Pentru cei care au citit articolele pe care le publicam pe siteul Protecție-electromagnetica.ro in ultimii ani, aceste vesti nu sunt o surpriza si nici o problema insurmontabila.Ca este vorba de 4, 5 sau 15G problema nu tine de intensitate ci de modul de transmisie pulsat care creează un efect stroboscopic la nivel celular (picătura chinezeasca). Soluția este așadar anularea acestui efect pulsat dat de transmisiile TDMA/FDMA printr-un “convertor AC/DC” la nivel de frecvente, descoperire făcută de un comitet prestigios de savanți la începutul anilor 90.Acest concept se numește CMO: Oscilator Magnetic de Compensare.Aceste informații le aveți pe larg explicate in  Manifestul Electrosmogului. Situația tine de evoluarea perspicacității la nivelul publicului larg: radiațiile GSM/WiFi sunt in categoria 2B – posibil cancerigene- precum plumbul.

Continuă să citești…

(Prov 28:13) Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.

Germania a trecut prin două războaie mondiale pierdute.

În Germania să negi holocaustul este crimă.

Deși a pierdut două războaie mondiale, are totuși cea mai puternică economie din Europa.

Proverbul de mai sus este valabil atât în caz personal, cât și în caz colectiv.

Suntem răniți emoțional, uneori întâlnim oameni care nu își mai pot controla sentimentele, și eu am trecut printr-o perioadă ca aceasta. Este foarte serios când emoțional pierdem controlul, în sens negativ. Emoțiile au o putere foarte mare asupra noastră pentru că au multă energie și ne afectează fizic și mental. Întrebare se pune: cum le putem stăpâni, cum le putem regla? Unii vorbesc ce cuvinte, de gânduri. Susțin aceste metode, dar consider că nu sunt așa de puternice. Ceea ce mi se pare mie foarte important este să dezvoltăm sentimente față de Dumnezeu. Acum poate ni se pare abstract, însă prin credință ne putem dezvolta sentimente puternice față de Dumnezeu, prin Scriptură. Cred că Cel ce poate să vindece sentimentele noastre rănite este Dumnezeu. El însă face asta atunci când noi începem să cultivăm sentimente pentru El. Ce se întâmplă? În timp, potrivit Scripturii, vom vedea că El este o persoană perfectă, că avem totul deplin în El, în Hristos, că bunătatea și credincioșia lui sunt perfecte. Acest lucru va vindeca sentimentele noastre și emoțiile noastre. Cred că avem nevoie de o singură persoană perfectă, care să le mulțumeacă, să le satifacă, pentru ca acestea să se vindece pe deplin. Restul relațiilor deficitare vor fi ajutate și întărite de această relație perfectă (vorbesc din partea lui Dumnezeu).

Nu eu pot să vindec în vreun fel emoțiile mele, pentru că ele se rănesc sau se vindecă de către altcineva. Dumnezeu poate să vindece emoțiile mele, pentru că El este cineva din exteriorul meu, iar eu dacă dezvolt și cultiv sentimente față de Dumnezeu, bunătatea și perfecțiunea Lui, îmi va vindeca sentimentele și emoțiile mele, ceea ce îmi va da putere și energie pentru toate celelalte sarcicini din vița mea dpdv emoțional.

Toată lumea se plânge pretutindeni de oameni deficitari. Soluția lui Dumnezeu este însă sfințenia prin Hristos. Atunci când trăiești în sfințenie, se anulează tot ce fac ceilalți rău față de tine. Poate un disconfort este, dar este și o protecție și o satisfacție interioară. Îmi aduc aminte de problemele pe care le aveam cu tatăl meu în adolescență, iar când m-am pocăit cum totul se lipezise, deși comportamentul tatălui meu nu era mai bun, ci mai rău. Însă puterea sfineniei, curăția trăirii, prezența lui Hristos începuse să lucreze în mine. Nu mai aveam gânduri de judecată, de răzbunare, de răutate. Eu eram bine, iar tătăl meu fierbea tot mai tare.

