL” (FILIPENI 2:9-11)(p.1334-BIBLIA SAU SFINTA SCRIPTURA, TIPARITA SUB INDRUMAREA SI CU PURTAREA DE GRIJA A PRE FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE CU APROBAREA SFANTULUI SINOD, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE, BUCURESTI, 1994)
Ma bucur nespus sa vad oameni care impartasesc cu putere credinta in Dumnezeu ! Cu siguranta vom ajunge intr-o zi in fata Lui , si ne va spune :”Bine rob bun si credincios … ” dar pana atunci santem in aceasta lume plina de pacat si trebuie sa ne hranim cu bune si cu rele . Doresc sa scriu si eu cateceva in aceasta conversatie incinsa si la subiect , dar inainte de toate recomand tuturor cartea „Credinta Adevarata” de Iosif Ton si in acelas timp , pana sa ajungeti la acea carte , va recomand cateva din conferintele lui , pe adresa : http://www.iosif-ton-mesaje.eu/ . Sant de parere ca este Doctor in domeniul mai sus discutat si fiecare va gasi un raspuns pe masura .
Cat despre mine , am fost si eu (precum multi alti tineri)influentat spre teologie si impins de la spate spre pocainta si incercand sa iau exemplul altora , am reusit doar sa „dau in bara” . Am ajuns departe de Dumnezeu in lume , un stalp de baza la portile iadului , pana cand El , in mila Lui cea mare , s-a indurat de mine si m-a ridicat . Eu atat vreau sa va zic tuturor : privegheati si va rugati intr-una ! Domnul vine in curand … „cat despre certuri si alte genealogii privitoare la lege …”
Nu uitati : Dragostea biruie TOTUL !
„Cui i se iarta mult iubeste mult !!!”
„si nu prin fapte , ca sa nu se laude nimeni”
Va adaug aici ceva foarte frumos si ar trebui sa fim cu luare-aminte …
Inteligenta fara dragoste, te face pervers.
Justitia fara dragoste ,te face implacabil.
Diplomatia fara dragoste,te face ipocrit.
Succesul fara dragoste,te face arogant.
Bogatia fara dragoste,te face avar.
Supunerea fara dragoste,te face servil.
Saracia fara dragoste,te face orgolios.
Frumusetea fara dragoste,te face ridicol.
Autoritatea fara dragoste,te face tiran.
Munca fara dragoste,te face sclav.
Simplitatea fara dragoste,isi pierde valoarea.
Vorbele fara dragoste,te fac introvertit.
Legea fara dragoste,te supune.
Politica fara dragoste,te face egoist.
Credinta fara dragoste,te face fanatic.
Crucea fara dragoste,reprezinta tortura.
VIATA FARA DRAGOSTE…ISI PIERDE SENSUL.
„DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE”.1Ioan4:8
Emanuel,
imi plac versurile despre dragoste. Sunt binevenite aici! 🙂
Ai dreptate, Florine!
Ne facem timp pt atatea maruntisuri necesare sau nu, si uitam de ca Maestrul ne asteapta la intalnire. Nu suntem toti oameni obisnuiti, dar totusi avem cate-o ora pe zi pt mailuri si altceva. Chiar si fisierul asta l-am deschis doar pt ca era scurt, 2 minute, dar mi-a furat de fapt vreo 20 aruncand o privire si peste reactii. Sper sa-mi fie de folos.
Apropo, eu sunt pornit pe cei ce dorm mai mult de-o treime din viata si tot somnorosi sunt toata viata. 26 de ani din viata petrecuti in pat, plus alti 26 pt tv/internet,(5+3 =8 ore pe zi) nu ne ramane mare lucru pt altceva.
Chiar si subiectu asta iti rapeste ceva timp, nu?
Sper sa merite!
Mult bine!
„Inchinarea care nu trebuie adusa sfintilor sau ingerilor, bine subliniata de tine”??????
Cred ca nu ai citit cu atentie. Am spus exact contrariul.
Este suficient sa citim la Apostolul Pavel cum le cere celor carora le scrie sa ii fie mijlocitori in fata lui Dumnezeu ca sa poata iesi din temnita si sa-i viziteze; in Apostolul Iacov (5:16): Mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului; in cartea lui Iov (42:8): Iar robul Meu Iov sa se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi ingaduitor.
Ce se gaseste in Dumnezeiestile slujbe, ceva semnificativ si vizibil tuturor, care deosebeste Biserica Ortodoxa de toate celelalte confesiuni ale credintei creştine? Este comuniunea cu Biserica Cerească. Amintirea statornică a Bisericii Ceresti este steaua noastra calauzitoare in imprejurari dificile; suntem intariti de constiinta faptului ca suntem inconjurati de cete de mangaietori nevazuti, impreuna-patimitori, aparatori, calauzitori, modele de sfintenie. O, cat de complet si cat de consistent ni se aduce aminte de aceasta comuniune a cerescului cu pamantescul in continutul intregului nostru cult!
Iata, cum explica un preot cinstirea sfintilor: Prezenţa Sfinţilor Îngeri în Scriptură e una comună. La fel, în Vieţile Sfinţilor, Sfinţii din cer şi Îngerii sunt prezenţe familiare, comuniunea de credinţă şi de dragoste dintre membrii Bisericii de pe pământ şi a celei din cer, cere apropierea şi nu depărtarea unora de alţii.Legătura de iubire a Sfinţilor Îngeri e aceeaşi legătură de iubire a Sfinţilor şi e iubirea Bisericii pentru că e iubirea Treimii. Fiecare poate trăi iubirea, deşertarea de sine pentru alţii pentru că fiecare persoană a Treimii iubeşte împreună cu Alta pe a treia. În Treime nu e iubire de sine ci întotdeauna este iubire participativă. Tatăl iubeşte pe Fiul şi împreună iubeşte pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt iubeşte pe Tatăl şi împreună cu Tatăl iubeşte pe Fiul iar Fiul iubeşte pe Sfântul Duh şi împreună cu Sfântul Duh iubeşte pe Tatăl. Nu există iubire de sine în Treime ci mereu o iubire de Altul şi împreună cu Altul de un al treilea.
