Categorie: Meditatii biblice

Rautatea omului

~ florin ~ Lasă un comentariu

« Omul nu se intareste prin rautate, dar radacina celor neprihaniti nu se va clatina » Pv. 12, 3

Oamenii cred ca daca sunt duri, rai, severi, se vor intari intre oameni, pentru ca oamenii se vor teme de ei si ii vor respecta mai tarziu. In realitate, oamenii ii vor izola pe acestia si ii vor trata ca pe niste iresponsabili si nestapaniti. Rautatea nu intareste pe oameni pe pamant, desi lumea asa de invata adesea : « Fii infipt ! »,  « Fii incisiv ! »,  « Baga-te ! », etc.  Insa ce intareste pe un om ? Radacina celor neprihaniti. Care este aceasta radacina ? Inima omului. In pilda semanatorului se spune despre cuvantul lui Dumnezeu care este semanat in inima omului si in functie de aceasta inima, cuvantul face radacini sau nu. O inima deschisa fata de Dumnezeu este secretul tariei in viata de toate zilele. Sa nu ai o inima inganfata si impietrita fata de Dumnezeu! Asta te va slabi, te va face un om rau si nu vei fi tare. O inima deschisa fata de Dumnezeu, o inima curata si curatita in sangele Domnului, de asta avem nevoie ca sa fim tari in viata.

Apreciere si intelepciune

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Un om este apreciat dupa intelepciunea lui, dar cel cu inima stricata este dispretuit” Pv. 12, 8

Omul este creeat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, are o asemanare nobila, divina de fapt. Insa daca el nu umpla in intelepciune, nobletea lui nu ramane decat la nivel de capacitate, posibilitate doar. El un ramane decat un potential om al lui Dumnezeu. In masura in care omul il urmeaza pe Dumnezeu el devine respectat si apreciat. Omul adesea isi cere dreptul de a fi apreciat, fara ca el sa isi urmeze Stapanul, Creatorul. Chipul lui Dumnezeu este inca in fiecare dintre noi, macar ce este intr-o forma corupta si afectata de pacat, ea este acolo. Asta insa nu este suficient pentru ca El sa fie apreciat. Cand cineva il urmeaza pe Dumnezeu care a spus despre Iisus: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El sa ascultati!”, atunci omul acela incepe sa lucreze la restaurarea chipului lui Dumnezeu din el prin Harul Domnului Iisus Hristos. Insa omul cu inima stricata, adica in forma naturala in care s-a nascut, va fi dispretuit. Omul se naste despartit de Dumnezeu si scopul vietii lui este sa il cunoasca pe Dumnezeu. Cei ce nu se apropie de Dumnezeu prin credinta si ascultare, sunt oameni cu inima stricata, pentru ca nici un bine nu poate sa te mantuiasca decat jertfa lui Hristos pentru pacatele noastre.

Vorbirea usuratica

~ florin ~ 2 comentarii

“Cine vorbeste usuratic raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor aduce vindecare” Pv. 12, 18

Nu conteaza numai ce spui, ci si cum o spui. Daca o spui un mod usuratic ranesti pe cel despre care vorbesti, indiferent daca ai dreptate sau nu. A vorbi usuratic, implica aroganta, dispret. Este o atitudine care cauta motive pentru a vorbi cu usuratate. Adesea este arma celor lasi care nu pot sa traiasca la nivelul celui de langa el si atunci nu mai are ce sa faca si incearca prin vorbire usuratica sa il raneasaca, sa il faca sa sufere, sa cada. “Limba inteleptilor aduce vindecare”, ei nu sunt interesati de slabiciunea umana, o stiu si o vad de asemenea in viata lor. Ei se concentreaza pe caile si resursele lui Dumnezeu de vindecare, acestea sunt concentrate din pesoana, viata, moartea si invierea Domnului Iisus Hristos.