Dacă cineva se plânge de cineva, problema este la el. Poate că ceilalți greșesc, dar nici el nu este bine. Sfântul nu se plânge de nimeni, măcar că mulți se fac datori la el prin purtarea lor, el are bucurie interioară și poate să ducă totul diferit. El este satisfăcut în Hristos.

PS sfințenie nu este perfecțiune, ci mai degrabă curăție și putritate în Hristos.

Principiul enunțat aici are mai multe conotații decât pare la început. Ca să poți birui răul trebuie să te concentrezi pe bine, nu pe rău. Noi ca să fim biruitori trebuie să privim țintă la Hristos (Evrei 12,2). Atunci răul va fi biruit datorită a ceea ce privim (Hristos). Privirea generează gânduri, gândul generează sentimente, sentimentele generează energie, acțiune. În altă parte ni se spune că nu purtăm grijă de firea pământească ca să nu îi trezim poftele, și să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Hristos (Rom. 13,14). Este important să ne centrăm viața în jurul persoanei lui Hristos, este cel mai rapid mod de a te îndepărat de rău. Când te împotrivești răului pe față, pare o formă de asprime, dar nu este și eficientă, ci mai degrabă gâdilă firea (Col. 2,23).

Toma unul din ucenici, nu era cu apostolii când a venit Hristos între ei. Obișnuim să spunem că este importantă prezența la adunarea sfinților, și este, dar ea este importantă datorită prezenței lui Hristos între sfinți. Este important pentru că poți avea o clipă de credință în El, și asta să îți schimbe întreaga viață.

Domnul s-a arătat peste opt zile lui Toma și i-a dovedit fizic învierea Sa. Nu este important că i-a dovedit fizic, pentru că Domnul spune ”Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut” Ioan 20,29. Nu va face acest lucru mereu, omul nu are nevoie de dovezi fizice ca să creadă, el are mai multe facultăți decât simțul tactil. Important este să crezi! Am putea spune că este un moft să crezi numai dacă ”pui mâna.”

 Unii oameni spun: ”nu pot să cred!” Acest lucru nu este adevărat, ei cred în nevăzut atunci când trimit un plic prin poștă cu bani, acte sau scrisori. Deși nu vede poștașul, nu îl cunoaște, dar are încredere în slujba lui. La fel este la stomatologie când te lași pe mâna medicului, în autobuz cânt te încrezi în șofer. Ai putea să mori în mâinile acestor oameni, dar te încrezi în slujba lor. Tot așa este și cu credința în Hristos. Forma nu se schimbă, obiectul credinței se schimbă.

Odată un om bogat și inteligent avea un păcat ascuns și în ciuda avuțiilor lui simțea că este ruinat de păcatul lui, dar nu știa cum să procedeze. A încercat prin educație bună, prin cultură și fapte cucernice să rezolve problema, dar nu se rezolva. Într-un final în căutările lui disperate a ajuns să i se vestească evanghelia. Când a aflat că Hristos a murit pentru păcatele lui pe cruce, că este iertat de Dumnezeu orice ar fi făcut dacă vine la Isus, a crezut, a primit pacea și viața veșnică. A dat statului datoria și a fost un om liber de păcatul acela și viața lui a mers mai bine în continuare.

”Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” Nu contează cine ești și ce ai făcut, important este să crezi în Hristos. Nu este nevoie de eforturile tale în lupta cu păcatul, este nevoie de credință. Ea face cu efect crucea lui Hristos în viața ta și poți fi eliberat și mântuit.

sursă foto

Există în jur un război total, purtat până și la nivelul cuvintelor, pentru că un cuvânt are viață și un cuvânt manipulează viața. De exemplu, mișcarea ucigașă pentru uciderea pruncilor n-a fost numită ,,partida lui Irod“, ci a fost mascată sub deviza mincinoasă ,,pro choice“. Într-un contraatac menit să demaște atacul ucigaș, forțele de bine din lume au lansat mișcarea ,,pro life“, care a smulșs masca de pe fața hidoasă a noilor închinători la Moloh.

