(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
Un om leneș încerca să ia un măr din grădina unui om. Acesta l-a văzut și a fugit după el, dar acesta reușește să scape într-o pădure. Acum era fericit că nu a fost prins. Vede la un moment dat un lup care avea doar trei picioare și șchiopăta. Se gândea cum poate să supraviețuiască în pădure cu doar trei picioare? De odată vede un urs venind spre lup, având ceva în gură. De frică s-a urcat într-un copac. Spre mirarea sa lupul nu a fugit, iar ursul nu venea să îl sfâșie pe lup, ci venea cu o bucată de carne în gură ca să îl hrănească pe lup.
În mintea lui s-a născut o ideie, și anume, că Dumnezeu are un plan pentru a purta de grijă oricui, chiar și celor mai puțin adaptați.
A mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta înțelegere și apoi a stat liniștit în pădure, fără să mai fie nevoie de fure, crezând cumva că Dumnezeu îl va ajuta și pe el, așa cum a ajutat pe lup. Stâd așa vre-o trei zile, fără să se întâmple nimic, foamea îl împinge să plece afară din pădure și să caute ceva de mâncare.
În drum se întâlnește cu un călugăr creștin. Îi poveștește toate întâmplările și ce a înțeles el despre Dumnezeu. Este totul în regulă? Am interpretat bine toate lucrurile?
Călugărul îi spune: este corect ce ai înțeles, că Dumnezeu are grijă de fiecare, și mai ales că nu trebuie să furi, doar că tu trebuia să nu te pui în locul lupului cu trei picioare, ci în locul ursului, căutând să ajuți pe cineva care nu poate să își poarte de grijă singur.
Când ne uităm cu băgare de seamă în jur, învățăm multe despre semni și mai ales despre Dumnezeu, dar să luăm aminte la caracterul nostru, tinde să ne afecteze judecata!
(Rom 1:20) ”În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți,”
La RVE București am început un ciclu de meditații biblice ”Stropi de apă vie”, în fiecare zi de la ora 16:20. Materialul este prelucrat și adaptat după un comentariu de John Phillips. Sa va rugați pentru aceasta lucrare! Cu ajutorul Domnului voi continua aceste meditații și din alte cărți ale Biblie!
(Marcu 9:23) Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă poți.’ Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”
Îndrăznește să crezi din nou! Toate lucrurile sunt cu putință, nu datărită mărimii credinței, ci datorită mărimii lui Dumnezeu. El este infinit. Credința poate să fie și cât un grăunte de muștar. Mărimea lui Dumnezeu poate compensa oricât de mică ar fi credința.
Și dacă s-a întâmplat să fii înfrânt, ce contează? Și David a fost înfrânt odată, dar și-a învățat lecțiile. Și cele mai mari promisiuni le-a primit după aceea, că va avea veșnic un moștenitor înaintea lui Dumnezeu.
Îndrăznește să te ridici! Îndrăznește prin Isus! El a biruit lumea!
Un frate american care a fost de curând în Kiev, mi-a spus cu ce se confruntă bisericile din Kiev. Când Rusia ataca Kievul, mulți pastori au plecat primii în State, în Europa, cum au putut. După ce Rusia a încetat să mai atace Kievul, o parte din aceștia s-au întors în țară. Problema este că nu au mai fost primiți la fel ca înainte de bisericile locale, considerându-i descalificați moral de a mai fi lideri în adunările lor.
M-am gândit la situația păstorilor români care au plecat în afară în timpul comunismului (nu cei forțați să plece), iar după revoluție nu au mai fost primiți la fel.
Dumnezeu cerne Ukraina și din punctul acesta de vedere. Am vizitat de curând Ismail-ul, o biserica de două sute de participanți. Biserica aceea a fost pornită de la zero de cinci ani numai. Domnul lucrează cu putere, dar și cerne Ukraina.
România este o țară la răspântii de continente: Otoman, Europa, Rusia – țaristă. Datorită acestui lucru, unul din specificul nostru de bază este târgul, comerțul. De aici avem mai multe localități cu numele de Târgu – Mureș, Targu – Secuiesc, chiar și Târgoviște, care este locul unde s-a dezvoltat târgul medieval în sec. xii – xiv.
Avem însă și o lacună care vine de aici, cum este la târg, să vinzi astăzi cât poți, în Imnul României s-a strecurat o expresie care nu este foarte înțeleaptă – ”Acum ori niciodată”. Să îți croiește altă soartă este bine, dar nu acum ori niciodată, ci la timpul potrivit, graba strică treaba, nu orcând și oricum. De aici, în cultura noastră avem repezeala aceasta de târg, acum ori niciodată, în mai multe feluri. Ar trebui să fim mai prudenți, mai profunzi, mai adânci.
