Relatiile intre tineri, prietenii

~ florin ~ Lasă un comentariu

 

Am participat la o discutie de tineret despre prietenie. S-a vorbit despre maturitatea fizica, intelectuala, emotionala. Dintre toate am dedus ca cea emotionala este printre cele mai importante si aceasta apare cel mai tarziu. Am cateva ganduri legat de acest subiect:

Maturitatea fizica nu tine de noi, in principiu, ea vine oricum, 12 – 14 ani, cresterea continua pana in jurul varstei de 20 de ani.

Maturitatea intelectuala, vorbim aici nu de educatie, ci de maturizarea facultatilor mintale care se definitiveaza in jurul varstei de 24 de ani.

Aceste doua procese nu tin prea mult de noi, cum, ne-cum, tot ne maturizam fizic si intelectual, sunt niste funcii organice in definitiv.

Maturizarea emotionala este mai tarzie. Sunt oameni care pana la varste inaintate nu sunt maturi emotional. Daca ar fi sa dam o definitie maturitatii, ar fi: control, stapanire, administrare. Aceasta se refera la administrare: fizica, intelectuala si emotionala. Oamenii cel mai tarziu invata cum sa isi controleze, sau stapaneasca emotiile. Emotiile sunt partea noastra cea mai consistenta, se spune ca noi suntem aprox. 75% emotii, restul procentelor suntem intelect, ratiune, vointa, etc. Chiar daca filosofii vechi spuneau ca ratiunea e suprema si superioara, noi suntem mult mai mult condusi de emotii, sentimente, sau stari de dispozitie, decat de ratiune.

Lucrurile care contribuie la sanatatea noastra emotionala si astfel la maturizarea acestora sunt:

Exprimarea sentimentelor si nu inhibarea lor.

Acceptarea de sine (emotional) si incetarea luptei de a fi altfel prin comparatie sau preferinte.

Noi trebuie sa dorim sa ne stapanim emotiile si sa le administram eficient, intelept, dupa Scripturi, si nu ar trebui sa le condamnam, sa le negam, sa ne prefacem, etc. Cand reactiile noastre sunt negative, este necesar sa recunoastem, sa regretam, insa nu trebuie sa ne blocam in condamnare, sau respingere, aceasta este o cursa.

Evita izolarea, fi sociabil, comunica cu altii, accepta diferentele, cauta sa ajuti.

Acestea au fost cateva ganduri pe care le-am avut cu privire la subiect.

Provocarile vremii

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina vara veste asupra voastra” (Luca 21, 34)

 

Astazi exista foarte multi oameni care se lupta cu depresia. Orgoliul ii impiedica pe unii sa se exprime in felul acesta dar ei experimenteaza: tristete prelungita, dezamagire, amaraciune, etc. Toate acestea in special pe plan spiritual. Cauza depresiei in majoritatea cazurilor este “suprasolicitarea”. Lumea aceasta este zidita pe un sistem nesanatos, de exploatare pana la extenuare, fiecare cat rezista. Ca si credinciosi trebuie sa facem deosebirea intre:

– lucrurile necesare vietii (mancarea si imbracamintea),

– cele vitale vietii (rugaciunea, Scriptura, biseirca locala),

– si pretentiile vietii (masina, vila, doctorate, etc.).

 

Noi trebuie sa stim ca necesarul pentru o viata deplina il putem obtine foarte bine din primele doua, a treia este optionala, adesea implica mandria vietii, competitie, ambitie, etc. Majoritatea oamenilor experimenteaza depresia in cursa pentru lucrurile din categoria a treia. Devenim ineficienti, si ne pierdem caracterul din cauza acestei categorii din urma. Devenim inconsecventi cu lucrurile principale, incepem sa ne scuzam copilareste (mintim), si sa pierdem respectul si bunul simt in relatiile cu cei din jur. Adesea sfarsim prin a renunta la lucrurile vitale si chiar sacrificand pe cele necesare in propria familie.

 

A ti se ingreuia inima cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia, nu este nicidecum o chestie de confort si bunastare, ci mai degraba o chestie de mandrie, ambitie si extenuare pentru niste lucruri care in esenta sunt fara valoare in comparatie cu primele doua.