Cel neprihanit si cel rau

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Nici o nenorocire nu i se intampla celui neprihanit, dar cei rau sunt coplesiti de rau.” Pv. 12, 21

Oamenii, trebuie sa recunosc, in general nu cred in versetul acesta. Cum adica: Nici o nenorocire nu i se intampla celui neprihanit? Nici o nenorocire adevarata, incercari pot veni peste el, dar nu nenorociri fatale. Oamenii nu cred ca exista o protectie perfecta si deplina pentru cei neprihaniti, adica pentru cei ce vor cu adevarat sa il urmeze pe Iisus Hristos, sa faca voia lui Dumnezeu. Oamenii sunt tinuti in nestiinta si nesiguranta pe nedrept, ca nu ai cum sa stii daca vei fi mantuit de Dumnezeu, abea in cer vei afla, ca tu trebuie sa te straduiesti, dar nu ai cum sa stii de fapt. Mi se pare jignitoare fata de Dumnezeu o astfel de invatatura. Nici in firmele pamantesti nu se procedeaza asa, cum ar putea Dumnezeu sa procedeze astfel. Cand te angajezi undeva nu ti se spune: “Lucreaza luna asta, si vei vedea daca la safarsit vei primi ceva sau nu!”. E ridicol! Cuvantul lui Dumnezeu spune clar: “Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are viata vesnica”  (nu o va avea, daca…) (1Ioan 5,13). Toata treaba este sa crezi cu adevarat, fara prefacatorie si din toata inima. Si pentru cel mantuit nimic rau nu i se poate intampla, iata ce spunea apostolul Pavel : « Pentru mine a trai este Hristos, iar a muri este un castig » Ce nenorocire i se mai poate intampla unui astfel de om?

Lenesul si cel harnic

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Sufletul lenesului doreste mult si n-are nimic, dar cei harnici au din belsug” Pv. 13, 4

Cand citesc versetul acesta nu pot sa nu ma gandesc la oamenii de astazi care sunt asa de lacomi dupa bani, prestigiu, renume, toti vor sa fie vedete, toti vor sa fie filmati cred ca este o dorinta buna de altfel, dar ceea ce ma intriga este ca ei isi doresc asta atat de mult, pe cat de putin sunt dispusi sa munceasca pentru asta. De fapt daca ai vorbi cu un om de nume mare si l-ai intreba: ce l-a costat pe el sa ajunga acolo? Probabil ca am fi ingroziti de pretul care trebuie platit, mai apoi te intrebi daca iti mai doresti cu adevarat sau nu acel lucru. Cei harnici au din belsug. Lumea de astazi este ciudata (nebuna de fapt), pe mass-media iti prezita un confort, sora cu lenea, insa ca sa iti castigi o bucata de paine, trebuie sa muncesti ca un tampit de multe ori. O iei razna, nu sti ce sa mai crezi. Pe de o parte societatea te invata sa fi lenes, adica comod, cum spun ei, si pe de alta parte, cand vrei sa intri in sistemul lor sa realizezi ceea ce te-au invatat, dai de un sistem criminal, imposibil, si oamenii sunt socati, treziti la o alta realitate. Eu tare banuiesc ca toate treaba asta este un sistem malefic, gandit de Satana ca sa ii forteze psihic pe oamen, ca apoi sa ii tarasca prin toate patimile, facand din ei victime mai apoi.

Cuvantul si porunca

~ florin ~ Lasă un comentariu

”Cine dispretuieste cuvantul va fi nimicit, dar cine se teme de porunca este rasplatit” Pv. 13, 13

Aici nu este vorba de competitie, care este mai mare, de razbunare, etc. Aici este vorba de creatie. Dumnezeu la creatie a stabilit niste legi pentru domeniul fizic ex: legea gravitatiei si a astabilit niste legi pentru domeniul spiritual, aceste legi sunt consemnate in Cuvantul lui Dumnezeu, una din ele spune ca: “Plata pacatului este moartea, dar darul fara de plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Hristos” (Romani 6,23) Moartea nu inseamna in primul rand vizic, ci in primul rand spiritual, despartire de Dumnezseu, psihic, degradare morala si comportamentala, si apoi si fizic, vesnic. Dar cine sa teme de porunca este rasplatit, asta inseamna ca el implineste lucrul pentru care a fost creat. Omul a fot creat pentru comuniune cu Dumnezeu, care s-a pierdut in gradina Eden, insa acum pentru fiecare dintre noi scopul vietilor noastre este sa il cunoastem pe Dumnezeu. (Ioan 17,3)

Invatatura inteleptului

~ florin ~ 1 comentariu

“Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa te departeze de cursele mortii” Pv. 13, 14

Inteleptul in sens biblic inseamna temator de Dumnezeu (Iov 28,28). Invatatura inteleptului este un izvor de viata, nu datorita faptului ca unii oameni au in iei ”izvoare de viata”, ci datorita faptului ca acesti oameni nu vorbesc de la ei ci vorbesc din Cuvantul lui Dumnezeu care este un izvor de viata. Cuvantul te desavarseste si de face in stare de orice lucrare buna, nu doar in cele spirituale cum cred unii. Utam ca cele mai ilustre minti au fost cititori consecventi ai Scripturii? : Bethoven, Isaac Newton, Aldabert Einstein etc. Cuvantul lui Dumnezeu este ca o harta de comori dar si de primejdii, daca te uiti cu bagare de seama in ea atunci vei fi ferit de cursele mortii, pe langa faptul ca vei fi condus spre comorile vietii.

