Etichetă: cruce

Vladimir Pustan predicand cu orice pret

~ florin ~ 26 comentarii

Admir in mod deosebit pe pastorul Pustan pentru actul de dedicare fata de Dumnezeu si discernamantul spiritual de care da dovada.

Poate ca ati observat ca odata cu intrarea in criza, in blogosfera, cele religioase, in special cele ortodoxe au urcat in top. Oamenii stiu din instinct ca la greu trebuie sa se sprijineascsa pe Dumnezeu. Este un instinct nativ si extraordinar. Vai de cei mandri si orgoliosi care se impietresc in vanitatea lor sa nu se gandeasca la Dumnezeu.

In astfel de vremuri, nu ar trebui sa inaltam un cult, cum se intampla uneori, ci Adevarul lui Dumnezeu, si sa lasam mai jos gardurile cultice, sa inaltam pe Hristos, si oamenii sa fie imbarbatati si intariti in credinta. Asta ajuta o natiune, o comunitate, mai presus de politic, social, financiar.

Felicitari parintelui Cristian! Sfatuieste enoriasii sa aibe biblia la ei. Foarte bine! Sa stiti ca nu toti preotii fac asta.. Si acea biserica este vie, dupa reactia la Cuvant. Slavit sa fie Domnul!

1

Continuă lectura „Vladimir Pustan predicand cu orice pret” →

Mesaj de paste

~ florin ~ 2 comentarii

giovanni_battista_tiepolo_074

De ce a trebuit sa fie rastignit Hristos ?

« Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie debracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului » Romani 6,6

Pe cruce Hristos nu a fosti singur. Acolo au fost pacatele noastre, si a mai fost cineva: “omul nostru cel vechi”. Adesea crestinii spun: “Stiu ca Iisus a murit pentru pacatele mele!” Dar asta este de putin folos, dupa cum spunea Eminescu: “nu imi este teama de iad, cat imi este teama de vesnicia lui” Tot asa spunem si noi, nu imi este teama de pacat, cat imi este teama de robia lui. Daca tu crezi ca Iisus a murit ca sa iti ierte pacatele, dar nu a murit si ca sa te desbrace de robia pacatului, putin lucru crezi!

De ce credem in iertarea pacatelor prin Hristos, dar nu credem si in eliberarea de robia pacatului? Asta nu inseamna ca nu vom mai pacatui. Unii cred intr’o pace de moment a iertarii, dar nu au mare credinta intr’o imbunatatire semnificativa a vietii. Ce liniste este sa stii ca esti iertat, dar tu maine esti condamnat sa il faci din nou. Macar ca nu iti doresti asta… Crezi ca daca nu iti doresti sa faci pacat si totusi il faci, ai mai multa liniste? Nu cred. Credinta adevarata este cea care se bazeaza pe cuvintele Scritpurii, si ea spune asa:

“Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie desbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului”.Rom. 6,6.

Aceasta este Evanghelia deplina!

Haideti sa luam Scriptura asa cum este. Sa nu scoatem nimic din ea. Hristos a obtinut eliberarea de robia pacatului pe cruce, nu noi o obtinem prin eforturile noastre! Sa nu il deposedam pe Hristos de meritele Lui! Noi ne insusim aceasta eliberare prin credinta, dar mertele sunt ale Lui! Incearca sa lupti cu firea pamanteasca, si ea va prinde viata in tine, si te va dobora. Crede ca Hristos a rastignit’o pe cruce, si rastignita va fi si in viata ta! Aceasta credinta va avea putere in viata ta, pentru ca sa platit un pret scump, pentru ca tu sa poti crede asa!!

Predica de pe cruce

~ florin ~ 3 comentarii

Pe cruce Domnul a rostit niste cuvinte, toate sunt vesti bune pentru noi, oare cati le mai vedem in ceata atator traditii?

Tata iarta-I caci nu stiu ce fac! – Acesta este un mesaj bun pentru noi, stim ca Iisus nu a avut pacat si Dumnezeu asculta intotdeauna pe Fiul Sau si rugaciunile Lui. Dumnezeu ne va ierta cu siguratnta pe cei ce ne predem Fiului!

Astazi vei fi cu Mine in rai! – Iisus inseamna ca avea sa finalizeze lucrarea de mantuire chiar in ziua aceea (“astazi” vei fi cu Mine in Rai), altfel nu putea sa promita Raiul talharului. Locul este pregatit, Raiul este accesibil oricui astazi, daca si un talhar, care s-a pocait, a putut sa intre in el.