Vladimir Pustan – Sala Polivalenta

~ florin ~ Lasă un comentariu

a-3.jpg

Astazi la sala Polivalenta a fost fratele Vladimir Pustan. Au fost foarte multi tineri, sala plina. La final multi tineri au venit in fata pentru rugaciune.

Cateva expresii despre singuratate:

„Stam la scoala sapte ore si asteptam ca sa ajungem seara acasa si sa vorbim pe messanger. Suntem insingurati.”

„Ne ascundem in singuratate, ne e frica de o intalnire totala cu Dumnezeu si chiar unii cu altii.”

„Stim sa zambim profesional si spunem ca suntem bine, dar suntem singuri, prea singuri.”

„Comportamentul excentric al generatiei noastre este o manifestare a singuratatii, trebuie sa rabufnim pe undeva, cumva.”

Provocarea pentru bucuresteni din partea fr Vladimir P.:

„Sala Polivalenta sa fie macar odata pe saptamana sa fie plina de pocaiti!”

Are cineva credinta sa se roage pentru asta?

Bucurestenii sunt multi dar simt ca nu ard inca asa cum trebuie pentru trezire si viata deplina cu Dumnezeu. Nu este suficient ca altii sa arda pentru noi, trebuie ca noi sa ardem in post si rugaciune pentru puterea si manifestarea lui Dumnezeu. Avem scoli, dar nu avem scoliti, avem daruri, dar nu avem daruire.

Fratele Vladimir ne-a aratat ca bucurestenii sunt insetati dupa Dumnezeu ca lucrarea lui Dumnezeu inca are putere. Domnul sa ridice tot mai multe brate in rugaciune pentru Bucuresti. Ce se spune despre China in lume, asa se poate spune despre Bucuresti in Romania. „Este un urs care doarme, cand se va scula, nimeni nu o sa il poata opri”

Domnul sa ridice un om, cu o armata de oameni ai rugaciunii, care sa trezeasca „ursul”!

Felicitari „Ciresarilor”!!

Slavit sa fie Domnul!

MEREU CRESCÂND

~ florin ~ Lasă un comentariu


Vei vedea lucruri mai mari decât acestea.

Ioan 1.50

Acest cuvânt a fost spus lui Natanael a cărui credinţă tare nu şovăie în faţa unei mărturii ferme, recunoscând că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu şi împăratul lui Israel. Cei care vor să-şi deschidă ochii, văd; iată de ce acei care se închid pentru adevăr, rămân orbi.

În ce ne priveşte, noi am văzut deja multe lucruri, am auzit multe mărturisiri; dar sunt adevăruri şi mai măreţe în Cuvântul Său, adâncimi ale experienţei şi mai mari, înălţimi ale părtăşiei şi mai înalte, lucrări şi mai minunate, descoperiri mai măreţe de putere, dragoste şi înţelepciune. Toate acestea ne stau în faţă să le vedem, dacă vrem să ne încredem în Domnul nostru. Priceperea în a născoci învăţături greşite este distrugătoare, dar puterea de a vedea adevărul este o binecuvântare. Prin aceasta cerul ne este deschis, drumul într-acolo în persoana Fiului Omului ni s-arată tot mai lămurit. Să ne aţintim privirile la lucrurile de sus şi vom vedea lămurit lucruri din ce în ce mai mari, până ce vom putea să ne minunăm de faţa marelui nostru Dumnezeu şi strălucirea slavei Sale.

Trei indemnuri

~ florin ~ Lasă un comentariu

1 Corinteni 16:13 “Vegheati, fiti tari în credintã, fiti oameni, întãriti-vã!”

 

Trei indemnuri:

1. Vegheati! De ce ar trebui sa veghem? Care sunt motivele? Domnul le-a spus odata ucenicilor: “Vegheati ca sa nu cadeti in ispita!”. Ma irita foarte tare increderea falsa si artificiala pe care si-o impune lumea, societatea de astazi. Doamne cat teatru, cata fatarnicie la lumea asta!! Oamenii iti spun senin ca sunt bine, dar doua cuvinte daca schimbi cu ei, vezi ca sunt zdrobiti pur si simplu de o chestie… Unii incearca sa ascunda asta, altii lupta in alt fel, apeleaza la iresponsabilitate, parca nu ar fi problema lor. Cum pot oamenii sa se opreasca sa gandeasca? Cum pot fi iresponsabili, inconstienti? Al doilea motiv de veghere este acesta: “Vegheati, pentru ca nu stiti ziua si nici ceasul in care va veni Fiul Omului”. Domnul Iisus a venit odata ca Mantitor, a doua oara va fi judecator. Trebuie sa iei seama sa fi pregatit pentru a doua Lui venire. Daca vei fi credincios, vei fi rapit cu El, daca nu, vei fi judecat de El, si nu va fi cale de scapare.

