Ce s-a întâmplat cu agonia din casa lui Dumnezeu? Ce s-a întâmpalt cu acel chin sufletesc ce trebuie să însoţească lucrările religioase? Acestea sunt cuvinte pe care nu le mai auzim în aceste zile ale răsfăţului. Nu le mai auzi. Continuă lectura „O chemare la agonie – David Wilkerson” →

Insiders movement = este o miscare de recunoastere a crestinilor in interiorul unor religii necrestine, care au avut intalnirea cu Hristos sub forma unor revelatii speciale si personale cu persoana lui Isus Hristos. Toate acestea fara sa stie acest lucru ei au trait o experienta autentica. Musulmani, budisti, hindusi. Multi marturisesc despre “omul in alb”. Cand ei il intalnesc pe Isus din Biblie il recunosc din visul lor, sau revelatia lor.

Crestinii din vest ii sprijina pe cei din estul lumii, ii sprijina ca si crestini din interior. Acesti crestini din vest ii cunosc pe cei din est, acestia din est raman in religie, se poarta ca si budisti, musulmani, insa toti stiu ca au avut experienta mantuitoare cu Hristos. Toate acestea pentru ai proteja pe „crestinii insider”  de marturaj si de a perpetua lucrarea aceasta in zonele mai critice spiritual.

Aici exista o discutie, daca ei sunt lasi, pentru ca nu accepta pe fata convertirea lor, riscand martirajul si faptul ca in cadrul religiilor si zonei lor pot face lucrare in felul acesta, in anonimat.

Ei fac misiune, sau se ascund? Ideea predominanta este ca ei fac misiune, de aceea pastreaza legatura cu crestinii din alte zone cresetine.

Nu incepe anul fara sa vezi filmul asta! 🙂

PS daca te-a facut sa zambesti, te-a facut si sa speri :)) Succes!!

Am citit pe net o descriere a poporul român din perioada comunistă: incapabil de a acţiona, fricos, depăşit de situaţie, nesigur, neputincios. Mi-a placut descrierea, o gasesc potrivita. Ma intreb daca am depasit acest spirit. Oare ce ar trebui facut pentru a depasi acest spirit? Si care sunt modalitatile gresite de a depasi aceasta situatie?

Un gimnast era invatat de antrenorul sau sa sara peste obstacol in viteza. Este balustrada aceea pe care o sari pe spate apoi cazi pe niste saltele. Ii ridica obstacolul, il sare. Apoi iar il ridica, iar il sare. Il ridica mai sus, cu greu reuseste. Cand vede ca il ridica din nou, gimnastul intreaba: Este prea sus cum sa reusesc sa il sar? La care intrenorul ii spune: Nu te uita ca este prea sus, aruncati inima peste obstacol, si daca ai reusit, trupul te va urma si el.

Asta este situatia in toate. Inima ta daca nu sare un obstacol, degeaba se zbate trupul tau. El are un singur stapan, inima ta.

Bun interviul si folositor! Sa asculti printre cuvinte si sa inveti de la un om al lui Dumnezeu. Mi-a atras atentia lucrurile pe care le-ar face daca ar mai trai odata si sfaturile pentru predicatori:

1. Ar studia mai mult, ar medita mai mult la Cuvantul lui Dumnezeu

2. S-ar ruga mai mult

3. Ar spune mai mult altora despre dragostea lui Dumnezeu.

Ce concluzii si lectii adevarate! Oare putem noi sa ne concentram doar pe atat?

Doamne ajuta!

* by Silvia B.

A invatat sa patineze bine inca din prima zi, dar Miki (baiatul meu cel mic – 5 ani) este un baiat care daca incerci sa ii explici cum sa patineze, l-ai pierdut. Dar daca taci, ii inspiri incredere, si in loc sa vorbesti, asa pe muteste il ridici, ii apleci umerii si ii induci miscarile, este cel mai bun elev. Si daca il lasi singur, reuseste exact ce nu puteai tu sa il inveti cu greu stand cu el. Stefan? (baiatul meu cel mare – 8 ani) Exact invers! 😀

Citeam intr’un articol mai vechi:

Iata ce spune un titan al Evangheliei despre Iad:

“În cele aproximativ 42 de luni de lucrare publică ale Domnului Iisus Hristos, Biblia surprinde doar 33 de momente în care Mântuitorul a vorbit despre iad. Fără îndoială că El a avertizat despre iad de mii de ori. Biblia face în total 167 referinţe la iad. Mă întreb care este frecvenţa cu care se face auzit de la amvoane astăzi un asemenea subiect. Mărturisesc că am eşuat în lucrarea mea în ceea ce priveşte prezentarea realităţii pericolului iadului prin comparaţie cu prezentarea dragostei lui Dumnezeu şi a beneficiilor relaţiei personale cu Hristos. Însă Iisus a petrecut mult mai mult timp avertizându-şi audienţa în ceea ce priveşte iminenţa Judecăţii şi a iadului decât vorbind despre bucuriile raiului… Nu am simţit niciodată nevoia de a mă focaliza în mesajul meu să le vorbesc oamenilor despre iad. Cu toate acestea, văzând declinul continuu al moralităţii şi vitalităţii spirituale în lumea zilelor noastre, precum şi creşterea indiferenţei faţă de viaţa de după moarte, îmi dau seama de nevoia prezentării mai ample a iadului…Astfel, am ajuns să îmi dau seama că, în ceea ce mă priveşte, tăcerea sau, mai grav, ignorarea ori desconsiderarea acestui subiect reprezintă neascultare în ceea ce mă priveşte. A păstra tăcerea în ceea ce priveşte destinaţia eternă a sufletelor este asemenea unui comandant de oşti care refuză să îşi avertizeze soldaţii cu privire la iminenţa atacului fatal din partea inamicului.”

