
Scena nașterii in parcul Sinaia! Excelent! La anul si in București – Doamne ajuta!
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
(Proverbe 1:23) ”Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele…”
(Psalmii 127:1) ”Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.”
Domnul zidește o casă prin cuvântul Său. Dacă nu faci după manualul lui Dumnezeu în zidirea unei ”case”, biblia spune că degeaba o faci. Dacă nu păzești o ”cetate” după cuvânt, făcând ceea ce este scris, degeaba o faci. Toate presupunerile oamenilor pot părea bune, ca intenții, ca rațiuni, dar în cele din urmă varianta bibliei se dovedește a fii mai bună.
Înălțați-vă sufletul spre Dumnezeu v.1 – Nu este altceva mai bun de făcut și mai sigur acum.
Să căutăm căile Domnului v.4 – Umblați în căile Domnului, ucenicii din biserica primară stăruiau în cuvânt, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni (Fapte 2,42). Știți alte lucruri mai valoroase ca acestea în viață?
Să ne întoarcem de la căile noastre rele v.8 – Haideți să ne smerim. Cine ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, va căpăta îndurare (Pv. 28,13). Nu suntem perfecți, știm asta. Unii au ajuns să nu mai știe că trăiesc nedrept, ei chiar cred că sunt bine. Să ne întoarcem la Cuvânt, să lăsăm internetul (în felul rău de folosință), să lăsăm anturajul, cărțile chiar; să stăm doar în cuvânt ca să ne poată vindeca și lumina.
Să ne împrietenim cu Dumnezeu v.12 – Teme-te de Dumnezeu, abate-te de la rău. Așa vei izbuti în toate lucrările tale, vei avea pace, vei fii fericit și vei fii așezat din nou la locul tău (Iov 22,21).
Un an nou binecuvântat!
Aș fi dorit să mai petrec un an
Cu fiul, fiica și nepoții care-i am.
Și să le spun că Domnul este bun,
Dar eu voi fi ACASĂ de Crăciun.
Aș mai fi vrut un ceas de părtășie,
Să stau de vorbă cu a mea soție.
Și să îi spun că viaț-a fost frumoasă,
Dar de Crăciun eu plec să fiu ACASĂ.
Aș mai fi vrut s-aud colindători
În noaptea de ajun spre zori.
Și-apoi să-i chem să stea cu noi la masă,
Dar anu-acesta de Crăciun voi fi ACASĂ.
Aș mai fi vrut să merg la adunare,
Să-i văd pe frați, să fie sărbătoare.
Azima să o iau și să beau vinul,
Dar de Crăciun eu îl voi bea cu Domnul.
Aș mai fi vrut să predic înc-o dată
Ca să vorbesc de slujbă și răsplată.
Și-apoi să îl prezint pe robul bun,
Dar Domnul m-a chemat ACASĂ de Crăciun.
Aș mai fi vrut atâtea ca să fie,
Dar suntem limitați aici, pe glie.
Trăim cu boli, durere și angoasă,
De-aceea de Crăciun eu plec ACASĂ.
Aș mai fi vrut, dar nu mai vreau nimica,
Voi fi cu Domnul, va dispare frica.
Eu sunt iertat prin jertfa-I glorioasă
Și la Crăciun voi fi cu Domnu-ACASĂ!
Vasile A. Taloș
Astăzi, am fost solicitat de un frate să mă rog pentru el, pentru momentele dificile prin care trece. Nu a fost primul care îmi spune că nu știe unde să mai meargă la biserică, nu poate să mai asculte cuvântul în biserici, e mândrie, formalism, fățărnicie etc. M-am rugat împreună cu el.
Vreau însă să spun câteva gânduri în legătură cu asta.
(Deut. 20:3) ”Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, fiți fără teamă, nu vă înspăimântați, nu vă îngroziți dinaintea lor.”
(Ier. 51:46) ”Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântați de zvonurile care se răspândesc în țară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor, un alt zvon; în țară va domni silnicia și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor.”
(Ioan 14:1) ”Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.”
(Ioan 14:27) ”Vă las pacea , vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”
Dumnezeu a spus evreilor ca fiecare casă să fie curățită înaintea jertfirii mielului pascal. Când era să vină Mesia, Dumnezeu a trimis pe Ioan botezătorul să pregătească poporul cu pocăință și să le întoarcă inimile spre Dumnezeu (Luca 1,16). Primul eveniment viza mielul, un simbol al lui Mesia. Al doilea eveniment viza pe Mesia însuși, Dumnezeu întrupat. Prima dată îți pregăteai casa, acum ne pregătim inima. Fie ca aceasta sărbătoare să ne aducă odată în plus aminte că ”Domnul Își întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” (2 Cronic16,9).