(Mariei)Femeie iata fiu tau! (ap. Ioan) Iata mama ta! – Asta inseamna ca ne-a facut copii in familia lui Dumnezeu intrucat ne-a dat instructiunile divine: o sora de varsta mamei tale, trebuie sa o tratezi ca pe mama ta, iar un frate de varsta fiului tau, trebuie sa il tratezi ca pe fiul tau. Cum vedem noi astazi credinta pe pamant, toti declara ca cred, insa avem si inchisorile pline, topul coruptiei, etc. Cine crede cu adevarat, devine familie cu ceilalti credinciosi, de aceea le-a spui Iisus “voi sunteti frati”, si le-a dat o porunca noua: “ Sa va iubiti unii pe altii” prin aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii mei (si isi vor da seama ca nu sunteti, daca nu aveti dragoste unii pentru altii).

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit! – Daca Iisus striga asa, inseamna ca Tatal si-a intors fata de la Fiul sau pentru o vreme pentru ca el avea asupra lui pacatele noastre ale tuturor. Daca Tatal nu ar fi vazut pacatele noastre asupra lui Hristos, nu si-ar fi intors fata de la el, ci ar fi trimes 12 legiuni de ingeri si pamantul ar fi fost razuit in aria aceea de ticalosi. Insa Isus a purtat pacatele noastre si cand a fost inviat, inseamna ca Dumnezeu a socotit ispasite pacatele noastre ale celor ce ne incredem in Iisus iar noi am fost socotiti neprihaniti.

S-a sfarsit! – Asta inseamna ca tot ce a promis talharului (Raiul), tot ce a spus Mariei si lui Ioan (iubirea frateasca, familiala), promisiunea iertarii (mantuirea), toate acestea au fost implinite chiar atunci! S-a implinit! Paharul a fost baut pana la afarsit!

Crucea si sarpele de arama

~ florin ~ 7 comentarii

In Ioan 3:14 se spune:  “Si dupã cum a înãltat Moise sarpele în pustie, tot asa trebuie sã fie înãltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã.”

Pe vremea lui Moise poporul Israel a vorbit impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise, atnci Dumnezeu a trimes niste serpi infocati ca sa ii muste si sa moara. Atunci poporul a venit la Moise si strigau: “Am pacatuit caci am vorbit impotriva Domnului si impotriva ta, roaga-te Domnului ca sa departeze de la noi acesti serpi” Numeri 21,7. Atunci Dumnezeu i-a spus sa faca un sarpe de arama, sa il inalte pe o prajina si oricine se va uita la el, chiar daca a fost muscat de un sarpe nu va muri, ci va trai.

Domnul Iisus spune ca asa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, la fel va trebui sa fie ialtat si Fiul Omului pentru ca oricine crede in El sa aibe viata vesnica. Pe crucea Golgotei Iisus a fost inaltat ca priveliste pentru intreaga omenire si pana astazi aceasta priveliste nu inceteaza sa fie in atentia omenirii.

Sarpele de arama in vechime avea efect doar prin vedere. Oamenii nu trebuieau sa faca nimic, decat sa se uite, si ca sa se uite trebuiau sa il creada pe Moise care le spusese ca cine se va uita va trai, si nu va muri chiar daca a fost muscat de sarpe. Oamenii acestia veniste cu pocainta la Moise: “Am pacatuit, roaga-te pentru noi!” Asta trebuie sa fie si atitudinea noastra cand ne uitam la cruce.

Astazi crucea are efect doar prin vedere cu pocainta si credinta, nu este nevoie sa facem alte ritualuri, forme sau practici. Iisus a satisfacut deplin pe Tatal pentru noi, atat in sfintenie, cat si in plata pacatelor. Problema noastra nu sunt faptele bune pe care trebuie sa le facem, ci faptele rele pe care nu trebuie sa le facem si totusi le facem prin firea noastra pacatoasa. Cand te uiti la cruce, biblia spune ca pe cruce, impreuna cu Hristos a fost rastignit si omul nostru cel vechi impreuna cu patimile lui, astfel ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui. (Romani 6:6  Stim bine cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu El, pentru ca trupul pãcatului sã fie desbrãcat de puterea lui, în asa fel ca sã nu mai fim robi ai pãcatului”)

Asa se explica multe experiente extraordinare cand oamenii s-au luptat o ani la rand cu o anumita patima si la cruce de odata lanturile au cazut, trupul pacatului, in mod supranatural a fost desbracat de puterea lui. De aceea crucea este mai importata decat faptele bune. Astazi faci o fapta buna, dar maine vei pacatui si tot robit rautatii vei fi. Daca insa te uiti la cruce cu pocainta si credinta, ai sansa ca firea ta pamanteasca sa fie dezbracata de puterea ei prin rastignire, si in felul acesta ti-ai castigat o viata noua.