 

2. Fiti tari in credinta! Ce poti face pentru ati intari credinta? O credinta slaba este mai paguboasa decat necredinta. Cand nu o ai, o cauti, cand o ai dar este slaba, te linistesti ca o ai, dar nu faci nimic pentru ca e slaba. Esti caldicel. Credinta vine in urma auziri, si auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. Cuvantul intareste credinta. Ea trebuie sa fie bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu, nu ne putem sprijini pe sentimente aici, nici pe noi insine sau pe optimism. Cuvantul decide ce trebuie crezut si cum. Noi trebui sa fim linistiti si sa ne lasam purtati de Cuvant. Cat despre noi, trebui sa fim linistiti, nu este nimeni care sa se poata compara cu ceea ce poate da Scriptura. Lumea si pamantul va trece, Cuvintle lui Hristos vor ramanea in veac.

 

3. Fiti oameni! Asta ineamna in primul rand sa fii tu insuti, sa nu te ascunzi de tine oricine si oricum ai fi. Daca venim asa la Dumnezeu el ne schimba, este pregatit pentru orice lucrare de genul acesta. Noi nu suntem transformati pentru ca venim la El in mod prefacuti, ca si cum am fi bine, ok, dar noi suntem niste distrusi in interiorul nostru, abea ne mai rabdam pe noi insine, suntem disperati de indaradnicia si inconsecventa noastra. Ne e rusine si nu vream sa spunem nimanui. Oricum Dumnezeu ne vede, mai bine decat ne vedem noi, si inca vede altele de care noi nu ne dam seama acum. Daca Dumnezeu ne-ar spune tot adevarul despre noi, probabil ca am inebuni. O alta veste descurajatoa este ca si oamenii isi dau seama de noi, mai mult decat ne-ar place noua. Cine se ascunde, sau se preface, se intreaba la un moment dat: “De ce oamenii ma evita si nu au incredere in mine?”. Oamenii simt, chiar daca nu au dovezi concrete, au abilitatea de a intui si percept bine ceea ce esti, si actioneaza in consecinta. Mai este o singura sansa, sa nu ne ascundem de noi, ci sa lucram cu noi, curajosi si puternici. Nu avem de ce sa ne rusinam, asa sunt toti oamenii, mai mult sau mai putin. Dumnezeu stie asta si vrea ne se ne ajute, poate, si o va face. De aceea fiti oameni!

Apoi intareste toate aceste lucruri in viata ta.

Stiinta lui Dumnezeu

~ florin ~ 2 comentarii

Pv. 19, 2 “Lipsa de stiintã este o pagubã pentru cineva, si cine aleargã neghiobeste înainte, o nimereste rãu.”


Despre ce fel e stiinta este vorba aici? Oamenii nu mai cauta stiinta astazi! Dar este o stiinta pe care daca ar cunoaste-o ar dorio si mai mult si nu ar mai nimerio rau in viata. Este stiinta care ii invata ca in viata adesea ajung la capatul puterilor pentru ca Dumnezeu vrea sa ii indemne sa se increada deplin in El, incepand din aceasta viata si pentru totdeauna. Stiinta aceasta ii invata ca esecurile vietii pornesc dintr’o predispozitie interioara, indoiala, si daca ei ar cauta pe Dumnezeu, interiorul lor ar fi luminat de Hristos de Cuvantul Sau si atunci toata viata nu ar mai putea vi niciodata un esec, datorita credintei lor. Stiinta aceasta i-ar invata ca toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede, ca prin Hristos putem totul, despartiti de El nu putem face nimic. In noi este ceva mult mai important decat truput, de aceea Dumnezeu isi permite sa se foloseasca de acesta pentru interesul nostru etern.

