Crestinismul = o relatie si nu o religie!

Crestinismul este o relatie. Cat este de reala si vie relatia ta cu Dumnezeu, atat este de real si viu crestinismul tau. Regulile si obiceiurile (rugaciunea, partasia-slujirea, studiul) fara relatie prin credinta este activism. Nu putem ajunge in cer cu asta. Toate regulile si obiceiurile trebuie sa isi aibe originea intr’o Persoana, altfel ele isi pierd valoarea, nu isi ating scopul. Cel mai rau este cand toate acestea slujesc slavei personale: „Cat sunt eu de sfant”, „Sa vada altii cat sunt de bun, inzestrat, etc.”. Acum nu incurajam pripit, cum se mai practica pe ici, pe colo: „Sa ne lasam de obicieiurile religioase, sa terminam cu prostiile!” (sunt naivi aceia care invata asa, macar ca o spun intr’o forma subtila). Continuă lectura „Crestinismul = o relatie si nu o religie!”

Predici lungi sau scurte

Sunt predici scurte si predici mai lungi. Sunt unii care prea scurteaza o predica, de abea intelegi ceva din ce s-a spus, dar altii se lungesc, banuiesc eu ca nu stiu cum sa incheie. Cred totusi ca accentul pus pe timpul cat predici este gresit. Sa te straduiesti sa predici cat mai scurt, mi se pare o stupiditate, e ca si cum ai incerca sa tii mai putin mancarea pe foc sau servesti o paine necoapta, e ca si cum ai vrea sa scurtezi timpul de rodire a unei plante in mod artificial. Cred ca tot ce conteaza este manifestarea Duhului Sfant prin Cuvant. Sunt momente cand Dumnezeu vorbeste adunarii si cred ca este un pacat sa incerci sa stingi Duhul prin aroganta unui timp scurt, sau a unor idei concise, este vorba de mai mult, o partasie cu publicul, o incalzire a spiritului, o inaltare a duhului, care daca este scurtata sau se intervine asupra ei, se compromite. De asemena o pedica lunga adesea este semnul unei predici nepregatite, cand nu mai stii cum sa inchei. Continuă lectura „Predici lungi sau scurte”