Iisus a aspus: “a înãltat Moise sarpele în pustie, tot asa trebuie sã fie înãltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã”

Priveste la cruce! Chiar daca esti muscat de “sarpele” pacatului, nu vei muri!

Ce s-a intamplat la cruce?

~ florin ~ 3 comentarii

Iisus la cruce a fost zdrobit, dar nu de lume, nici de suferinta, nu l-a infricat pe El singuratatea. Nu era zdrobit de oameni, nu avea nimic cu ei: “Tata iarta-I caci nu stiu ce fac!”. Mania lui Dumnezeu pentru pacatele noastre a cazut asupra Lui, acestea l-au facut sa simta flacarile iadului de unde se striga: “mi-e sete”, aceasta l-a facut sa spuna: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai arasit ?!!”. Niciodata nu a fost despartit de Dumnezeu, nici prin cea mai mica faradelege, nu a avut pacat. Insa de acum Dumnezeu nu mai are nimic impotriva oricarui pacatos care se pocaieste, mania a fost descarcata deja in Fiul Sau, Dumnezeu nu pedepseste de doua ori pentru acelasi pacat, Hristos nu a avut pacat, noi am avut pacat. Dumnezeu de acum poate primi pe orice om care se pocaieste, perdeaua din mijlocul templului s-a rupt de sus in jos. Acolo la cruce, Dumnezeu a indepartat ceea ce despartea pe om de Dumnezeu. Atunci osanda, vina si durerea pacatelor au fost platite, ca noi sa fim eliberati de ele.

Dumnezeu a vrut sa usureze sufletele noastre, sa le racoreasca de vina propriilor caderi, ajunge suferinta lumii! Sa fim cu inima impacata avand credinta in Dumnezeu, care prin crucea Fiului Sau a adus pacea si mantuirea. Justitia divina a fost satisfacuta.

De cate ori pacatuim ne vine sa ne rastignim, ce bine c-a facut-o El! (s-a rastignit)

Fiecare pacat isi cere plata, ce bine c-a facut-o El! (a platit-o El)

Sufletul este ne-mpacat de cate ori cadem, ce bine c-a facut-o El! (ne-a impacat).

Ce s-a intamplat de fapt la cruce? – Matei 27,50 Pentru indragostiti

~ florin ~ 2 comentarii

Indragostitii de Iisus.

“Iisus a strigat iaras cu glas tare, si si-a dat duhul” Matei 27,50

Ce sa intamplat de fapt la cruce? Domnul Iisus a scos un strigat mare? Dar de ce? I-a fost teama de ceva? L-a ingrozit pe El ceva? El care a potolit furtuna din cateva cuvinte? El care a scos o legiune de demoni dintr-un om cu cateva vorbe? El care a inviata din morti pe Lazar a 4-a zi? Ce mai putea sa il infrice pe Hristos? Demonii ii ieseau in cale si strigau de departe: “Te stim cine esti!” “Esti sfantul lui Dumnezeu!”.

Dar totusi ce sa intamplat la cruce? El pare ca este la capatul puterii.. Era El mai slab decat ceilalti doi talhari? Ei nu au strigat, ei nu s-au plans! Ceva mult mai grav s-a intamplat la cruce. Nu diavolul era acolo, nu il putea infricosa pe Hristos, chiar in clipa aceea urma sa fie infrant pentru totdeauna de Hristos. Nu hoardele de demoni il impovarau pe Hristos atunci, ci mania lui Dumnezeu, toata mania lui Dumnezeu din toata istoria care a fost si care urma sa mai fie, pentru toti oamneii care s-au nascut si care mai urmau sa se nasca, care cread in El. Mania lui Dumnezeu pentru pacatele tuturor acestor oameni urma sa fie descarcata in Hristos. Asta la facut pe El sa scoata un strigat mare. Pedeapsa pentru pacatele noastre, a celor ce credem in El, aceasta l-a durut pe El, de aceea a strigat: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit??!! Numai asta l-a facut pe El sa strige. El care nu fusese niciodata despartit de Tatal, niciodata, El care nu pacatuise niciodata, fara greseala, acum era despartit si pedepsit de Tatal.

Asta a facut Hristos din dragoste pentru miseasa Lui. O dragoste adevarata, o dragoste care a costat totul. Noi, tu si eu, toti cei ce credem in El, suntem obiectul dragostei Lui. Oare simtim noi dragostea Lui, putem sa o vede? Suntem asa de asaltati din toate partile, dar ea exista este acolo, pentru noi. De multe ori cea mai incercata faptura, intre Dumnezeu si demoni, intre viata si moarte, intre vise si robie.

Doamne, da-ne aceasta bucurie a crucii tale, bucuria mantuirii!