[Bill Bright – “Raiul sau Iadul – Ultima ta destinaţie”, pag. 32, 48]

Am gasit un articol interesant pe blogul pastorului Petru Lascau despre hotarari. Aici apar personaje biblice care ar lua urmatoarele hotarari. Dumnezeu sa ne vorbeasca in situatia caruia suntem si  noi 🙂

Absalom – Anul viitor am să mă tund mai des.

Dima – Să nu mai fiu atât de lumesc anul acesta.
Pavel – Voi încerca să mă port mai bine cu colegii de slujbă.
Toma – Nu voi mai lipsi niciodată de la întrunirile fraţilor.
Petru – O să mănânc numai supă de cocoş anul acesta.
Ioan – Să nu uit să-mi iau lenjerie, că niciodată nu se ştie…
Timotei – Să o iubesc mai mult pe bunica şi mămica…
Iuda – Să am mare grijă ce cumpăr, dar mai ales ce vând…
David – Anul ăsta o să merg la toate războaiele şi n-am să mai stau pe acasă…
Bat-Şeba – Doresc să ne mutăm la o casă fără piscină.
Adam – N-am să mai ascult niciodată de nevastă.
Eva – Anul acesta n-o să mai fac nici măcar strudel cu mere.
Avraam – N-am să-mi mai cumpăr roabe egiptene niciodată.
Saara – N-o să mai râd când vorbeşte Domnul.
Nevasta lui Lot – Anul acesta am să scot sarea din alimentaţie.
Noe – Am să beau numai apă, că n-o fi potop.
Saul – N-am să mai dorm prin peşteri anul acesta.
Ionatan – Să mă feresc de dulciuri, mai ales de miere.
Solomon – Anul ăsta n-am să mă mai însor nici măcar o singură dată.
Samson – Am să discut numai cu fete de la noi din biserică.
Lot – Am s-o preţuiesc pe soţia mea ca sarea-n bucate.
Ieftae – Mă jur ca anul acesta să nu fac nici o juruinţă.
Iona – Anul acesta voi mânca mai mult peşte.
Daniel – O să merg mai des cu copiii la grădina zoologică să vedem leii.

Eutih – mai bine dorm acasă decât la biserică Continuă lectura „HOTĂRÂRI DE ANUL NOU” →

La patinoar in Cismigiu. Cel mai mult mi-au placut cei din ultima poza! 😀 Nu aveau patine, se dadeau si ei pe gheata !?! 🙂

* from Trandafir Popovici

„Nu te teme, caci Eu sunt cu tine, nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau, Eu te intaresc, tot eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” Isaia 41,10

„…. Dumnezeu, care nu poate sa minta” Tit 1,2

William B. Steinhardt, agent de bursă în New York spunea: „Sunt căsătorit de optsprezece ani şi în toţi aceşti ani i-am zâmbit rareori soţiei mele. De abia îi adresam câteva vorbe din momentul în care mă trezeam şi până plecam la serviciu. Eram cel mai morocănos om care trecuse vreodată pe Broadway. După ce am auzit filozofie dumneavoastră despre relaţiile interumane, m-am hotărât să încerc vreme de o săptămână. Deci a doua zi dimineaţă, în timp ce mă pieptănam, mi-am privit chipul ursuz în oglindă şi mi-am spus: „Bill, astăzi o să uiţi de mutra asta ursuză. Vei zâmbi. Şi trebuie să calci cu dreptul. Aşezându-mă la masă, i-am adresat soţiei mele un amabil şi zâmbitor „Bună dimineaţa, dragă.” A fost uluită. Şocată. I-am spus că se poate aştepta ca asta să devină un obicei, şi l-am menţinut de atunci tot timpul. Această atitudine schimbată a adus în căminul nostru, în două luni, mai multă bucurie decât am avut în tot anul trecut. În drum spre birou îl salut pe liftier şi îi zâmbesc. Folosesc aceeaşi strategie şi cu portarul. Îi surâd casierului de la metrou când îi cer restul. Când ajung la Bursă zâmbesc unor oameni care până atunci nu mă văzuse nicicând astfel. Curând am observat că toată lumea îmi răspundea la surâs. Sunt binevoitor cu cei ce vin la mine cu plângeri sau reclamaţii. Le zâmbesc şi îi ascult şi descopăr că lucrurile se pot rezolva mult mai uşor. Aceste zâmbete îmi aduc dolari, mulţi dolari în fiecare zi. Un agent de bursă cu care îmi împart biroul mi-a spus că mă umanizez cu adevărat când zâmbesc. Am eliminat şi critica din relaţiile mele cu ceilalţi. Acum ofer aprecieri şi laude în loc de incriminări. Nu mai vorbesc despre ceea ce vreau eu. Încerc să văd punctul de vedere al celuilalt. Şi toate astea mi-au revoluţionat cu adevărat existenţa. Sunt un om complet schimbat, un om mai fericit, mai bogat, mai înconjurat de prieteni şi fericire – la urma urmelor, singurele lucruri care contează.

Pentru tine care este?

Mie iarna imi place sa ninga 😀 !!

Asa sa o tina pana dupa anul nou, desi ma rog pentru autoritati sa faca fata cu mentinerea circulatiei, dar.. vorba aceea „Iarna nu-i ca vara!”

Dumnezeu sa va binecuvinteze!