Ce vor copii? – educativ

Cuvant . Sa iti tii cuvantul. Daca le promiti ceva si nu te tii de cuvant, asta ii irita mai mult decat pe un adult in mod obijnuit. In materie de disciplina, daca le spui ca nu au voie sa faca un lucru si le spui ca nu stiu ce se intampla. Pentru ei este foarte important sa vada daca te vei tine de cuvant. Chiar daca asta ii doare pe ei, ca si copii. Si daca nu te tii de cuvant, ei devin rebeli, pentru ca pe undeva isi pierd respectul pentru tine ca autoritate. Devin frustrati si nesiguri pentru ca tu, ca si autoriate a lor, nu ai cuvant, nu tratezi cu seriozitate. Cand duc copii la gradinita vad parinti care isi ameninta ca le da bataie, folosesc cuvinte dure si rele, “iti rup picioarele”, ii fac “prosti”, “idioti” (ceea ce cred ca este interzis in relatia cu copilul). Dar ii ameninta ca ii bate, iar si iar, si nu se tine de cuvant nici macar cu o usoara urechere. Copiul devine rebel si isi sfideaza autoritatea. Parintele nu site ce se intampla. Daca mie copilul imi face ceva care eu vreau sa il opresc, ii spun pe un ton relativ linistit: “Daca mai faci odata, iau batul si te lovesc” (folosesc o lingura de lemn in casa pentru asa ceva, afara il urechez usor). Ok, ma asigur ca m-a auzit si a inteles, apoi il las liber. Daca a facut iar acel lucru, ma duc direct la bat si il lovesc, fara spirit de razbunare sau teroare. Pur si simplu il altoiesc pe fund cu batul. Este totul ok, prinde foarte repede, si nu mai repeta acel lucru. Cate-odata uita ce i-am spus si iar face. Iau batul si il loves direct, fara nici o schita de ura sau suparare. Copilul nu este nemultumit ca l-am lovit, instant isi da seama ca era un loc interzis, si parca imi este recunoscator ca i-am reamintit. Zambeste si pleaca. Cred ca are si efect didactic asupra lui aceste chestii. Astfel in societate, copii mei ma respecta si nu ajung in limita rusinoasa a crizelor, pentru ca ei stiu ca eu nu repet de doua ori, decat foarte rar, cand este vorba de ceva interzis, cat si cand e vorba de o rasplata, sau un cadou.

Consecventa. Daca le ceri ceva astazi si maine nu le mai ceri acelasi lucru, din nou copii sunt iritati. Ei au o sensibilitate speciala la consecventa. Te incearca sa vada cat de mult tii ceea ce ai inceput. Ei vor forta granita mereu. Daca eu spuneam copilului meu sa nu porneasca televizorul, era ok, nu il pornea. (cate odata trebuie munca de lamurire, in fine) Dar se aproipia incet de el, si voia macar sa atinga acel “buton interzis”, daca nu as fi fost atent si ferm cu el, l-ar fi pornit in cele din urma. A doua zi incerca iar, sau in alta imprejurare. Trebuie sa fim consecventi. Ei se uita si apreciaza dupa asta. Ei nu sunt ca o hartie alba pe care noi ne scriem propriile valori, ei au independent de noi niste valori inascute. In experienta mea am observat ca acestea sunt cele mai proeminente: cuvantul si consecventa. Ei devin siguri pe ei, ma respecta si ma iubesc atunci cand le tin cu credinciosie pe acestea amandoua. Daca le promit ceva, este foarte important sa tin ce am promis. Daca am hotarat ceva, trebuie sa ramana pentru mult timp acel lucru, ei sa poata conta pe acel lucru. Cred ca asta le ofera un tampon emotional, le da senzatia ca sta pe un pamant tare, nu pe nisipuri miscatoare. Ei au nevoie de stabilitate. Altfel ei simt o usuratate pe undeva, o instabilitate volitiva (de vointa), sufleteasca.

* Spre documentare puteti vedea si clipul de aici