Disciplinarea si mustrarea

~ florin ~ Lasă un comentariu

« Saracia si rusinea sunt partea celui care respinge disciplinarea, dar cel care ia seama la mustrare va fi onorat » Pv. 13, 18

Orice sportiv stie ca fara disciplina in antrenament si exersare nu poate obtine performata. Nu exista scurtaturi pentru el, smecherii, afara de dopamina si alte metode nelegitime. Curios este ca oamenii in economie, viata spirituala si chiar educatie sunt invatati ca se poate si pe scurtatura. Poti sa faci bani repede daca esti isteti (de fapt trebuie sa nesimtit, brutal si salbatic in realitate), poti sa iti faci o educatie si fara frecventa (de fapt este vorba de bani aici, educatie… nimic). La fel este si in viata spirituala, daca faci o rugaciune si te-ai botezat, gata. Ai si intrat in cer. Nu este asa, daca esti cu adevarat nascut din nou, asta se va vedea prin perseverenta ta in tot ce este bun. Nu vei putea sa nu fi disciplinat cu asta. Tot astfel cum viciul isi cere ”dreptul” in directia negativa, la fel ”evlavia” isi va cere partea in directia pozitiva. Nu poti sa nu fi disciplinat si mustrarea pentru tine va fi un semn de pretuire adeseori. Oamenii de astazi care resping disciplina in general vor avea parte de saracie si rusine. Pare sever dar e real, Scriptura asa spune:

« Saracia si rusinea sunt partea celui care respinge disciplinarea, dar cel care ia seama la mustrare va fi onorat”

Inteleptii si nebunii

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Cine umbla cu inteleptii devine intelept, dar compania nebunilor aduce regrete” Pv. 13, 20

Mediul este ceea ce trebuie sa schimbi cand vrei sa te schimbi pe tine. Unii sustin (in mediu evanghelic chiar) ca schimbarea se face din interior. Probabil ca Dumnezeu incepe din interior dar nu se opreste acolo. Este scris ca Harul ne invata sa o rupem cu paganatatea (postmodernitatea in zilele noastre) si cu poftele lumesti. Daca nu incepi sa aplici practicile bisericii primare: studiul scripturii, legaura frateasca (care este un mediu), frangerea painii si rugaciuni (si toate acestea se faceau in comun, deci intr-un mediu, nu de unul singur), nu vei putea sa duci la bun sfarsit schimbarea. Stiu mai multi oameni care au vrut sa isi schimbe viata urmand indemnurile lui Dumnezeu dar nu au inteles sa isi schimbe si anturajul, si asta i-a tras inapoi in cele din urma si acum culeg numai regrete, cum spune versetul nostru. Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui mamona.

Neprihanirea si pacatul

~ florin ~ 6 comentarii

. “Neprihanirea inalta o natiune, dar pacatul este rusinea popoarelor” Pv. 14, 35

Statele Unite a pornit foarte bine, la inceput a fost pe mana unor pastori, oameni cu frica de Dumnezeu, care nu au incercat sa faca o biserica dintr-o tara, dar i-au format o constitutie bazata pe dreptate, libertate si adevar. Percepte biblice de altfel. Aceasta a dus la inaltarea acestei natiuni. Insa natiunea in care pacatul este inaltat sau ignorat, va avea rusine intr-o zi. Cum se intampla cu Romania in europa al anumite nivele (economice, birocratice, politice), daca ar fi sa ne facem autocritica.

