Toleranta – romoflorin

„Noua toleranta” o noua carte scrisa de Josh McDowell.
Această carte are un ton aproape profetic. Şi reprezintă deopotrivă un semnal de alarmă. De peste ocean se conturează tot mai clar o nouă ideologie, care ne invadează taman pe mult cântata axă Washington-Londra-Bucureşti, respectiv US, UE şi RO.

Pe scurt, această ideologie, pe care o numim noua toleranţă, ne propune să acceptăm că toate afirmaţiile presupus adevărate sunt egale. Cu alte cuvinte, toate valorile, convingerile şi afirmaţiile cu pretenţie de adevăr sunt la fel de legitime. Singura virtute universală care mai poate exista este toleranţa. Păcatul capital e sinonim cu a fi intolerant. Ai păreri ferme şi îndrăzneşti să ţi le susţii? Eşti un pericol.

Deci, libertatea de exprimare o inteleg, dar pretentia ca este adevarat ceea ce spune oricine, orice ar spune. Cum este asta? Va recomand sa cititi cartea. Daca este adevarat ce se spune, e de rau, urmeaza o „sinucidere a ratiunii”.

În virtutea acestei toleranţe de tip nou, Uniunea Europeană, spre care alergăm îmbujoraţi şi cu respiraţia întretăiată de emoţie, şi-a măturat deja sub covor o grămadă de valori, printre care şi întreaga ei moştenire creştină. Concepţia despre lume caracterizată de faptul că binele şi răul sunt categorii absolute, comunicate de către un Dumnezeu Atotputernic a devenit semn de fundamentalism, dacă nu chiar de scrânteală.

În lumea fără repere a noii toleranţe, nimeni nu mai poate decide dacă politeţea e mai bună decât obrăznicia, curajul mai lăudabil decât laşitatea, sau adevărul mai preţios decât minciuna. În această vastă puşcărie fără haine vărgate şi ziduri toţi au dreptate, toţi zâmbesc tâmp şi mai ales, toţi sunt liberi.

Oare asa sa fie? Fiecare alege cum sa arate/fie „adevarul lui” ? Eu cred ca el este obiectiv, iar noi trebuie sa ne straduim sa il descoperim. In geometrie exista triungi cu 3 colturi si cu 4? Al doilea este patrat, nu? In matematica 5 + 3 = 8 si niciodata 10, nu?

Serioasa problema cu noua tendinta culturala!
G. K. Chesterton – eseist şi romancier englez spunea:

„Toleranţa este virtutea omului fără convingeri.”

Tolerezi, dar nu i si spui ca are dreptate. Ai rabdare cu el, dar nu ii spui: esti bine, nu trebuie sa schimbi nimic!

Cred ca toleranta este un lucru bun, dar el poate fi folosit in mod incorect, si este apropiat de dragoste.

Toleranta poate fi invocata atunci cand cineva in mod meschin vrea sa isi impuna punctul de vedere, care nu neaparat este drept, corect, moral, dar invoca toleranta in dorinta de a inhiba pe interlocutorul lui, a il face sa nu mai insiste intr-o chestie.

Este scris in Biblie ca dragostea nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adebar. Asta ne face sa tragem concluzia ca daca ar fi sa trasam o limita intre dragoste si toleranta aceasta limita ar fi “adevarul”.

Asa se intampla la examen spre exemplu, un profesor, chiar daca un student nu isi mai aduce bine aminte un lucru, il tolereaza, ii da timp sa ii treaca emotiile poate, si daca il vede ca vorbeste bine, chiar daca este pe sarite, se poate intampla sa il si ajute putin. Insa daca spune “prostii” J , adica nu reda bine materia, toleranta, care vine din bunatate se opreste. Intervine notarea si calificarea.

Domnul Iisus la fel a facut, atunci cand oamenii pacatuiau fata de El sau in fata Lui, le spunea: “De ce ma ispititi?”, “Cine este fara pacat sa arunce primul cu piatra” Sau ii mustra pe oameni: “Fatarnicilor!”. Dar cand a venit la el o femeie imorala, chiar daca facuse pacat, El a tolerato, de ce? Pentru ca El a vazut in ea pocainta.

In spiritul crestin limita dintre dragoste si toleranta este adevarul. Adica dragosea acopera totul, dar nu se bucura de nelegiuire. Adica nu o tolereaza, se poarta cu blandete, cu intelepciune, dar nu tolereaza nelegiuirea. Insa toleranta se manifesta fata de un om atunci cand acesta se pocaieste, se schimba. Dumnezeu spune ca nu isi mai aduce aminte de fapta lui.