Ca orice tanar aveam propriile visuri in viata. Imi placeau calatoriile, imi placea mult sa vorbesc cu oamenii, sa ii ajut. Cand eram mic spuneam multe bancuri, prietnii mei ascultau povestirile mele si chiar unii mai mari ca mine erau printre ei. Imi placea sa umplu caruciorul cu oameni si sa il trag plin. In zona unde locuiam eu erau si blocuri si case, cei de la case aveau carucioare. Ma ajuta si conditia fizica, eu eram mic de statura si nu prea dezvoltat, culmea era ca aveam putere sa trag mai mult decat aveau sau vroiau ceilalti 🙂 Ca sa imi satisfac dorinta de calatorii imi doream sa fiu sofer pe tir, ca sa vad lumea intreaga, spuneam eu. Un pas mai departe era sa fiu sofer pe atocar, pentru a insotii pe cei ce calatoreau. Atat imi bateau mie gandurile la varsta aceea 15-16 ani 😀
Insa Dumnezeu mi-a spus ca eu sunt un calator pe acest pamant, ma indrept spre cer, acolo este casa mea. De cad am inceput sa iau de bun aceste cuvinte, ma simt in largul meu, calatoresc mereu. Vai, si ce imi plac peripetiile! 😀 Aleluia! Cate odata ma sperii! Dar dupa ce trec si ma uit in urma, raman amintiri extraordinare.
Imi placea sa vorbesc cu oamenii. Astazi o fac mai mult ca atunci cand eram mic. 🙂 Dumnezeu mi-a spus, vorbeste, nu tacea, vesteste Evanghelia. Acum nu mai sunt in postura sa imi termin povestirile, nestiind ce sa mai spus, sau sa vorbesc „din burta”, Cuvantul lui Dumnezeu este prea plin ca sa il epuizez vre’o data.
Imi placea sa ajut pe altii. Acum pot face asta prin natura lucrarii mele. Este placerea mea, ma hranesc cu asta. As fi flamand sa nu fac asta un timp. O fac pana la capaul puterilor uneori, trebuie sa fiu intelept cu asta, dar cand nu mai ai putere pentru ca ai dat tot ce ai avut in tine pentru cauza lui Dumnezeu, este un punct in care iti doresti sa mai ajungi odata 🙂
Doamne lamureste-ne Tu visele noastre!
PS toate acestea nu sunt chiar o distractie, trebuie pocainta si disciplina, insa se pot face cu toata bucuria.
romoflorin 
Dumneavoastra cand erati mic va placea sa vorbiti cu oamenii sa spuneti bancuri si povesti prietenilor dv,am observat si eu ca sunteti de treaba (de gasca).
Si mie imi place sa vb mult (poate ati observat )cu oamenii,sa glumesc si sa fac ceea ce faceati dv cand erati de varsta mea!ce ziceti o sa vestesc si eu evanghelia la fel cum faceti si dv acum?(doamne ajuta!)
😀 Stefane, m-ai cucerit cu intrebarea asta!! 😀
Doamne ajuta!! Zic si eu. Eu cred ca Dumnezeu cand ne pregateste pentru o lucrare ne pregateste ca pe Ieremia, din pantecele mamei noastre. Iar acum, abilitatile noastre, sa spunem la varsta ta, abilitatea este libera, acolo, nefocalizata, satan ar putea sa o exploateze, la fel si firea pamanteasca. Iar la vremea potrivita, asa ar fi frumos si demn, ca sa pui darul in slujba Celui ce ti l-a dat: Dumnezeu.
Darul de la Dumnezseu este ca un „muschi” mic. Daca il lasi asa, neexersat, nu e frumos si folositor. Prin exercitiu (rugaciune si scriptura ar fi pe plan spiritual), muschiul acela poate ajuta pe multi, si va arata si frumos. Meritul este a lui Dumnezeu si frumusetea consta in caracter mai mult.
Multe binecuvantari iti doresc! 🙂
Apropos, ma simt foarte bine cand mi-ai spus ca sunt „de gasca”, e ca un compliment, cand ma uit in context 😀