În mod asemănător, azi se duce o luptă a cuvintelor între ,,progresiști“ și ,,conservatori“. Prin afișarea ademenitoare a termenului ,,progresist“, ideologii haosului, nihiliștii de altădată și socialiștii de azi, critică ordinea existentă ca să deschidă opiniei publice o poartă spre instaurarea unei societăți conduse de ei.

,,Progresist“ sună bine pentru că, nu-i așa, cine se poate împotrivi progresului? Cine vrea să rămână ,,în urmă“?

Împreună cu autorul articolului care urmează, spun și eu: ,,Progres spre ce? Înaintare încotro?“ Altfel, riscăm să cădem iar în impasul bancului politic de acum câteva decenii: ,,Societatea capitalisă, spuneau ideologii de la București atunci, se află pe buza prăpastiei, dar noi îi vom depăși!“

Progresul este de dorit doar atunci când direcția pe care se progresează este bună, sănătoasă, spre bine. Altfel, ne vom trezi că înaintăm ca vita păcălită cu o creangă verde de salcâm să meargă spre abator.

Numirea ,,conservator“ cade azi în nepopularitate, de aceea trebuie să o redefinim.

,,Conservator“ este și conservantul care împiedică alterarea alimentelor. Conservator este și institutul de muzică unde se învață valorile eterne ale muzicii. Conservatoare sunt și sarea pământului și lumina lumii, așa cum le definea Isus Christos, în celebra Sa predică-program rostită spre noi din înălțimea muntelui.

Conservator nu înseamnă nici static și nici retrograd, pentru că adevăratul conservatorism păstrează direcția și înaintarea pe drumul bun și sănătos care garantează ajungerea la țintă.

În acest context al ajungerii la țintă, ,,progresismul“ modern poate și trebuie redefinit public drept un fel de ,,a bate câmpii“, ,,a lua-o razna“, ,,a rătăci aiurea“, ,,a-ți pierde busola“. Proponenții lui au o tactică de luptă ușor de detectat: ei contestă toate valorile și structurile care dau stabilitate lumii de acum, pentru a o prăbuși într-o dezordine din care numai ,,soluțiile lor noi“ o vor putea scoate. Este un fel de imitare a procesului creației din Geneza. Progresiștii doresc să instaureze ,,un pustiu și gol“ din care să recreeze o lume nouă, numită codificat ,,noua ordine mondială“. Deviza acestor progresiști este ,,Prin haos spre o altfel de lume!“

Manifestările atacurilor lor se văd peste tot.

Este atacată familia, batjocorită condescent drept ,,tradițională“. Observați că ei nu se luptă cu ,,familia noarmală“ așa cum există ea de mii de ani pe pămnânt, ci cu o construcție articifială dintr-un termen codificat aprioric ca perimat: ,,familia tradițională“. Prograsiștii vor să desfințeze noțiunea de ,,normal și normalitate“.

Este atacată națiunea ca identitate personală și de grup. Inițierea unor migrații dinspre oriune și spre peste tot este intenționat dirijată pentru distrugerea conceptului de națiune unitară, cu granițe, populație și cultură specifice.

Este atacată identitatea de gen. ,,Progresiștii“ promovează distrugerea deosebirilor dintre bărbat și femeie, aruncându-ne sinucigaș spre o societate cu ,,un gen fluid“ care alunecă haotic dintr-o extremă într-alta, îndemnându-ne să ne luăm ,,libertatea“ (alt cuvânt de cod) să ne oprim periodic între aceste extreme unde vrem, când vrem și cât vrem. Putem, spun ei, să fim la alegere bărbat sau femeie de ori de câte ori vrem noi de dimineața până seara. Putem merge la aceleași toalete, putem face baie în aceleași vestiare, putem să facem sex după dispoziția de moment cu orice altă ființă ,,compatibilă“.