Ce paguba este pentru cineva lipsa aceastei stiinte, pe care o gasim in Scriptura!

Sabia tocita

~ florin ~ Lasă un comentariu

Un articol interesant despre vrajmasi, dusmani, iubirea infinita pe blogul lui „patratosu”. Sunt de acord cu el, stiu ca este un punct sensibil, pentru ca este un subiect intre dragoste si fermitate, intre ingaduinta si infruntare. Insa este un punct slab in crestinatate astazi, un punc rau interpretat si practicat in istorie de catre bisericile traditionale, special catolicii, unde infruntarea potrivnicilor s-a extins la martirizarea lor. Cred ca limita sabiei lui Hristos, este la nivelul cuvintelor si al apartenentei.

Invataturile lui Hristos aduc viata vesnica si putere, doar daca le tinem asa cum ni le-a dat El. In privinta asta trebuie sa fim fermi, razboinici, sa pastram nealterat, nediluat Cuvantul lui Hristos. Toata lucrarea Satanei se limiteaza la atat, sa dilueze/devieze (doar putin) adevarul spiritual, vezi ispitirea Evei – Geneza. Si daca reuseste asta, lucrarea lui este deplina.

Aceasta este sabia de care vorbea Hristos, sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Bine spunea Tozer, dupa cum remintea Marius C, sa nu lasam ca „sabia sa isi toceasca ascutisul..”

Daca mi-as da cu parerea in ce domeniu sabia crestinului s-a tocit,
– noi nu ne mai facem timp sa ne rugam (de aici lipsa de puterea unei vieti sfinte),

– nu mai suntem fideli adunarilor locale, (ele slabind, scade moralul crestinilor),

– suntem prea incurcati cu lumea si ncrengaturile ei (afectand calitatea slujirii spirituale)

– focusul pe Duhul Sfant (trebuie sa cerem mai des calauzirea Duhului, umplerea cu Duhul)

– evidetierea elementelor in care se vede divinitatea lui Hristos (nasterea din fecioara, viata fara pacat, moartea pentru pacatosi, ingroparea si invierea Lui). Acestea fiind elementele mantuitoare si pline de putere ale evangheliei.

AJUTOR DIN AFARĂ

~ florin ~ 1 comentariu


… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

Isaia 41.10

Făgăduinţa de ieri ne garanta puterea pentru lucrul nostru. Cea de azi ne asigură ajutorul lui Dumnezeu, când nu putem lucra singuri. Domnul zice: ”îţi vin în ajutor”. Puterea dinăuntru este completată prin ajutorul dinafară. Dumnezeu poate, dacă găseşte de cuviinţă, să ne trimită ajutoare pentru luptele ce le întâmpinăm. Dar daca ne lipseşte de ele, va sta El însuşi lângă noi, ceea ce ne este mai de folos decât legiuni de fiinţe omeneşti.

Acest ajutor ne vine la timpul potrivit şi este nimerit, înţelept şi potrivit împrejurărilor celui încercat. Este chiar mai mult decât un simplu ajutor, căci Domnul ne ia toată povara şi ne ajută în toate nevoile noastre. ”Dumnezeul nostru este un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46).

Deoarece El ne-a mai venit în ajutor, ne putem încrede în El pentru prezent şi viitor. Rugăciunea noastră este: ”Doamne, fii ajutorul nostru”, iar experienţa noastră este că ”Duhul ne ajută în neputinţele noastre”; aşteptarea noastră este: ”îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul” şi în curând cântarea noastră va fi: ”Tu, Doamne, ne-ai ajutat”.

IMUNITATEA FATA DE CUVANTUL LUI DUMNEZEU

~ florin ~ 7 comentarii

* Am preluat acest articol de pe grupul descultii, prelucrat si selectat de Florina Bonca, de la care m-am obijnuit sa preiau mesaje, ganduri interesante, spirituale.

Aceasta este o stare in care unii crestini pot ajunge (!!)

Definitie:

A fi imun la Evanghelie, sau la predici, inseamna a asculta Cuvantul lui Dumnezeu, a pretinde ca-l iubesti dar fara sa fii transformat de El, fara sa faci ce i-ti spune. Inseamna sa devii atat de nesimtitor, de impietrit, incat inima ta nu mai este miscata de El si nu mai esti deloc afectat de ce spune.