În comerțul nostru, dacă tot vorbim de târg, sunt trei mari nereguli: se vinde fără factură (dacă se poate), la negru cum se spune, se angajează fără acte (dacă se poate) fără carte de muncă, și se dă șpagă pentru tot felul de contracte și decizii importante. Acestea trei vin tot din complexul ”Acum ori niciodată”, pentru că vrei să câștigi mai mult acum, să câștigi mai repede etc.
Ceea ce ar trebui făcut este scris în biblie cu privie la Zacheu, atunci când s-a întors al Domnul a făcut trei lucuri: jumătate din averea lui a dat-o la săraci, dacă a năpăstuit pe cineva i-a dat înapoi împătrit și în cele din urmă nu a mai făcut acele greșeli de atunci. (Luca 19,1-10).
Asta ar fi de folos și nouă: să fim mai generoși, mai caritabili, mai darnici; să răscumpărăm greșelile făcute (asta e cel mai greu) și de acum înainte să mergem corect. Câștig mai lent, dar mai respectat, mai trainic. Pe termen lung ajungi mult mai sus decât cu ”acum ori niciodată”.
(2 Petru 1:5-7) „De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.”
Avea o problema la coloana și părinții l-au dat la înot la patru ani, la șapte ani s-a apucat de înot profesionist, apoi a înțeles ca cine are foame mai mare de trofeu, acela îl obține. Are sase recorduri istorice legate de înot.
La judecată, judecătorul te va întreba dacă ești martor la ce s-a întâmplat. Dacă vei spune că ți-a spus nu mai știi cine, că a văzut mai multe lucruri. Vei fii eliminat din proces, pentru că nu tu ești martorul, ci acel ”nu știu cine”, care nu este prezent. Dar dacă vei spune că ai fost prezent și tu ai văzut și auzit faptele acelea, atunci vei fii luat în considerare și decizia va fii luată după fapte.
Noi ca și martori ai lui Hristos, va trebui să înțelegem că nu putem merge mult cu ”Am citit”, ”Am auzit”, ”Se spune”, ”Cei mai mulți fac așa” etc. Ci oamenii au dreptul să te elimine din forul conștiinței lor de judecată cu astfel de mărturii.
Va trebui să spui: ”Am fost orb și acuma văd! Hristos m-a vindecat!” Dacă nu vom spune: ”Eu însumi m-am întâlnit cu Hristos pe drumul către Damasc! De atunci nu mai sunt același..” Nu vom fii martori autentici, nu vom putea aștepta roadă.
Oamenii au totuși chipul lui Dumnezeu în ei, chiar dacă sunt pierduți. Nu pot fii amăgiți în felul acesta.
Din păcate noi astăzi ne facem probleme că nu suntem roșii, galbeni, albaștrii, sau rotunzi, pătrați ș.a.m.d.
Dacă întrebi un om care a fost într-o călătorie cum au fost indicatoarele? Îți va spune că a depins de ele pe drum și s-a ghidat și asigurat doar prin ele că este pe drumul corect și face ce trebuie. Cât despre cum arată, poate îți va spune ce culoare și formă a avut unul sau două, dar în rest nu își va mai aduce aminte.
De aici rezultă care sunt lucrurile importante pentru un indicator: să fie clar, ca să fie văzut și citit de călător, și să fie corect, ca să ducă în direcția corectă. Apoi nu mai contează că e vechi sau nou, retro, rustic, sau clasic. Călătorul oricum te privește doar o clipă, două, apoi își vede de drum.
Nu te mai frământa și bloca de detalii irelevante. Fii sigur că dai direcția adevărată din Cuvântul Adevărului și că ești suficient de clar, ca să înțeleagă călătorul.
Tu nu mai ai ce să ascunzi! – (1 Cor 6:11) ”Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.”
Tu nu mai ai ce să dovedești! – (Rom 1:16) ”Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;”
Tu nu mai ai de ce să te temi! – (1 In 4:4) ”Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”
(2 Samuel 3:39) ”Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească, și oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!”
De multe ori ne simțim ca David, încă slabi pentru provocările curente. Frații mei, să ne încredem în Dumnezeu, chiar dacă, la fel ca David, suntem sinceri în afirmațiile noastre.
Să începem să facem tot ce ne spune Cuvântul. Dacă vedem un verset pe care încă nu îl împlinim, să îl facem. Pe rând. Să nu spunem că oricum nu țin toată biblia. Da, dar trebuie să cresc în fiecare zi cu încă un verset împlinit în plus. Să fim mai sfinți, mai drepți în fiecare zi. Iar într-o zi vom fi întăriți suficient pentru provocările zilei.