Este atacată trăirea religioasă, orice religie individuală fiind condamnată ca ,,provincialism mistic“ și ni se propune să ,,avansăm“ spre un pluralism citadin civilizant, în care valorile spiritului trebuiesc subjugate sau abandonate pentru împlinirea pe planul trăirilor trupului. Se reactivează de fapt deviza ,,să mâncăm și să bem că mâine murim“.

Este atacată legătura dintre generații și deferența față de părinți și de cei mai în vărstă. ,,Progreseștii“ postulează că toți copiii trebuie scoși de sub autoritatea deformatoare a părinților și a bisericii pentru a fi plasați în proprietatea Statului și modelați în centre competente de educație specializată. Cazul Botnariu ne-a arătat fața hidoasă a acestei metode practicată deja de unele țări.

Primul ,,progresist“ din istorie a fost Satan. El a venit la Adam și Eva ca să conteste ordinea stabilită de Dumnezeu și să le ofere ceva ,,bun, plăcut la vedere și de dorit“. Rezultatele aceptării ,,progresismului“ satanic se văd astfel pretitundeni în lume. Omenirea se află vinovată, dar melancolică ,,în căutarea Paradisului pierdut“, vorba lui Milton. Ce bine ar fi fost dacă primii oameni, protopărinții noștri, Adam și Eva, a fi fost … ,,conservatori“ !

,,Ce se poate păstra atunci când totul se pierde?“

Sursa articol

Pavel explică efectul învierii asupra noastră în Romani 6,4 „Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

Hristos a înviat prin slava Tatălui, pentru ca tot așa să înviem și noi la o viață nouă. Lucrul acesta nu se face numai prin botez, ci prin Duhul Sfânt. Când apostolul Pavel voia să se asigure de niște ucenici că sunt autentici în Fapte 19,2; nu i-a întrebat dacă au fost botezați, pentru că erau cu botezul lui Ioan; apostolul Pavel i-a întrebat dacă au primit ei Duhul Sfânt când au crezut! De ce a întrebat așa? Pentru că era o singură nădejde pentru schimbare: ”Hristos în voi nădejdea slavei” Col. 1,27. Hristos însă este în noi prin Duhul Sfânt. Ceea ce ne dă nouă asigurare că vom fi înviați împrenă cu Hristos la o viață nouă, este Duhul Sfânt în noi.

Romani 8,11 ”Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

Învierea lui Histos este o dovată a modului în care Dumnezeu ne va învia și pe noi la o viață nouă, trebuie să fim născuți din nou, trebuie ca viețile noastre să fie umplute de Duhul Sfânt, să căutăm puterea și călăuzirea Duhului în fiecare clipă! Domnul le-a spus ucenicilor: ”Rămâneți în cetate până când veți fi umpluți cu putere de sus!” Luca 24,49. Așa lucrează puterea învierii Lui!

Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Fapte 19,2.

*sursă foto

„Isus e cea mai controversata persoana de pe pamant. Faptul ca această controversă continua si creste de cand a murit El pe cruce până azi, dovedeste ca El nu este mort, ci este viu!” Richard Wurmbrand

„Oamenii întâi trăiesc, apoi mor. Hristos a murit și apoi tăiește. Cei ce îl vor urma merg în același sens cu Hristos – întâi mor (față de sine) și apoi trăiesc (o viață nouă).” John Stott

Te întrebi cum ai putea să scapi de gândire negativă într-o lume așa de rea. Nu este vorba de gândire rea, ci realistă. Avem și un proverb care sune că „pesimistul este un optimis informat”. În fine, una peste alta, oamenii încep să gândească rău, pentru că realmente se lovesc de atâtea chestiuni nedrepte, așa încât ajunge să gândească rău.

Ceea ce vreau să subliniez este că gândirea rea, oricât ar fi de realistă, ea provoacă boală nervoasă, epuizează energia și ne stoarce de puterei. Nu ai pace. Tot timpul trebuie să te păzești, tot timpul trebuie să previi etc. Gândirea negativă este baza celor mai mult căderi nervoase și probleme psihice.

