Coleric: o personalitate puternica, determinat, luptator, invinge acolo unde altii nu inving, spirit de sacrificiu, trup si suflet, predispozitie spre mandrie, egoism. De aici au venit marii lidei ai lumii, chiar ai bibliei.
Sangwinic: energic, entuziast, optimist, adaptabil, poate intra in pielea oricui, bun orator, expresiv, dar apre probleme cu infranarea de sine, este emotional si cu greu se stapaneste, nu are coloana vertebrala, tinde sa fie superficial. De aici au venit marii oratori ai lumii, oameni de influenta.
Melancolic: perfectionist, meditativ, analitic, pesimist, capacitate intelectuala si creativa maxima, de aici au venit geniile, oamenii de stiinta. Tind sa se creada superiori celorlalti, sunt suspiciosi.
Flegmatic: sunt indiferenti, trateaza intreaga viata usor, diplomati, buni negociatori, foarte stapani pe emotiile lor, opusul sangwinului, caustici, tind sa renunte la proiecte, delasatori, greu incep un lucru, greu se opresc. Pot face lucrui meticuloase. De aici au iesit multi diplomati, oficiali de stat, politicieni.
O descriere scurta stil „blogosfera”. Nu cred in superioritatea unor temperamente in defavoarea celorlalte, ele sunt complementare, ele au fiecare sfera lor de actiune, de eficienta. Oamenii nu sunt puri de un singur temperament, au cel putin doua proeminente, undul pe care il manifesta sub stres, altul in particular, familie, iar din toate cate ceva.
Prin Duhul Sfant omul isi gaseste locul in viata, intre oameni, in planul lui Dumnezeu, temperamentul este bine canalizat, se face o descoperire uimitoare intre chemarea lui Dumnezeu si temperamentul personal, se imbina ca doua jumatati de mar.
Cineva spunea:
Sa fi coleric cu tine insuti (aspru), sangwin cu Hristos (sa te dai dupa El tot timpul si sa vorbesti despre el), melancolic in Cuvantul lui Dumnezeu (analitic) si flegmatic fata de lume (detasat).
Sa va fac o impartasire, ma vad pe mine sangwin (mai ales sub presiune) si melancolic pe de alta parte (in particular)
Daca gresesc sa ma corectati 😉
Tu ce temperament ai? Ai descoperit?
romoflorin 
Eu sunt exact invers faţă de tine… în particular, cu cei cunoscuţi sunt sangvinic şi în rest, melancolic şi poate un pic de tot flegmatic…
Dar de ce ar trebui să fim flegmatici faţă de lume, detaşaţi… nu cumva ar trebui să interacţionăm cu lumea şi să le spunem mai mult de spre Cuvântul Domnului… mai ales celor ce nu l-au aflat încă?
Foarte interesant. Am testat mai multe persoane in dorinta de a impartasi cunostintele mele despre temperamente. Am tradus o carte foarte populara in Statele Unite care se intituleaza „Please understand me” si in momentul de fata se gaseste la Ani Falca, dar care a marturisit ca nu a avut timp de asta (si o inteleg desi a fost singura care a raspuns pozitiv la preocuparea mea). Bine ca stiu ca te intereseaza si pe tine astfel de subiect.
Am descoperit ca sunt multiple puncte de vedere (criterii) din care se pot clasifica temperamentele, dar pentru interesul popular circula variante simplificate si cosmetizate.
Am descoperit cartea despre care vorbesc, atunci cand a trebuit sa-mi compun un CV dupa criteriile cerute de angajatorii din Canada. Testul temperamentului ii ajuta nu sa respinga un bun profesionist pe motiv ca este coleric sau sangvin ci sa-l puna la locul de munca unde temperamentul lui sa fie eficient.
Atributele de caracter nu sunt bune sau rele (si cel mai bine se aplica la copii) ci depinde (de adult) cum si spre ce sunt dirijate. Personalitatile puternice au avut sansa unor medii favorabile de afirmare. Nu ma refer la mediu numai la familie ci si la societate. M-au interesat cauzele care transforma un copil intr-un criminal (si cele mai multe raspunsuri vin din zona afectului, adica au fost lipsiti de tandrete si de dragoste dezinteresata la varste fragede). Tot istoria medicinii prezinta si cautarile medicale in rezolvarea acestui raspuns, astazi datorita RMN-ului existand probe indirecte ce deosebesc pe unii criminali de oamenii obisnuiti. Vorbesc despre asta ca prin temperament se incearca explicarea comportamentului agresiv.
Si aici gasesc eu punctul in care crestinii cu temperament impulsiv (nu agresiv) sunt perceputi ca lipsiti de Duhul Sfant si vesnic sunt certuri din cauza asta si frati raniti si nemangaiati si frati indreptatiti sa nu-si ceara scuze. Ai auzit cumva despre ei?
A da, nu stiu pe schema asta unde m-as situa oricum pe partea stanga: si colerica si sangvina dar mai presus de toate idealista. Am tendinta sa vad numai partea plina a paharului fara sa ma fi educat in sensul asta ci asa sunt, exagerat de optimista dar nu irationala (adica am motivele mele).
Mie mi-au zis altii ca am un temperament vizibl flegmatic. Cam neplacut uneori.
Dacy:
ma bucur sa impartasim acelasi temperament 🙂 dar pe invres in privinta manifestarii.