Sărbători fericite în Hristos!
Cu toții suntem mișcați de plecarea dintre noi a fratelui pastor Vasile Taloș. A fost un om care a avut o contribuție majoră în viața multora dintre noi. Când eu am fost la Institutul Teologic Baptist în București dânsul nu mai era profesor. Însă în lucrare a fost cel care ne-a ajutat întotdeauna. Prin telefon, email, prin vizite la biserică rezolva lucrurile, care pentru noi erau poveri, cu o singură expresie. Mă întâlneam cu dânsul la înmormântări, dădeam Cina Domnului împreună cu dânsul la anumite persoane care erau cunoștințe însemnate ale dânsului. Eram un student la seminar îmi aduc aminte, iar dânsul era președintele cultului, nu știu în ce fel l-am invitat într-o miercuri seara la biserică să predice, era program de studiu și rugăciune, nu veneau mulți. A venit. Am fost impresionat și eu și întreaga biserică de gestul dânsului. Și acum rețin cuvintele pe care ni le spunea la sfârșitul bisericii față către față: ”Biserica este o comunitate, nu vă uitați la ei doar în cadrul serviciului divin, întâlniți-vă cu ei în grupuri mici, fiecare să fie parte unui astfel de grup, iar cei ce sunt de încredere și au o mărturie bună să fie lider de grup” Cu multe alte cuvinte ne-a dăruit direcție și modul în care biserica funcționează și astăzi. Mai jos pun o întâlnire de tinere la care dânsul a participat în 2016.
Mai am un gând, fratele Taloș Vasile a fost, ca întotdeauna gata să ajute cu orice era nevoie, noi am început o misiune undeva într-o localitate Buciumeni, și doream să construim o clădire. Când i-am spus fratelui Taloș prin telefon, a vorbit cu comitetul și a donat o sumă de bani. Am vrut lunile acestea să îi trimit o fotografie și o mărturie a ceea ce a contribuit și ceea ce a ieșit de acolo. Sincer regret, dar nu mă gândeam că nu va mai fii. Acum vor vedea frații din biserica dânsului. Aici este o fotografie cu clădirea care s-a ridicat prin contribuția dânsului, în mijlocul pandemiei, noi am ridicat un punct de misiune în Buciumeni, județul Călăraș.
David, în Psalmul 22 era nenorocit și suferind, dar el credea cu toata inima in adunarea cea mare a lui Dumnezeu, unde el va lauda pe Domnul. Asta este in mia de ani, potrivit cu Apocalipsa 20, apoi in veșnicie. Tot atunci toți împărații se vor închina Domnului si toate marginile pământului, așa cum vorbește in Psalmul 22. El trăia cu perspectiva mileniului, a eternității, doar așa rămâi drept și tare în timpuri grele.
(Matei 1:1) ”Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.”
CI = este actul de identitate al oricărui om. Fără acesta nu exiști, nu poți face mai nimic în lumea noastră, nu poți dovedi cine ești.
Genealogia Domnului Isus, este un fel de CI al lui Mesia. Adică nu este doar o poveste, un vis frumos, ci El este un personaj istoric care are un trecut și care dovedește că:
„Rabdarea este comoara invingatorului”
„Nu fiecare furtuna vine sa-ti distruga viata, unele vin sa-ti curete calea”
„Nu te speria daca in viata ta ploua de prea mult timp.Cel mai frumos soare, rasare dupa cele mai urate furtuni.”
„Nu conteaza cine ti-a rupt aripile…cu timpul vei invata sa ierti.Cu adevarat conteaza cine ti le-a lipit si te-a ajutat sa zbori din nou.”
„Increderea este ca o foaie de hartie. Odata ce ai mototolit-o nu va mai fi niciodata perfecta,oricat te-ai stradui s-o netezesti.”
„Oamenii sunt ca niste carti;
Unii te pacalesc cu coperta, altii te surprind cu continutul.”
„Dumnezeu este in inima ❤legata de CER si genunchii lipiti de pamant”
(Geneza 3:1) ”Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?”