Cuvântul spune că 1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”
Acest verset contrabalansează. Exită oameni răi, și duhuri rele care îmi poartă sâmbetele, dar există și un Cenzor ceresc, care niciodată nu permite să fiu ispitit mai mult decât trebuie, și niciodată fără ieșire.

Dacă realitatea îmi spune să gândesc prevăzător (negativ), acest lucru produce frustrare. Însă activitatea lui Dumnezeu ne aduce la o viață pașincă și liniștită. De ce? Pentru că el cenzurează orice răutate la linia dreptății, a ieșirii din problemă. Oricât de rău ar fi un om, sau Satan însuși, Dumnezeu nu permite în viața ta decât ce este potrivit cu puterea ta, și cu mijloacele de a ieși biruitor.

Dacă lumea îți aduce îngrijorare, Dumnezeu aduce încredre. Lumea este rea, dar activitatea lui Dumnezeu aduce lucrurile în echilibru. Nu te poți încrede în nimeni, dar în El chiar te poți încrede că va ține lucrurile în control în toate cazurile.

Să avem încredere în El!

1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

Libertatea este posibilitatea de a face mai multe lucruri în cadrul aceleiași voi a lui Dumnezeu. Adam avea voie să mănânce din orce pom din grădină. 
Libertatea nu este posibilitatea de a păcătui, de a nu asculta de Dumnezeu. Păcatul nu este permis de Dumnezeu. Lui Adam i-a interzis să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Dumnezeu nu i-a dat voie să mănânce din el. Adam nu era liber să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. 
Dacă păcătuiești însă Dumnezeu îți dă șansa să te întorci la El. Însă nu este o garanție, și vei avea un cost de plătit. 
Libertatea nu înseamnă anarhie – fac ce vreu și cum îmi place. Libertatea este ca în era modernă, un lucru pe calculator pot să îl fac pe mai multe căi: pot deschide emailul din ce browser vreau, sau din mai multe aplicații. Am libertate. Dar nu pot deschide orice adresă de email vreau eu. 
Să nu mai suprapunem libertatea cu anarhia! Nu sunt egale! Ce se întâmplă după ce păcătuiesc este doar datorită harului lui Dumnezeu, nu am drept acolo, nici libertate!

Libertatea am putea spune este posibilitatea de a nu păcătui, mai degrabă, decât posibilitatea de a păcătui. Aceasta este libertatea oferită de Hristos!

Să trăim ca oameni liberi în Hristos!

„Tragedia Notre-Dame este dincolo de cuvinte… O bijuterie în flăcări! Nu știu detalii, dar ce nu înțeleg este de ce, în ultimele săptămâni, 12 biserici istorice ale Franței catolice au fost afectate de incendii mai mari sau mai mici.” Mihai Neamțul Sursa

Și eu văd că motivul incendiului este foarte cosmetizat. Înțeleg importanța monumentului istoric și implicațiile politicilor religioase, totuși complectat cu ce declară Mihai Neamțul, acest incendiu lasă loc de reflecții serioase.

Preotul Necula spune: „ceea ce se întâmplă în plan politic în Europa s-a văzut acum în faţa unui rug asupra valorilor creştine“.

Să fim alături de Franța, să fim solidari simbolurilor europene, dar să ne rugăm și pentru valorile europene creștine!

Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

Pentru că în iertare este vorba de o pierdere, mai mică sau mai mare – A ierta înseamnă să realizezi o greșeală care ți s-a făcut, cu sau fără intenție, care implică o anumită pierdere. A ierta, înseamnă să accepți acea pierdere, și să nu o mai ții în socoteală celui ce a făcut-o. Să mergi înainte în viață cu ce ai și cu ceea ce îți oferă Dumnezeu. Scopul este să oprești acele pierderi, și să începi să te ridici.