Noi iubim pe Sfinţi şi pe Îngeri şi ei ne iubesc pe noi şi fiind împreunaţi în lupta noastră pentru adevăr şi pentru slava lui Dumnezeu, ei ne sunt aproape, sunt cu noi pururea. Prezenţa Sfinţilor Îngeri, a Sfinţilor, a Prea Curatei ne-a fost mai mult decât evidentă în viaţa noastră. Dacă nu simţim în noi harul lui Dumnezeu şi dacă prezneţa Sfinţilor şi a Îngerilor Lui nu este o prezenţă familiară e semn că suntem departe de viaţa cuvioasă a Bisericii. A trăi cuvios înseamnă a trăi cuviincios, a trăi potrivit evlaviei pe care o avem pentru Dumnezeu.
Biserica se închină Sfinţilor, îi cinsteşte, ca pe unii care sunt lângă Dumnezeu. La fel şi pe Îngeri. Biserica nu înlocuie pe Creator cu creaturile Sale, ci dă fiecăruia cinstea ce i se cuvine: lui Dumnezeu, ca Celui incomparabil şi celor din jurul Lui ca suitei, ca oştirii Celui în Treime slăvit şi închinat.(explicatia apare -In Teologie pentru azi).
Florine ti-as pune si eu o intrebare, care crezi ca este explicatia pentru invatatura Apostolului ce se gaseste in Evrei 12:22-23, unde se spune ca creştinii au intrat in comuniune stransa cu Domnul Iisus Hristos si cu Biserica Cerească a ingerilor si a dreptilor ce au dobandit desavarsirea in Hristos ? Ce este mai necesar si mai important pentru noi: sa ne straduim pentru comuniunea şi unirea ecumenică cu cei ce gandesc diferit si raman pe mai departe cu parerile lor diferite, sau sa pastram comuniunea sobornicească in duh cu acei dascali ai Credintei, luminatori ai Credintei celei una, care prin viata si prin moartea lor au aratat credinciosie lui Hristos si Bisericii Sale si au intrat intr-o si mai deplina unire cu Capul Ei?
Maria,
sa ma scuzi, acum am citit intrebarea pentru mine.
In primul rand imi place ca esti cunoscatoare a Scripturilor si eu invat anumite lucruri de la tine.
Legat de textul acela din Evrei 12,22-23. Noi suntem in comuniune cu biserica celor inatai nascuti, ale caror nume sunt scrise in ceruri (traducerea Corniliescu). Aici este o referire la biserica universala, adica toti credinciosii nascuti din nou de pretutindeni si din toata istoria. Acum, expresia a caror nume sunt scrise in ceruri, nu implica faptul ca eu sunt in cer, si numele meu tot in cer este scris, desi sunt pe pamant. Tehnic vorbind, sfintii nu sunt in cer la propriu acum, ci intr’un loc de asteptare, pentru ca este scris ca la venirea lui Hristos intai vor invia cei ce au adormit in Hristos, apoi noi cei vii, care vom fi gasiti in viata la venirea Lui. 1Tes. 4,16-17.
Iov da a mijlocit pentru prietenii lui dupa cum si Avraam pentru Lot, insa acestia au fost in viata. Nu avem nici un caz cand sfintii s-au rugat altor sfinti morti, plecati din lumea noastra. Partasia cu toti sfintii este reala in Duhul si prin intermediul Bibliei, insa noi trebuie sa le urmama comportamentul si sa invatam de la ei si atat. Singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Iisus Hristos, care ni se spune ca sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. 1Timotei 2,5
Maria, am consideratie pentru tine si cultul ortodox, eu doar imi impartasesc credinta, sa nu te simti constrariata, nu o lua personal. Cred ca oamenii invata din conversatii ca acestea.
Apreciez ideea de comuniune crestina si in lucrurile de care am ajuns de aceeasi parere sa umblam la fel, in rest Dumnezeu ne va lumina. Filipeni 3,16
Multe binecuvantari!
Scuze, aveam deraspuns la o intrebare. Incerc acum.
Partea I a Epistolei către Corinteni: Combaterea dezbinărilor din comunitatea creştină din Corint şi pedepsirea incestuosului; oprirea proceselor înaintate păgânilor; combaterea desfrâului (cap.I-VI).Sfântul Apostol Pavel se adresează întregii Biserici din Corint, adică şi clericilor şi laicilor, precum şi creştinilor din celelalte localităţi din Ahaia.Unitatea Bisericii din Corint era tulburată şi ameninţată de dezbinarea ei în patru fracţiuni divergente, fiecare atribuindu-şi ostentativ un „şef” aparte şi mândrindu-se cu prerogativele presupuse pe care le-ar fi dobândit în comparaţie cu celelalte.
Din pricina dezbinărilor pentru numele lui Pavel, lui Petru sau a lui Apollo, apostolul aminteşte cititorilor că sfinţirea nu s-a făcut în numele vreuniu om, ci în numele lui Hristos.
Cuvintele apostolului au un profund înţeles moral şi dogmatic. Ele ne învaţă că prin originea, caracterul şi lucrarea ei, Biserica lui Hristos este una, sfântă, sobornicească şi apostolică şi că ea nu îngăduie, din această cauză, nici un fel de dezbinare între credincioşi şi nici un fel de păcat de la orânduielile ei apostolice şi sinodale .