Cei mai multi poate spuneti , „slava Domnului ca eu acord atentie predicilor, pe mine Cuvantul inca ma mai misca, eu sunt ferit pentru ca vin la biserica, ma aflu in adunarea sfintilor, etc. Iti multumesc Doamne, ca nu sunt ca si Saul, sau ca si fatarnicii de copii ai lui Israel ! Si ca eu nu sunt un Iuda Iscarioteanul !” Dar vom vedea ca cele mai incredibile exemple ale imunitatii la Cuvant, nu sunt oamenii ireligiosi, oamenii de pe strada, nu sunt cei nedusi la Biserica.

Mai degraba sunt cei ca Solomon, expusi in permanenta Cuvantului Domnului, cei frecvent aflati in prezenta predicilor si confruntati cu ele, dar care nesocotindu-le se impietresc si se imunizeaza fata de efectul intepator si taios al Cuvantului , fara ca macar sa-si dea seama de ce li se intampla !!

Solomon l-a iubit de-adevaratelea pe Dumnezeu ! Avea un mare respect pentru casa lui Dumnezeu si era curat din punct de vedere moral. Insa avea in viata lui niste exceptii ! De fapt, aceste „exceptii” sunt cele care-i vor ruina viata si care i-au adus rusinea.

Vedem astfel ca este posibil sa-l iubim cu adevarat pe Dumnezeu, sa ne daruim Lui si cauzei Fiului Sau in aceasta lume, sa contribuim cu bani si sa ne dedicam timpul nostru lucrarii Sale, dar cu toate acestea, sa ramana in vietile noastre domenii care sa fie in totala contradictie cu Cuvantul Lui.

Solomon


A REFUZAT SA-O RUPA COMPLET CU EGIPTUL !

SCUZELE PRODUSE ASTAZI DE NOI, FIE ROSTITE SAU NEROSTITE

„Da stiu ce spune Biblia despre separarea mea de lume ! Am ascultat toate predicile despre (impotriva) relelor lumii, dar faptul ca gasesc tot timpul cusururi la pastor, la frati, ca-i vorbesc de rau pe altii, ca-mi lipseste interesul fata de castigarea altora la Hristos, nu face parte din lume. Nu le consider asa de rele ca betia, curvia, sau hotia, care evident sunt din lume. Pe deasupra stiu ca am nevoie de timp sa ma schimb!”

Timp pentru ce? Ca sa te obisnuiesti mai mult cu ele, ca sa solidifice firava ta legatura cu lumea?

Iacov 2:10 „Cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate”

Prin a ingadui un singur pacat in viata noastra ne dezarmam singuri si ne lipsim de apararea (protectiei) constiintei noastre impotriva altora. Cel ce poate sa-si sfideze constiinta pentru unul singur nu poate pleda nevinovat fata de un altul, pentru ca daca nu este speriat de Dumnezeu (in constiinta lui) din cauza unuia singur nu va fi nici de celelalte.

„Cum as putea sa fac asta si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” a spus Iosif atunci cand i s-a oferit nu numai sa se culce cu nevasta lui Potifar ci si sa minta! Pentru el porunca a 9-a a fost la fel de importanta ca si a 7-a” (William Gurnall)

APLICATIE:
Cred ca acum suntem pregatiti sa-l intelegem pe Isus in radicalele lui afirmatii din Matei 5:29-30, unde Isus a zis ca, daca mana ta te impinge in pacat, tai-o !- Daca, ochiul face, scoate-l !- Nu a spus, suceste-o la spate, sau rupe-o, ci RETEAZ-O ! -NU a spus, invineteste-l, ci, SCOATE-L !

SEVERITATEA LIMBAJULUI lasa sa se intrevada, inconfundabilul mesaj al lui Hristos celor deveniti imuni la predici, la indemnurile Duhului Sfant, nemiscati de mustrari: – curvesti? OPRESTE-TE!; – Minti? INCETEAZA! ;- Furi? NU O MAI FA! ;- Te certi cu fratii? IUBESTE-I! ; – Urasti pe cineva? POCAIESTE-TE degraba!