Inima linistita si invidia

~ florin ~ Lasă un comentariu

“O inima linistita este viata trupului dar invidia este putrezirea oaselor” Pv. 14, 30

Invidia nu este o virtute, pizma, competitia nascuta din invidie asa cum se proclama astazi in lume. In realitate invidia usuca oasele. Adica macina pe interior. Inima linistita este viata trupului, inima linistita aduce un randament maxim. Invidia duce la “scopul scuza mijloacele” si asta este o cursa, pentru ca Dumnezeu a fixat niste legi pentru lumea aceasta, cel drept si harnic va propasi, cel viclean si rau va fi dat in vileag pana la urma si atunci se va sfarsi planul lui rau.

Dispretul fata de oameni

~ florin ~ 5 comentarii

“Cine il dispretuieste pe aproapele sau pacatuieste, dar ferice de cine are mila de cei nenorociti.” Pv. 14, 21

Dispretul este o atitudine, mai inainte de a avea un motiv. Oamenii acuza de obicei anumite motive, drept pentru care dispretuiesc anumiti oameni. Este adevarat ca pacatul scade imaginea unui om, insa adesea motivul principal este o atitudine de dispret fata de cineva, fata de oamni si pentru ca au aceasta atitudine cauta motive pentru asi hrani acest dispret. Dumnezseu spune ca cine dispretuieste.. pacatuieste. Nu este corect sa dispretuiesti, daca cineva chiar a pacatuit cu, sau fara voie, el trebuie avertizat, ajutat daca el ne permite. Dispretul nu este intemeiat niciodata.

Caile omului

~ florin ~ 1 comentariu

« Multe cai par bune omului, dar la capatul lor sunt caile mortii » Pv. 14,12

Asa sunt caile zilelor noastre care se bazeaza pe placere. Daca te simti bine fa-o ! Daca nu deranzezi pe nimeni fa-o ! Fara sa iti mai pui problema unde duce in cele din urma acel drum. Este un mod foarte nociv de a gandi. Chiar si profitul pe seama altora care este adus in frunte astazi de spiritul de competitie care stapaneste toate sferele sociale, este un sistem care duce la « moarte », adica in timp nu va rezista. Nu este suficient sa spui ca « mi se pare buna calea aceasta » trebuie sa fie dovedit in practica.

 

Prudenta si discernamant

~ florin ~ Lasă un comentariu

« Intelepciunea omului prudent consta in discernerea cailor sale, dar prostia nebunilor este inselaciunea » Pv. 14, 8

Discernerea cailor este un lucru esential. Adica sa poti sa deosebesti lucrurile bune de cele rele. Unii isi concentreaza toata atentia pe a combate pe cineva, fara sa isi puna problema comparatiei, sa se uite la roade, la aplicabilitatea practica a ceea ce spune, la efectele pe termen lung. Ei se bazeaza pe anumite presupozitii care in final se dovedesc a fi « inselaciune ». Acesta este modul nebun de a lucra. Prin combaterea celuilalt, prin competitie, fara sa vezi ce te asteapta inainte de fapt.

Nebunii si stiinta

~ florin ~ 2 comentarii

« Pleaca din prezenta nebunului caci pe buzele lui nu vei gasi stiina » Pv. 14, 7

Nebunii in cartea proverbe sunt aceia care nu se tem de Dumnezeu si nu le pasa de oameni, ei pur si simplu spun ce cred ei, ce stiu ei. Ei nu au scop, ei nu au un drum. Indemnul lui Dumnezeu este clar, pleaca din prezenta unor astfel de oameni, pe buzele lor nu vei gasi stiinta. Adica adevarata cunoastere, lucruri de folos si de incredere. Mai degraba la el este o problema emotionala, cand este bucuros vorbeste de bine pe oricine, si pe cei mai mari natarai, cand sunt suparati, vorbesc de rau si pe Hristos. Ei nu stiu ce fac, ei doar dau drumul ideilor, te miri de pe unde le culeg. Sunt ca o corabie fara carma.

A cinsti pe Dumnezeu si a-L dispretui

~ florin ~ 2 comentarii


“Cine umbla in neprihanire se teme de Domnul, dar cine apuca pe cai stricate Il dispretuieste” Pv. 14,2

Sunt unii oameni care desi umbla pe cai stricate, ei spun ca cred in Dumnezeu si sunt si ei crestini. Scriptura spune aici scurt: “Il dispretuieste pe Dumnezeu”. In ochii lui Dumnezesu faptele vorbesc mai mult decat cuvintele. Una este cel care aluneca si cade de odata intr-o greseala si alta este cand oamenii apuca, adica se indeletnicesc cu un fel de viata, aceia il dispretuiesc pe Dumnezseu. In lume oamenii spun, dar daca simti anumite afinitati fata de Dumnezseu inseamna ca il repecti, de fapt. Domnul Iisus spune in evanghelia dupa Ioan la un moment dat: “Daca ma iubiti veti pazi poruncile mele”. El nu conditioneaza aici, insa spune dupa ce recunosti un om care il iubeste pe Dumnezeu.

