Creierul nostru este compus in doi lobi: lobul drept si cel stang. Cel drept este responsabil de experientele noastre, este nonverbal, iar lobul stang este rational se ocupa de cifre si litere. Lobul drept este cel director, cel stang depinde de cel drept. Sanatatea lobului stang depinde de sanatatea celui drept. Lobul drept se ocupa de relatiile interumane si bucurie. Lobul stang cel rational, oamenii de stiinta il numesc: “incapatanat” pentru ca el sustine anumite teorii si nu poate fi convins sa se schimbe sub nici o forma, abea cand lobul drept se supara, trece printr-o trauma, lobul stang este gata sa faca concesii. Lobul stang ramane blocat atata timp cat lobul drept nu functioneaza bine. Lobul stang depinde de stimulii celui drept pentru a progresa. Asa se explica faptul ca atunci cand copii mici sunt abuzati partea lor experimentala, emotiile lor sunt bruscate, ei sunt raniti si mahniti, iar dezvoltarea lor rationala intarzie semnificativ pentru ca lobul strang nu poate progresa fara sanatatea celui drept care este blocat datorita unei traume sau rani profunde (emotional).

S-a pus intrebarea ce anume faca ca sa functioneze sanatos creierul nostru. Desi este compus din doi lobi, el functioneaza ca un sistem unitar. Partea directoare este lobul drept. Ceea ce avem nevoie pentru o dezvoltare sanatoasa a creierului nostru este o relatie de dragoste sigura, de lunga durata. Pentru ca lobul drept este responsabil de relatiile cu alte persoane si daca acestea nu sunt bune, el se blocheaza, iar cel stang, rational, nu poate evolua fara sanateatea lobului drept, sau functionalitatea lui. El nu poate progresa decat la stimului lobului drept.

De asemenea cercetatorii sustin ca creierul nostru a fost facut pentru bucurie. Si aceasta bucurie si-o ia din relatii cu ceilalti oameni. Afectiunea mameri si a parintilor in special in primii ani de viata este vitala pentru dezvoltarea aromonioasa a creierului. Asa se explica deficientele psihice si fizice ale oamenilor care sufera din cauza relatiilor deficitare de familie si cu ceilalti oameni.

Atunci cand noi ne bucuram in creier se produce o substanta importanta “dopamina”. Cand ne odihnim se produce “serotonina”. Aceste substante sunt foarte importante pentru organismul nostru.

Afara de bucurie creierul nostru mai poate experimenta alte sase emotii neplacute: dezgust, manie, rusine, teama, tristete si disperare. Dar spre deosebire de bucurie care intareste si dezvolta creierul, aceste emotii il distrug, se stie ca la o enervare obisnuita se distrug intre 4-7 milioane de neuroni. Toate aceste emotii opresc sau chiar blocheaza activitatea narmala a creierului. Ce este cu aceste emotii negative, la ce sunt ele bune? Ele sunt ca niste sisteme de protectie pentru intregul organism, dar precum pielea atunci cand este atinsa de un obect incandescent, in mod reflex fereste trupul de acea sursa de caldura, dar aceasta uneori cu pretul unei arsuri serioase, la fel este si pentru creier cu aceste emotii negative.

Cand creierul este abundat de astfel de sentimente, el cauta cu disperare surse de bucurie pentru a restabili echilibrul durere/bucurie. Atunci cand o viata nu este armonioasa, in care relatiile nu sunt stabile, sursele de bucurie autentica lipsesc in mare masura. Ce face creierul in cazul acesta? El mai are alte surse de hrana prin asa numitele experiente: “Beep”. Este un cuvant din engleza, care este ca un surogat pentru lipsa de bucurie autentica. Beep vine de la:

B-ehavior = comoportament (actiuni palpitante, jocuri de noroc, furt, obtinerea de bani, aur, lucruri valoroase. )

E-vents (petreceri, spectacole, conferinte, intruniri.)

E-xperiences (vizuale, pornografie vizuala, conducerea unei masini deosebite, autosatisfacere, consum de alcool, droguri, substante care schimba starea de constiinta, sau mancare deosebita.)

P-eople (actiuni sexuale, sau violente, dansuri, cu alti oameni.)

Toate aceste experiente produc un efect de “bucurie” artificiala asupra creierului dar de scurta durata si pe care creierul nu o asimileza. In scurt timp el creeaza imunitate. Adica daca consumi alcool, ca sa mentii aceeasi stare de satisfactie trebuie sa maresti doza aproape constant, sau sa traiest doar sub influenta lui, la fel se aplica in viata sexuala, sau oricare din aceste experiente. Ele dau tot un fel de “bucurie” creierului, dar de scurta durata, si o bucurie pe care creierul nu o primeste, adica in timp el diminueaza satisfactia primita. E ca si cum recunoaste ca este o bucurie falsa si creeaza un sistem de imunitate. Asa se explica dependenta si patima pe care oamenii o dezvolta in aceste comportamente gen “Beep”.

De ce toate acestea? Pentru ca creierul nostru are nevoie de bucurie si daca nu o poate lua din resurse autentice, relatii de calitate si de lunga durata, atunci el este intr-o stare de criza si aceste actiuni “beep” sunt niste surogate care pot tinea locul pentru o vreme dar nu sunt o hrana reala penru creierul nostru. Bucuria este necesara penru a contrabalansa senzatiile negative ale creierului care produc durere. Cand durerea creste peste un nivel, avem nevoie urgenta de o bucurie, reala sau chiar falsa. Autentica sau nu.

Toate aceste descoperiri si constatari cu privire la activitatea creierului nostru, explica de ce oamenii se comporta intr-un anumit fel si de ce.

Tot odata vedem cat de autentic este mesajul bibliei, care sustine relatiile de calitate in familie, bucuria pe care o capata in mod suprem prin matuire. De asemenea biblia condamna acele fapte care produc o bucurie falsa in creierul nostru, numidu-le pacate si indemnandu-ne sa nu le mai repetam, prin Hristos si Dunul Sfant fiind intariti sa ne lasam de ele.

Concluzia finala este ca oamenii au fost instruiti din cele mai vechi timpuri cum ar trebui sa se poarte pentru a avea o sanatate fizica, mentala si sufleteasca prin adevarul Scripturilor. Astazi mai mult ca oricand putem vedea aceste lucruri si prin ultimele descoperiri ale stiintei.