Prin har vom fi abilitați, atunci când totul se întâmplă ad-hoc. Chiar în ceasul acela. Dar în ceea ce ține de noi să ne ridicăm constant. În rest să lăsăm toate lucrurile în mâna lui Dumnezeu!
Am auzit de mai multe ori cum romani de-ai noștri au câștigat trofee internaționale în IT, în sport sau olimpiade de învățământ, dar nu se vorbește de ei, nu se scriu știrile acestea. La noi se scriu hoții, violuri, corupția. Una dacă e pe țară, toate ziarele și televiziunile o dau.
Dragii mei există o campanie de descurajare națională, să se creadă ca romanul nu e bun, nu se spune ca romana e a doua limba vorbita la Microsoft, în Israel, se spune ca romanii sunt un popor corupt, nu se spune ca avem o tara frumoasă și bogată, dar se îngrămădesc cu multinaționalele lor, sute de magazine, care castiga în România de trei ori mai mult decât în țările lor nespus de alese.
Nu sunt împotriva străinilor, am rude străine. Sunt împotriva adevărului pe care unii nu știu cum să-l mai ascundă.
Rugați-vă pentru țara noastră și faceți bine pentru ea!
Poate am auzit odată povestea unui profesor spectaculos care a schimbat viata unui elev. Altul vorbește de un predicator puternic care i-a schimbat viata.
Sa ne ajute Domnul sa fim asa învățători!
Trebuie sa spunem ca lucrurile nu stau asa simplu în realitate, poate ai avut un profesor sau un predicator foarte bun, dar dacă nu era și un părinte pe acea direcție, dacă nu era și decizia ta de a asculta, dacă nu era acel anturaj ales în jurul tău, și dacă Dumnezeu nu te ținea, nu ajungeai sa faci..
Suna frumos simplitatea, dar noi știm ca sunt detalii importante. Sa lăsăm cuvântul tot, sa lucreze acele detalii în viața noastră!
Astăzi am stat de vorbă cu un lucrător încercat și încă odată am înțeles cât este de importantă casa lui Dumnezeu pentru noi.
Oamenii când neglijează casa lui Dumnezeu, îl neglijează pe Dumnezeu. Personal cred că relația cu casa lui Dumnezeu este o imaginea autentică a relației cu Dumnezeu.
Chiar dacă sunt oameni imperfecți, și cred că liderii au rol foarte important acolo, totuși mai presus de toți acolo este Dumnezeu și ea rămâne neschimbat casa lui Dumnezeu, atâta timp cât este predicat cuvântul cu sfințenie și este înălțat Hristos ca Dumnezeu, iar acea casă este închinată Lui.
Disciplina față de casa lui Dumnezeu cred că crează o mărturie bună lui Dumnezeu în lume, copii învață să respecte pe Dumnezeu mai presus de lume, și acolo se manifestă Dumnezeu prin întreg serviciul divin.
Rugați-vă pentru adunările voastre, slujiți adunările voastre, luptați pentru integritatea adunărilor voastre!
Cred că toți vorbitorii împotriva adunărilor lui Dumnezeu, demolează ce a construit Hristos (biserica este comunitatea celor născuți din nou, dar ea se adună într-un loc). Nu contează prea mult dacă sunt conștienți sau nu. Să urâm păcatul, dar să iubim adunarea, să ridicăm omul, dar să protejăm sfințenia casei lui Dumnezeu.
Casa lui Dumnezeu se va chema o casă de rugăciune! Podoaba casei lui Dumnezeu este sfințenia! Aduceți toate zeciuielile voastre la casa lui Dumnezeu!
”Dacă te îngrijești de casa lui Dumnezeu, Dumnezeu se va îngriji de casa ta.” Hudson Taylor
Să nu disprețuim casa lui Dumnezeu! Să nu ajungem să o nesocotim din pricina oamenilor, ea Îl conține pe Dumnezeu în ea. Ea aparține lui Dumnezeu, Isus a spus că unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu sunt și Eu în mijlocul lor. Noi nu cinstim clădirea, dar cinstim adunarea celor neprihăniți în Hristos!
Să o slujim cu sfințenie și frică de Dumnezeu! Să chemăm pe Dumnezeu în ajutor în orice chestiune cu privire la casa lui Dumnezeu. David a avut o dragoste necontenită pentru casa lui Dumnezeu și Dumnezeu i-a zidit o casă veșnică!
(Matei 16:18) ”…voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.”