Cum gândim noi

3brain

Științific vorbind noi avem trei creiere. Noi suntem conduși de analiza a trei creiere în noi:

1. Primul este creierul primitiv – reptilian i se mai spune. Acesta este cel care gândește în termeni: ”da” și ”nu”. Exact cum reptilele gândesc să atace un alt animal, atacă și apoi se retrag liniștiti la starea inițială. Exact așa are și omul în el partea aceea a creierului care gândește cu da și nu. Să facă sau să nu facă un lucru.

2. Al doilea este mammalian – sau limbic. Acesta este puțin mai evoluat, pentru că el gândește în nuanțe: mai mult da și mai puțin nu; și da și nu, sau mai mult nu decât da. Este forma incertă de analiză, dar este mai mult decât cel primar, stai, sau fugi.

3. Al treilea este cel uman – neo-cortex. Al treilea creier ne permite să decidem dacă reacționăm sau nu. Este forma superioară de gândire. Continuă lectura „Cum gândim noi”

Un gand pentru Anul Nou – 2012

Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16)

Exista o lege in univers: planeta de care te apropii mai mult, te va atrage mai mult si va avea mai multa putere asupra ta. O cometa tinde sa cada pe planeta de care se apropie mai mult. Tot la fel este si pe plan spiritual: acela de care te vei apropia mai mult, te va atrage mai mult, si va avea mai multa putere asupra ta: Dumnezeu, sau cel rau. Teoretic tu spui ca esti liber sa te plimbi intre cei doi, fara sa te afecteze cu ceva acest lucru, dar apropierea de unul dintre ei isi face efectul.
Sa ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu si sa ne departam de cel rau!
Doamne ajuta si la multi ani!

Un gand pentru anul nou –II-

“Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna” Eclesiastul 7, 3

Acesta este un gand divin la care oamenii se gandesc foarte rar. Binele in viziunea lui Dumnezeu este acela care are in vedere interesul nostru vesnic. Daca noua ne merge bine acum pentru un timp scurt, dar dupa aceea inima noastra se corupe si ne prabusim in esec; Dumnezeu nu vrea sa ne binecuvinteze in felul acesta.

El are in vedere binele nostru etern, de aceea El nu precupeteste nici o greutate sau intristare (usoara de o clipa) care sa contribuie la binele noastru etern. De exemplu apostolului Pavel din cauza descoperirilor lui, ca sa nu I se ingamfe inima i-a dat un “tepus” in carne, nu stim sigur, o boala ceva. El ar fi vrut sa scape, dar Dumnezeu i-a spus: “Este mai sigur pentru tine asa..” ca sa nu se ingamfe, sa il tina smerit, la locul lui sigur, unde dadea randament maxim.

Iosif din Geneza 37, inainte sa traiasca visul din copilarie, a trecut ani grei de incercare (de fapt era scoala lui Dumnezeu); la fel s-a intamplat si cu David de cand l-a uns ca imparat Samuel, in adolescenta. Asa trebuie sa vedem greutatile si intristarile din viata noastra, ca pe mijloace ale devenirii noastre. Coarda chitarii daca nu o intinzi si nu o ciupesti, nu scoate un sunet frumos; lumanarea daca nu se consuma arzand, nu lumineaza; viermele daca nu agonizeaza in matca, nu poate fi un flutere zburator; cosmonautii sunt supusui unor tratamente foarte aspre pentru a fi pregatiti sa faca fata in spatiul cosmic.

Cum ne asteptam sa se poarte Dumnezeu cu noi pentru ca sa putem fi cu El in vesnicii?

 

Un gand pentru anul nou

“Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur? Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?” (Eclesiestul 7, 16-17)

Ravna fara pricere nu este buna. “Lipsa de stiinta este o paguba pentru cineva, si cine alerga neghiobeste inainte, o nimereste rau” (Proverbe 19, 2-3)

Dumnezeu ne vrea plini de ravna, dar ne vrea si smeriti. Asta inseamna sa nu strigam prea tare, sa nu ne ridicam prea sus, sa nu ne inaltam mai presus de semenii nostrii. In esenta noi totii suntem foarte nevrednici.. Daca Dumnezeu ne-ar lua la “bani marunti” pe fiecare, nici unul din noi nu ar iesi bine.. intelegeti de ce nu e bine sa faci pe “neprihanitul”? E mai bine sa facem pe pocaitul si sa inaltam cu dragoste si blandete pe oameni, sa le spunem cum ne-a ridicat pe noi Dumnezeu. Sa nu ne laudam ca vamesul in templu: “Doamne iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oamnei, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta..” (atentie ca aceste cuvinte pot fi exprimate si prin atitudini!!) ci noi sa ne grabim sa ne rugam precum vamesul, care sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-I ridice spre cer, ci se batea cu pumnul in piept si zicea: “Doamne ai mila de mine pacatosul” (Luca 18, 11-13) Stim ca el sa intors acasa socotit neprihanit.

Viata de credinta ar trebui sa fie intre pocainta cu renuntare si primirea cu bucurie a iertarii. Trebuie sa fie momente cand te bucuri din plin de iertarea si iubirea lui Dumnezseu, dupa cum trebuie sa fie moente cand te smeresti si te pocaiesti de toate rautatile tale. Sa le facem cu intelepciune pe amandoua. Sa nu lasam pocainta sa ne doboare, dar nici bucuria sa ne inraiasca.

Un gand pentru anul nou – Munca asidua pentru Hristos

spurgeonrAm citit un articol extraordinar, care mi-a racorit sufletul la sfarsit de an, pun aici o parte din el, articolul este de pe site-ul „Ministrerul Afacerilor Eterne” administrat de un bun prieten al meu. De curand a fost actualizat si va invit sa mergeti sa il vizitati va fi cu folos pentru viata voastra. 

Spurgeon a fost unul din cei mai muncitori oameni pentru Hristos, a murit la o varsta relativ tanara, dar a spus ca a fost modalitatea lui de asi investi cel mai bine anii pentru Hristos. A ramas un munte spiritual si un reper in instorie pentru multi ani dupa, sau inainte de el.

Aici articolul:

===

de Jim Elliff (traducere Ministerul Afacerilor Eterne)

Charles Haddon Spurgeon, renumitul predicator din Londra anilor 1800, a fost nu doar un lider special, dar si unul care a lucrat din greu. În timpul cât majoritatea pastorilor de azi ar scrie câteva email-uri, s-ar lupta cu schita unei predici si ar sterge emailurile neimportante, Spurgeon ar fi finalizat deja o multime de treburi.

De exemplu, Spurgeon predica în fiecare saptamâna de mai multe ori (adesea si de 10 ori), se ocupa de instruirea pastorilor de la seminarul teologic, scria mai multe sute de scrisori („Sunt cufundat pâna la gât în scrisori”), conducea întâlnirea saptamânala a prezbiterilor bisericii, conducea întâlnirea obisnuita de rugaciune, consilia numeroase persoane proaspat credincioase pregatindu-i pentru botez (în medie, în permanenta avea circa 30 de persoane la cateheza), citea volume întregi din scrierile teologilor puritani, edita atât versiunea scrisa a predicilor sale cât si revista “Sabia si Mistria”, scria câteva capitole la una dintre cele peste 150 de carti ale sale, Continuă lectura „Un gand pentru anul nou – Munca asidua pentru Hristos”