Aici ni se spune ca Dumnezeu iubeste pe unii si uraste pe altii. Sunt oameni care spun ca Dumnezeu nu uraste. Acest lucru nu este conform cu Scriptura, dupa cum spune acest verset. De aceea ar trebui sa ne temem de Dumnezeu. Trebuie sa spunem ca ura lui Dumnezeu este intotdeauna justificata.
O intrebare grea ar fi: De ce a iubit Dumnezeu pe Iacov si pe Esau l-a urat? Iacov avea ceva care sa il determine pe Dumnezeu sa il iubeasca? Daca ne uitam cu onestitate in viata lui Iacov, putem spune ca era un om egois, viclean. El este un fidel reprezentant al naturii umane. Asa suntem fiecare in firea noastra pamanteasca. Dar totusi Dumnezeu l-a iubit! De aici putem conclude ca dragostea lui Dumnezeu este neconditionata. Cand Dumnezeu alege sa iubeasca pe cineva, o face pentru ca in Dumnezeu este o cauza si nu in om. Ar trebui sa luam aceasta invatatura si sa o tinem strans la piept. Dumnezeu ne iubeste nu pentru ca noi am meritat cu ceva asta, dimpotriva, nimeni nu ar fi meritat dragostea lui Dumnezeu. Putem spune ca daca cineva este mantuit, intotdeauna meritul este al lui Dumnezeu si niciodata al omului. Prin natura lui omul isi iubeste pacatele mai mult decat sfintenia lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu incepe sa lucreze in inima lui, influenta este atat de puternica incat el isi doreste sa se schimbe si sa asculte de Dumnezeu.
Dar pe Esau de ce l-a urat? Nu este usor sa raspundem la intrebarea asta. Nu vom afirma decat ceea ce Biblia ne descopera. Sunt multe lucruri in Biblie greu de inteles, dar pe care le luam prin credinta. Adica avem incredere in caracterul lui Dumnezeu, ca El are un motiv bun pentru care face un lucru, sau alege ceva. Insa putem spune ca faptul ca Esau era urat are temei. El de buna voie si-a vandut dreptul de intai nascut pentru o ciorba de linte. Putea sa n-o faca! Iacov nu l-a fortat! El nu era in pragul mortii, era in casa, ar fi gasit si alte resurse alimentare pentru a-si potoli foamea, dar se pare ca a fost un moft al lui, pentru care nu i s-a parut prea mult sa isi vanda dreptul lui de intai nascut, binecuvantarea de la Dumnezeu. Cand a vazut ca si-a pierdut binecuvatarea, ar fi vrut sa o redobandeasca. Si-a pus in gand sa omoare pe Iacov si asa ar fi pastrat binecuvantarea. Vedem ca mijloacele lui Esau de actiune erau pacatoase…
Putem spune in concluzie ca atunci cand cineva este urat de Dumnezeu, totdeauna cauza este in om, omul isi merita pedeapsa si niciunul din noi nu ar putea fi mantuit daca Hristos nu s-ar fi sacrificat pe Sine pentru pacatele noastre. Atunci cand incepem sa credem in jertfa Lui, incepem sa vedem de ce putem fi mantuiti in ciuda lipsei noastre de merit. Fie sa credem in Hristos care a venit in lume sa mantuiasca pacatosii!
romoflorin 
Dragostea lui D e neconditonata…. PE cind ura Lui e motivata de actiunile omului
Asa este. Slavit sa fie El pentru dragostea Lui!
Oricum eu cred ca lui Dumnezeu chiar nu ii pasa de mine. Parca nici n ar sti ca exist…
Alin, lui Dumnezeu ii pasa de tine si de mine pentru ca La trimis pe Hristos sa moara pentru noi. Trebuie insa si noi sa Il alegem pe El. Restul sunt detalii in viata noastra.
De ce exista un drept de întâi nascut, mai ales la gemeni? 😉
Marius, in armata este o vorba: „daca doi soldati merg pe camp, unul trebuie sa conduca”. Raspunsul la intrebarea ta ar fi pur organizatoric. Problema se complica atunci cand primul nascut nu se poarta in mod corespunzator, iar Dumnezeu trebuie sa lucreze la salvarea acelei familii.
Gresit Gresit Gresit
Biblia cand vorbeste despre „ura” lui Dumnezeu sau „mania” sau cand spune in Psalmi 2:4 ca „Cel ce sade in ceruri _rade_” Da? „Rasul”
Asta este o vorbire metaforica.
Aici ne intalnim din nou cu scriptura plina de metafore, plina de alegorii interpretate prea direct de multi Crestini.
Dumnezeu nu e om, Dumnezeu este creatorul omului si planul Lui intrece orice pricepere.
Dar Biblia ne spune ca suntem facuti dupa chipul Lui. Si asta este tot metaforic.
1 Petru 1:16 „Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”
„Cine zice că este în lumină, şi (((URASTE))) pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire. Dar cine URASTE pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.” (1 Ioan 2:9-11)
„Orice amărăciune, orice iuţeală, orice (((MANIE))), orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:31-32)
Biblia ne invata sa fim asa cum este tatal nostru din ceruri. Sa fim „sfinti”.
Ne explica foarte clar ce inseamna „sfant”. Lipsiti de ura, lipsiti de manie si orice „rautate”.
Asta este o CONTRAZICERE cu ce spui tu, ca Dumnezeu iubeste pe unii si „uraste” pe altii.