Când Satan a ispitit omenirea a venit la Eva. De ce a procedat așa? Ar fii câteva motive:
Unii spun că Satan nu și-a schimbat metoda nici azi. Nu aș spune în privința femeii, deși o folosește din plin și astăzi; însă metoda este aceeași în sensul că urmărește aceeași taină a inimii, calea iubirii, vine pe acolo pe unde iubește omul.
Însă o cale pe care o folosește astăzi pe pământ este calea copiilor:
(Mat 8:26) El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.
Se spune că opusul fricii este curajul, însă ceea ce nu se spune este că temelia curajului este credința. Nu poți înfrunta frica dacă nu ai credință, oricât de mult curaj ai avea. Curajul fără credință nu este autentic.
Opusul fricii este credința!
(1 Corinteni 12:31-13:1) ”Umblați dar după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună. Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.”
Să căutăm să facem bine celor din jurul nostru nu doar prin darurile noastre, nu este greșit așa, dar mai ales să facem bine prin dragostea noastră. Este o cale nespus mai bună spune Pavel. Când slujim, s-ar putea cineva să se simtă inferiorizat, când slujim s-ar putea să stârnim gelozia cuiva, oamenii au fel și fel de gânduri, dar când ne purtăm cu dragoste într-o împrejurare anume, să știi că zidim foarte mult atunci.
În dimineața aceasta am citit din 2 Cronici 29. Aici se vorbește despre împăratul Ezechia.
(2 Cronici 29:1-3) ”Ezechia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abia, fata lui Zaharia. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis ușile Casei Domnului și le-a dres.”
Atunci când un împărat se ridica și începea să lucreze la casa lui Dumnezeu, Dumnezeu îi binecuvânta împărăția și țara.
De aici unii oameni au înțeles că dacă zidesc ”Case ale lui Dumnezeu” – Biserici, Dumnezeu le va binecuvânta domnia și țara. Așa a fost Ștefan cel mare, sau preoții ortodocși de astăzi în România. Totuși binecuvântarea în România nu este așa vizibilă, deși avem lucrări spirituale.
Nout Testament vine și ne ajută:
Nu eşti sigur nici măcar de o zi din viaţă; n-ai fi deci înţelept, dacă ai pierde o clipă. Cea mai scurtă cale care duce la cunoaştere este aceasta:
1) A determina scopul pe care vrei să-l atingi;
2) A nu citi nici o carte care nu se referă, într-un fel sau altul, la acest scop;
3) Dintre cărţi, să alegi pe cele mai bune;
4) Să nu începi studiul unei alte lucrări, decât după ce ai terminat-o pe prima;
5) Să citeşti cărţile într-o astfel de ordine, încât să servească la a lumina şi a confirma pe cele din ajun.”
(Faptele apostolilor 12:5) ”Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”
În Fapte 12,1-7 avem o rugăciune ascultată. Acest lucru se petrece relativ repede, ceea ce ne arată că atunci când o rugăciune este ascultată, greutatea nu cade pe oameni, ci pe Dumnezeu și mijloacele corecte de a te ruga. Acestea sunt:
Doamne ajută, Doamne dă izbândă!
Conversația cu tine însuți este o virtute, nu este un lucru neobișnuit. Noi nu suntem așa de buni să nu avem nevoie de învățătură. Nu ne putem baza doar pe învățăturile pe care ni le dau alții, pentru că ei nu ne cunosc motivațiile și gândurile. Întrucât noi petrecem cel mai mult timp cu noi înșine, și doar noi vedem interiorul nostru cu gândurile și motivațiile lui, noi putem fii cei mai buni învățători ai noștri.
Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îi voi mulțumi, El este izbăvirea mea și Dumnezeul meu! (Ps. 43,3)
Psalmistul își convingea propriul suflet că încrederea în Dumnezeu este validă, se poate trăi așa. Sufletul nu are în el înțelepciunea aceasta, el trebuie învățat și educat prin Cuvânt și Duhul Sfânt că așa trebuie să facă. Când Iacov vorbește în epistola sa (Iacov 3,15) de ”înțelepciunea firească”, termenul în limba greacă este ”psychikos”, adică ”înțelepciune sufletească”. Aceasta este încadrată la înțelepciunea de jos. Una singură este înțelepciunea de sus, duhovnicească – cea care vine din Cuvântul lui Dumnezeu, din Duhul Sfânt. Să te încrezi în Dumnezeu, să iei Cuvântul Lui în serios, să îl urmezi este singura variantă valabilă în lumea aceasta păcătoasă și decăzută.
(Isaia 1:17) ”Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!”