Ajutorul Lui este necesar !
Psalmul 139:23-24
„Cerceteaza-Ma, Dumnezeule si cunoaste-Mi inima ! Incearca-Ma si cunoaste-Mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei ! „

„Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4:13)

„Caci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveste pasii fiecaruia. Nu este nici intuneric, nici umbra a mortii, unde sa se poata ascunde cei ce fac faradelegea. Dumnezeu n-are nevoie sa priveasca multa vreme, ca sa traga pe un om la judecata inaintea Lui” (Iov 34:21-23)

Descopera-ti acum singur pacatul pentru ca mai tarziu sa nu-ti arate Dumnezeu rusinea

Despre prietenie

~ florin ~ 1 comentariu

„Prietenia este o haina de calitate, care nu se arunca la prima pata, ci se curateste si se foloseste in continuare.”

Calitatea unui om nu consta in a nu face greseli, ci in capacitatea de a ierta si ridica. Problema noastra nu este ca evoluam prea repede, ci ca alunecam prea des, uneori, de aceea ar trebui sa intelegem sensul prieteniei sanatoase.

Insa prietenia nu trebuie sa aibe doar latura aceasta de iertare si acceptare, ci si una de responsabilitate si aceea didactica. Prieteniile astazi se lauda cu sintagma: „eu nu te invat pe tine ce trebuie sa faci!” – „Multumesc! Esti modest, dar as avea nevoie totusi de cineva de lacare sa am ce invata.” De aceea este nevoie ca in relatiile noastre sa ne ascutim topoarele reciproc unii altora si sa ne reglam tirul la pusca. Daca un prieten nu poate face asta inseamna ca nu iti e prieten, iar daca tu nu poti accepta asta de la prietenul tau, nici tu nu ii esti prieten.

MINUNATA GARANŢIE

~ florin ~ 2 comentarii


… nu te teme, căci Eu sunt cu tine;

Isaia 41.10

Când trecem prin suferinţe sau suntem chemaţi în slujba Domnului căutăm adesea să facem provizii de puteri, deoarece băgăm de seamă că puterea noastră pe care ne bizuim este limitată şi insuficientă pentru nevoile noastre. Atunci să ne păzim să nu ne lăsăm doborâţi, căci aici avem făgăduit tot ce avem nevoie. Puterea lui Dumnezeu este nelimitată şi chiar această putere El vrea să ne-o dea; şi făgăduinţa Lui este că ne va fi dată. El vrea să ne fie hrană pentru suflet şi sănătate pentru trup. Este cu neputinţă să se spună câtă putere poate să pună El într-un om; când această putere divină ne umple, slăbiciunea omenească nu mai este o piedica.

Nu ne mai amintim noi de timpurile de lucru şi încercări deosebite, când am primit o putere de care ne miram noi înşine? Eram liniştiţi, în pace în pericol, supuşi încercării, răbdători în suferinţă, îndurând cu blândeţe dispreţul sau opoziţia. Într-adevăr, Dumnezeu ne dă o putere neaşteptată în încercările mari, aşa încât nu ne mai recunoaştem pe noi înşine; cei slabi ajung curajoşi, cei neînvăţaţi primesc înţelepciune, cei timizi primesc la timpul potrivit ceea ce trebuie să spună. Sentimentul slăbiciunii noastre ne poate clătina, dar făgăduinţa lui Dumnezeu ne redă viaţa. Doamne, întăreşte-mă ”după făgăduinţa Ta”.

Viciul

~ florin ~ Lasă un comentariu

Viciul este capitularea in lupta, o bucurie falsa in locul uneia reale.

Eminescu spunea ca Iadul este pavat cu intentii bune, asa incep si viciile.

Cele mai multe vicii se nasc din lipsa de activitate, scop in viata.

Viciul este un obicei invatat si vine niciodata dintr-o data.

ODIHNĂ ÎN LINIŞTE

~ florin ~ Lasă un comentariu


Îi voi face să locuiască în linişte.