Pentru că avem concepții greșite despre încredre în iertare – Dacă cineva a abuzat sexual o peroană. Iertarea nu implică încrederea de a mai sta în preajma acelei persoane. Așa se întâmplă în multe alte forme de abuz atunci când intervine iertarea.

Pentru că avem concepții greșite în ce privește uitarea în iertare – Dacă ierți pe cineva, un proverb spune că trebuie să uiți. Eu cred că nu este realist. Științific, acele experiențe sunt mult mai imprimate în noi decât alte experiențe. Ne vom putea amiti ce s-a întâmplat, dar vom pune în dreptul acelui caz, rezolvat, acceptat. Și vom alege să nu ne mai plângem și să victimizăm în legătură cu acel caz.

A nu ierta și a nu putea să faci acest lucru, poate dovedi că nu ai experimentat niciodată iertarea lui Dumnezeu – Dacă Dumnezeu te-a iertat și ai trăit acest lucru, vei avea putere și exemplul să faci și tu același lucru cu greșiții tăi într-un fel sau altul. Dacă nu poți, și nu reușești să ierți, gândește-te dacă ai experimentat cu adevărat iertarea lui Dumnezeu, deplin sau în anumite domenii.

Pentru că aproximăm greșit durerea – Oamenii spun cât de mult au suferit, cât de mult au pierdut din cauza acelei fapte. Suferința este foarte adevărată și reală, însă dacă nu ierți pe cel în cauză din pricina suferinței produse și pierderii provocate, este ca și cum nu este de ajus cât ai suferit și ai pierdut până acum, vrei să o faci și de acum înainte. Doar prin iertare, poți opri suferința, poți aduce vindecarea și binecuvântarea lui Dumnezeu în relații!

Aceste realități cred că sunt o parte din motivele pentru care Domnul Isus leagă iertarea de rugăciunea Tatăl nostru!

Să fiți binecuvântați!

sursă foto

Cuvântul „kedesha” în limba ebraică înseamnă a fi sfânt, dar poate însemna și o femeie de moravuri ușoare. A fi sfânt înseamnă a te dărui cu toată dragostea tuturor fără deosebire. Înseamnă să dăruiești oricui tot ce ai mai bun în sufletul tău.

• 

Maria Magdalena a fost cea care a fost în ambele ipostaze. A fost o vreme când se dăruia tuturor în mod fizic, așa cum nu voia Dumnezeu. După ce Domnul a întâlnit-o, a eliberat-o de robia ei și ea a devenit o sfântă, fiind cu totul dăruită lui Hristos, răind doar pentru El, oferindu-I tot ce avea ea mai bun.

• Preluat după Sabina Wurmbrand, Noblețea suferinței, p.143
• sursă foto

După cum omida nu știe că într-o zi va deveni din târâtoare – zburătoare, tot așa și creștinul nu se gândește că într-o zi va zbura cu Domnul său spre lucruri mari (chiar acum).

Omida se zbate în agonie în pragul devenirii, poate se gândește că își dă duhul. Cred că și creștinul are momente când spune: „Până aici mi-a fost!” Dar spre uimiera sa acelea erau doar durerile nașterii, până ce Hristos avea să ia chip în el.

Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi! Gal 4,19.

„Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine!” Ioan 14,1.

Odată o familie de la țară avea un băiat care se îmbăta tot timpul și nu îi asculta în nici un fel pe părinți. Sătui de ușine și îndărătnicia băiatului, tatăl a spus băiatului într-o zi să plece de la casa lor. Băiatul, băut cum era, și-a luat câteva haine și clătinându-se a plecat de acasă. Noaptea nu dormea nici soțul, nici soția. Soția a întrebat: „De ce nu dormi?” El a spus: „Eu sunt de vină pentru băiat… Eu i-am pus prima dată alcoolul în gură… Eu am știut să mă opresc, dar el nu a mai știut să facă asta niciodată.” Cu gândul acesta a plecat să caute pe băiat și să îl aducă acasă.