Legat de detasarea de lume, ai subliniat bine, si este binevenita complectarea ta, m-am referit la intinarea pe care ti’o poate da lumea. Biblia spune ca Lumea zace in cel rau (1Ioan 5,19) sau: sa ne pazim neintinati de lume (Iacov 1,27), in sensul acesta. In acelasi timp trebuie sa fim implicati in ea asa cum ai spus tu prin Cuvantul lui Dumnezeu.
Victoria:
poate imi dai si mie cartea de care spui, sau in format doc, daca o ai 🙂
Legat de persoanele extrovertite, intradevar nu este nimic rau cu temperamentul, dar poate fi rau caracterul, sau felul cum iti administrezi, sau te scuzi pe baza acestui temperament. Este ca si un carutas cu un armasar grozam, poate sa il stapaneasca bine cu intelepciune, si beneficiaza de: tractiune buna, adica transporta mai mult decat altii, ca poate calul, rezista mai mult, pe timp ploios sau zapada, din nou are avantaje, insa daca nu stie sa il stapaneasca, sau nu isi da interesul, poate rupe tarusii de la marginea drumului cu el (vorbesc in imagini de la tara 🙂 ) , poate lovi copii, alti participanti in trafic, etc.
Cei cu temperamente extrovertite, poti fi folositi cu eficienta atat e Duhul Sfant al lui Dumnezeu, cat si de firea pamanteasca sau Satan, depinde de caracterul omului. Un lucru e sigur, ei vor iesi in evidenta cumva.
Ruben,
nu cred ca este nimic rau cu temperamentul flegmatic, se spune ca e nevoi de tine atunci cant situatia se precipita, tu poti asimila si anihila chiar stresul altora, nu doar pe al tau 🙂
Si eu nu cred ca tu ai doar acest tip de temperament, nu prea exista oameni puri intr’o directie.
Echilibrul este o calitate mare a flegmaticului, este asa mare nevoie de echilibru. Cred ca cei usuratici la minte spun, doar temperamentul asta si asta este bun, celelalte.. Intelepciune sa avem sa stim cum sa le folosim, cat despre proiectul lui Dumnezeu (cand ne-a facut) este foarte bun!! Domnul sa ne lumineze pe noi! El nu cred ca are nevoie de asta 🙂
Referitor la cele 4 temperamente,pt.cei interesati de detalii ,recomand cartea lui Tim LaHaye-„Invingand temperamentul prin Duhul Sfant”.Doua lucruri cred ca sunt de retinut -faptul ca o persoana e ,de fapt,o combinatie de 2 sau chiar mai multe temperamente ,iar cel in procentaj mai mare da „tonul”si ca prin puterea Dh.Sfant orice trasatura negativa a temperamentului mostenit poate fi corectata.
Multumesc Mihaela!
Buna carte, am umblat o vreme dupa ea sa o citesc, nu am dat de ea atunci, si nu am mai citit’o. Foarte buna sublinierea ta, nu stiu daca este din carte sau nu, asta este si incredintarea mea, prin Duhul Sfant trasaturile negative pot controlate, infranate intr’o masura tot mai mare.
Partea delicata este ca multi oameni nu isi accepta propriul temperament, si-ar dori altul, stau inactivi in aria lor de abilitate. E un fel de cursa.
Mai bine de cei ce se accepta asa cum sunt, se profileaza in viata pe ceea ce sunt inzestrati sa faca, si nu isi doresc sa fie altfel, nu se compara cu nimeni, ci singura lor competitie este cu el insusi: „Azi mai bun ca ieri, maine mai bine ca azi”
Ruben,
legat de temperamentul felgmatic, eu ma gandesc la un personaj biblic celebru care a avut trasaturile predominante ale acestui temperament: Daniel din Babilon. Asa il percep eu, echilibrat, diplomat, un om analitic, linistit, detasat destul de vizibil, sarcinile care nu il priveau direct, le lasa altora, vezi Daniel 2,48. etc.
Oameni buni nu confundati temperamentul cu reactia sau cu mecanismele de aparare pe care le dezvoltam in timp din diverse cauze. Exista teste clare de incadrare intr-un temperament perdominant, dar bineinteles ca mai avem si din celelalte cate putin. Daca spun, doar asa, uitandu-ma la schema cam in ce cadran cred ca ma aflu, sau daca ma iau dupa ce cred altii despre mine, s-ar putea sa fiu in eroare.
In relatia cu Domnul e foarte important sa stiu exact cine sunt pentru a fi autentic si nu fatarnic.
si ar mai fi ceva nu ne putem alege temperamentul si nici schimba. El este in noi. cu el am venit. Nu este un temperament bun si altul rau. Da, exista in fiecare aspecte pozitive si negative. E important sa stim care sunt cele negative si sa transformam in calitati.
Madalina se vede ca ai devenit psiholog (succes la licenta).
Ruben „melancolia” este un simbol pentru echilibru si profunzime. Eu dupa alta clasificare te consider „rational” complementar cu „idealistul.
Florin sunt flatata de interesul pentru traducerea mea. Este o carte in adevaratul sens al cuvantului cu cateva sute de pagini. Daca pot, o voi transcrie pe un disc ca sa ti-o pot transmite pana la venirea lui Ani.
Si eu sunt impotriva clasificarii oamenilor in persoane cu temperament „bun” si „rau” ci numai FELUL-MODALITATEA de cum raspund in situatiile conflictuale sau de criza.
Victoria:
chiar as fi interesat daca se poate 🙂
Madalina:
interesanta distinctia la care faci referire: temperament si mecanismele de aparare ale mintii.
Oare cum le putem diferentia mai clar?