Ce asteptam noi de sarbatoarea „Craciunului”? Pun in ghilimele pentru ca normal ar fi „Sarbatoarea nasterii Domnului”.
Oamenii au tot felul de preocupari de Craciun, preocupari pe care unii se grabesc sa le condamne pentru ca nu il pun pe Hristos in centru. Sa nu ne mai asteptam ca lumea sa il puna pe Hristos in centrul ei, nu a facut-o, nu o va face, si nici nu poate sa o faca vreodata. Lumea cauta sa ascunda pe Hristos, sa deturneze evenimentul lui Dumnezeu, nasterea lui Hristos, calea de mantuirea pentru oricine, in mod personal crede si Il urmeaza pe El ca un model al vietii Lui.
Propuneti ca anul acesta de luna nasterii Mantuitorului, sa Il primesti pe El, sa iti deschizi inima pentru El si cuvantul Lui, pentru El si urmasii Lui (credinciosii in biserica), sa iti deschizi inima pentru El si toata creatia Lui.
Daca faceti asta, va puteti bucura apoi de tot ce va inconjoara, dar bucuria voastra sa isi puna temeiul in Hristos, si cand altii vor intreba de bucuria voastra, sa le spuneti motivul real!
Pun fotografiile acestea, asa ca sa inspir primariile de sector, pentru luna decembrie! 😉 😀
* Fie ca aceste aranjamente sa reprezinte un model pentru aranjamentul vietilor nostre in fata lui Dumnezeu!
Eu de „sarbatoarea de Craciun” astept ca „sarbatoarea de Craciun” sa treaca cat mai repede, pentru ca in fiecare an e un timp in care ma rog mai putin; citesc din Biblie mai putin si petrec mai putin timp cu Domnul. De ce? Pentru ca „sarbatoarea de Craciun” a devenit o povara si abia astept sa o vad treacuta ca sa am timp de Domnul, sa plece rudele, sa se termine cu mancarurile de tot felul, cu impodobitul si despodobitul bradului. Poate sunt eu deplasata, dar asta simt. Sunt oameni care se bucura de Craciun, dar e o bucurie care nu prea Il include pe Dumnezeu. Ne-am creat o atmosfera artificiala si ne bucuram ba de luminitele care mai de care, ba de faptul ca primim cadouri. Anul acesta m-am gandit ca ar fi un dezastru daca rapirea ar avea loc in timpul Craciunului, cred ca in nici o perioada din an nu ar fi asa multi oameni nepregatiti sa Il intalneasca pe Isus
Foarte frumoase imagini si cuvinte. Oricat ar parea de desacralizata aceasta mare sarbatoare, trebuie sa tinem cont ca miliarde de oameni se gandesc simultan la marele Domn, ca milioane de copii alerga fericiti la cadourile de langa brad, ca cei care se iubesc se imbratiseaza si isi ureaza „Craciun fericit”, ca toti isi amintesc de magii care au venit sa se inchine si macar in gand fac si ei acelasi lucru. Si mai apoi sunt colindele si amintirile copilariei si oamenii de zapada si saniile si renii… iar Mosul este defapt Dumnezeu, si cred ca am sa scriu si eu ceva despre asta … 🙂
Luminile sunt in sufletele oamenilor. Nu stiu ce sta cu adevarat la baza dorintei de a „infrumuseta” orasul cu ghirlande luminoase in timpul sarbatorilor de iarna, dar cred ca sunt criterii care nu au legatura cu dorinta edililor de a ne incalzi inimile si de a ne indrepta spre Christos.
Cel care poate incalzi si topi o inima e Singurul Domnul Isus. Restul sunt tendinte ca anul asta sa dovedesc eu, organizatorul, ca m-am intrecut pe mine insumi, sa „revigorez” economia creindu-i cumparatorului dorinta de a face mai multe targueili, si sa se vorbeasca despre cat de frumos e orasul meu. Alaturi de ghirlande sta cel care a furat semnificatia Craciunului, cu hohotul lui de ras. Care acum rade de noi, fiindca am devenit dependenti de el, in loc sa ne fie gandul la adevara semnificatie a Craciunului: Nasterea Domnului Isus.
Vai, ce poze! Parca sunt ireale.
Chiar daca si eu pun pret pe Craciunul comercial, asta pentru ca se intampla lucruri frumoase, atmosfera-i vesela, oamenii sunt mai ingaduitori, si asta nu-i de ici de colo, mereu simt o emotie puternica in noaptea Nasterii Domnului, si gandul imi este numai la el si astfel il simt foarte aproape.