De multe ori ne facem vinovați prin modul acesta de a păcătui „numai puțin”. Facem un păcat „numai puțin”, apoi spunem că ne vom înfrâna. Și întradevăr ne înfrânăm și ne stăpânim apoi. Problema este că unii de lângă noi se pierd pentru totdeauna, pentru că noi ne-am permis să păcătuim cu ei „numai puțin”. Poate noi ne putem înfrâna, dar alții nu își mai pot stăpâni păcatul și îi vedem cum se duc în jos.

Să renunțăm la „numai puțin”!

Ezechiel 11,19
„Le voi da o altă inimă, și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră și le voi da o inima de carne.”

Singura nădejde a omului este să fie născut din nou, altfel nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3,3). Dacă este născut din nou, el are o inimă nouă și un duh nou. El are o natură nouă! Cred că problema omului aici se reduce, la natura lui. Dacă este născut din Dumnezesu (născut din nou) este una, iar dacă este născut în fire (din femeie), este alta. Este nevoie să schimbam calitatea noastră de om. Așa, porniri bune și rele avem fiecare, și cei născuți din Dumnezeu, și cei născuți în mod firesc. Luptă să fii născut din nou! Iar dacă vrei să știi dacă ești născut din Dumnezeu, te cunoști după roadele tale, sau direcția de mers. Un om născut din Dumnezeu se apropie mereu mai mult de Dumnezeu. Un om firesc, se apropie mereu mai mult de carne (fire în limba greacă este „sarx” care se traduce carne). Omul născut din Dumnezeu are încredere în El, are lumină în el și o dă și altora, este altă viață, chiar dacă trece prin încercări.

Nașterea din nou o primim când credem în Hrists și ne întoarcem la El prin Cuvânt și Duhul Sfânt.

Sunt mai multe căi de a umbla prin întuneric: una este să primești o lumină și singur să îți luminezi calea, alta este să ții de mână pe cineva care cunoaște drumul și să ai încredere în el, măcar că nu vezi nimic, totuși îl ții de mână și ai încredere în călăuzirea lui.

Știu că de multe ori ne purtăm ca și cum am fi în primul caz, pentru că zicem noi: Dumnezeu ne dă Biblia ca și lumină. Ps. 119,105.

Dar având în vedere că este scris de asemenea că Duhul Sfânt ne va călăuzi în tot adevărul (Ioan 16,3), eu cred că metoda prin care Dumnezeu ne călăuzește prin întuneric este să Îl ținem pe El de mână, să fim în prezența Lui constant, și să avem încredere. Când am pierdut legătura cu Dumnezeu, biblia era opacă pentru mine…

Cred că ceea ce vedem noi prin lumina cuvântului, este cum să Îl ținem pe El de mână și să punem instinctiv mâna în fața ochilor, pentru că nu vedem nimic și am vrea să fim protejați.

Psalmii 32:8 „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Psalmii 37:24 „…dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

Ținle-L pe Dumnezeu de mână și ai încredere în călăuzirea Lui!

Sentimentul de respingere este unul din cel mai păgubitor sentiment. Se poate reacționa în două feluri la acest sentiment: fie te închizi, de izolezi, și tu pretinzi că te protejezi, dar de fapt te axfisiezi, se poate ajunge la depresie, și în cele mai rele cazuri la sinucidere. Al doilea mod în care poți reacționa la sentimentul de respingere, este prin ripostă, să pui pe ceilalți oameni în aceeași oală cu cel ce te-a respins. În cazul acesta devii ostil, mânios, critic, rebel. Poți să distrugi pe cineva psihic, moral, sau fizic în cel mai rău caz.

Sentimentul de respingere este cu toate acestea foarte des întâlnit. Nu este om care să nu fi avut parte de o respingere din partea cuiva: un profesor, un părinte, un frate, un prieten sau iubit (ă). Cu toate acestea felul cum reacționăm la această respingere determină dacă efectele de mai sus vor exista în viața noastră.

Cum să răspunzi corect la respingere, indiferent de cine o face și cum o face?