Osea 2.18

Da, Dumnezeu dă pace poporului Său. Versetul acesta ne vorbeşte de un ”legământ cu fiarele câmpurilor, păsările cerului şi târâtoarele pământului”. Aceasta înseamnă pacea în mijlocul vrăjmaşilor pământeşti, încercărilor ascunse ca mici necazuri, lucruri, care pot, dar nu trebuie să tulbure odihna noastră. Domnul vrea să nimicească tot ceea ce ameninţă poporul Său. ”El va zdrobi în ţară arcul, sabia şi războiul”. Pacea este asigurată, deoarece elementele potrivite s-o tulbure, au fost nimicite.

Această pace va fi urmată de odihnă. ”El dă odihnă celui pe care-l iubeşte”. Sprijinit mereu de acest adevăr dumnezeiesc, credinciosul poate să rămână într-o siguranţă liniştită care-i dă odihnă. Una este să te odihneşti, şi alta este să te odihneşti în siguranţă. Iată-ne aduşi în ţara făgăduită, în casa Tatălui, în camera ospăţului, şi chiar la pieptul lui Cristos. Numai acolo ne putem ”odihni în siguranţă”. Şi în această stare liniştită suntem la adăpost de oboseala pe care o produce frământarea. ”El ne dă odihnă în păşuni verzi şi ne conduce la ape de odihnă”. Acolo vrea să-l ducă Mângâietorul pe orice suflet care se lasă în voia Lui.

Testul lui Socrate

~ florin ~ 9 comentarii

In Grecia antica Socrate (469-399 BC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.

Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta si care i-a spus:
„Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?”
„Stai o clipa,” replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test, numit Testul celor Trei.”
„Trei?”
„Asa este,” a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
„Nu,” spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el.”
„E-n regula,” zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu”.
Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
„Nu, dimpotriva…”
„Deci,” a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat. „Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”
„Nu, nu chiar…”

Ei bine,” a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu sti daca este Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”

“Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos!” Fapte 2,40

~ florin ~ 2 comentarii

“Mantuiti-va din mijloc acestui neam ticalos” Fapte 2,40

Cum a fost cucerit cetatea Babilonului?

hanginggardensltcolored.gif

Avea ziduri inalte lung 95km, gros 20 m, inalt de 80 m. Imposibil de cucerit. Un rau era adus prin cetate, aveau apa din blsug. Era inconjurat cu santuri de apa. Medopersii au cucerit Babilonul. Cirus prin generalul sau Gobryas intr’o sarbatoare cand erau toti din cetatea Babilon beti in cinstea unui zeu, si nu mai aveau nici o grija. Cirus a rupt malurile raului, apele au curs in campie, si prin albia goala a raului care intra in cetate, a intrat armata lui Cirus in cetate si a cucerito.

Omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, el este o “cetate tare”, asa cum a fost creat de Dumnezeu, are ratiune, constiinta, capacitatea de a se ruga, are Scriptura, etc. Insa Satan de fiecare data il cucereste in stilul cetatii Babilon, il imbata cu obiceiuri, invataturi mincinoase sau alte substante care schimba starea de constiinta (alcoolul, tutun, droguri, etc.), el lasa garda jos, si atunci invadeaza cetatea. Dupa ce satana isi pune strajerii in punctele cheie, omul nu se mai poate elibera usor. Adesea doar Hristos il mai poate scoate din stadiul in care il aduce Satana.

Sa ne mantuim din mijlocul acestui neam ticalos! (nu ma refer la romani in special, ci la lume in general)

Odihna indiferentei

~ florin ~ Lasă un comentariu

Cred ca va este familiara practica. Ea are importanta ei in anumite limite, si ofera intradevar liniste si odihna. Oamneii care nu se pot debaraza de orice lucru, ajung sa sufere cu nervii, tensiunea, inimia, etc. Insa este o nesabuinta sa aplici tactica in domenii vitale: spiritual, familial, serviciu.

Dumnezeu aduce pacea si odihna dar nu inmod ieftin ci cu pret de sange prin jertfa Lui, ridica vina de peste noi si ne aduce pacea, iertarea, odihna, nemeritata.

Interesant este ca si Satana are o pace a lui, aceasta vine prin indiferenta si ignoranta. El iti spune: „stai departe, nu te tulbura!” insa linistea aceasta e ca cea din lagarele de concentrare naziste: „mergeti sa va spalati, sa faceti un dus”, si acolo erau gazati si ucisi.

Este bine sa fim linistiti si pasnici, dar oare cum ne castigam aceasta pace si liniste?