În primul rând gândește-te că nici tu nu ești perfect, și tu dai motive să fii respins, măcar că e posibil să ți se fi făcut o nedreptate. Gândește-te că și tu ai respins pe alții la rândul tău, oricât de mult și bine argumentezi, respingerea e respingere. Mărturisește aceste lucruri lui Dumnezeu, și vei fi ferit de efectele de mai sus.

În al doilea rând gândește-te la oamenii care te-au respins și hotărăște-te să te deslegi de ei iertându-i. Oricât de mult rău ți-au produs, tu trebuie să îi ierți. Dacă nu vrei să îi ierți înseamnă că nu ajunge că ți-au făcut rău până acum, tu vrei să îți facă rău și de acum înainte. Iartă-i! Rostește-i pe nume înaintea lui Dumnezeu și iartă-i! Iertarea nu are de aface atât de mult cu ceea ce simți, cât cu alegerea de a nu le mai pronunța numele și a spune ce au făcut, ție sau altuia. I-ai iertat, gata! Nu mai vorbești de ei! Nu le mai ții socoteală! Viața merge înainte cu ce ai și unde ești. În felul acesta poți evita efectele de mai sus!

În ultimul rând, alege resursa perfectă! Alege-L pe Dumnezeu! El te-a creat, te iubește așa cum ești. Nu poți face ceva care să îndepărteze dragostea Lui de la tine, și nu poți face ceva ca să îl determini să te iubească mai mult. Să știi că este adevărat acest lucru, măcar că îi pasă de faptele noastre! Dacă cineva se luptă cu respingerea, el nu mai poate să primească iubire și nici să o dea. Trebuie să desfunzi acest lucru în viața ta! Dumnezeu chiar te iubește cu adevărat, a dat pe Hristos pentru tine! Te iubește exact la fel ca pe Fiul Său! Crede asta, și vei vedea cum inima ta se vindecă! Chiar dacă nimeni nu te-ar iubi vreodată (deși nu cred că există cazul acesta) dragostea lui Dumnezeu ți-ar fi suficientă ca să fii fericit (ă)!

Știu că nu este simplu, dar în felul acesta poate începe ridicarea ta!

M-am întâlnit de curând cu această întrebare.

După ce m-am întors la Domnul, la câțiva ani simțeam că nu mai cresc, simteam că cerul e cenușiu deasupra mea, orice aș fi făcut, deși citeam biblia, mergeam la biserică, mă rugam. În orașul meu a venit un misionar și i-am spus de situație. El m-a întrebat ce s-a întâmplat cu mine înainte de convertire, cum am fost, ce am făcut? I-am spus că am făcut yoga. El m-a întrebat dacă am cerut Domnului iertare pentru asta. I-am spus că m-am lăsat, dar nu am cerut iertare. Mi-a cerut să mărturisesc asta Domnului. Aceea mi-a fost eliberarea!

Ceea ce cred că este cu lipsa de creștere spirituală a unora este în legătură cu păcatele nemărturisite, uneori tainice, moștenite, sau agățate de noi prin ocult. Este nevoie să ne cercetăm sincer în lumina Scripturilor sub călăuzirea Duhului Sfânt și să ne curățim în sângele Domnului Isus. Aici nu este vorba de oameni, de cum ne simțim, de judecățile altora, cine câștigă ș.a. Este vorba de o lege spirituală – legea păcatului și a morții! Dacă nu mărturisim păcatul, atunci el ne axfisiază, pune un zid de despărțire între noi și Dumnezeu (Is. 59,1-2).

Din păcate unii fac alte păcate în această situație, complicând situația în loc să o rezolve. Poate fi vorba de neiertare, de împietrire, de tăinuire a ceva rău.

Când ceva trebuie mărturisit, trebuie spălat în sângele Domnului, când ceva nu poate fi făcut, trebuie cerută puterea Duhului Sfânt. Sângele și Duhul Sfânt ne ajută în viața spirituală. Unul ne eliberează de rău, Altul ne împuternicește pentru bine.