Binecuvantare si blestem

~ florin ~ 2 comentarii

“Blestemul Domnului este in casa celui rau, dar El binecvinteaza locuinta celor drepti” (Pv. 3,33)

Un verset mai tare! El ne spune ca blestemul Domnului este in casa celui rau. Acesta cred ca este lucrul de care ar trebui sa ne temem : blestemul Domnului. Nu este alt blestem. Daca Domnul este impotriva noastra, nimeni nu ne mai poate ajuta. Daca Domnul nu te mai apara, duhurile rele, demonii, dau navala, cum a fost cazul imparatului Saul din Israel, dupa ce a nesocotit pe Dumnezeu.

Insa El binecuvinteaza casa celui drept. Se pune intrebarea: “Dar exista oameni drepti?”. Nu cred ca exista oameni care sa nu minta, sa nu pofteasca, sa nu judece stramb, etc. Dar cum vor fi acesti oameni drepti? Omul drept nu este acela care nu face pacat, nu exista asa ceva. Omul drept este acela care isi recunoaste pacatul, prin jertfa lui Hristos el este indreptatit inaintea lui Dumnezeu. Hristos a luat asupra lui pedeapsa pacatelor noastre, pentru ca cei ce se pocaiesc si se incred in El, sa nu mai fie pedepsiti pentru pacatele lor. Hristos a fost pedepsit si Dumnezeu nu pedepseste de doua ori pentru acelasi pacat.

Asa devin oamenii ”drepti” (socotiti indreptatiti) si pe acestia Dumnezeu ii binecuvinteaza el.

Despre biruinta

~ florin ~ 4 comentarii

“Un om intelept este puternic si cel priceput isi inmulteste fortele” Pv. 24,5

Tot ce poti cuprinde cu mintea, prin credinta, vei avea. Majoritatea oamenilor descurajeaza pentru ca nu pot avea totul dintr-o data. Trebuie sa inveti sa pierzi uneori o batalie pentru a castiga razboiul. Obijnuieste-te cu victorii graduale.

Secretul biruintei este sa nu mai ai ce pierde. Pentru fiecare biruinta trebuie sa strigi la Dumnezeu, birunta fara Dumnezeu este inselatoare, nu e spre binele tau. Dumnezeu nu este dusmanul tau, e creatorul tau, stie mai bine ca tine de ce ai nevoie. Daca nu poti sa Ii spui Lui ceea ce iti doresti, este mai bine sa nu iti doresti acel lucru.

Puterea biruintei sta in a lupta dupa voia lui Dumnezeu, de aceea cel intelept este puternic si cel priceput isi inmulteste fortele. In spatele acestor lucruri se ascunde puterea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos: Duhul Sfant.

« Frica de Domnul, aceasta este intelepciunea si departarea de rau, aceasta este priceperea » Iov 28,28

Bunatate si adevar

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Sa un te paraseasca bunatatea si adevarul; leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale. Si astfel vei obtine favoare si o deosebita consideratie in ochii lui Dumnezeu si ai oamenilor. » (Pv. 3,3-4)

Bunatatea reprezinta intentia cuiva de a face bine si nu rau, de a sprijini, ajuta, indrepta pe cineva. Insa bunataea combinata cu adevarul rezulta o combinatie extraordinara. In ce sens ?

Daca cineva iti face un bine, apoi iarasi te ajuta, si iti face din nou un alt bine, tu te sesizezi si incepi sa vezi ce este cu omul acela. Primul lucru la care te gandesti este ca oamul acela este binevoitor, insa nu de putine ori observam destui oameni in jurul nostru care la un moment dat ne fac bine, dar nu pentru ca sunt buni si iubesc, ci pentru ca au un interes anume, vor ceva. Este un mijloc de manipulare sa faci un bine cuiva intr-un anumit timp, intelegeti dv, cum este in campanii electorale, sau in relatiile colegiale cand cineva incearca sa te « perie ».

Insa daca cineva este interesat sa iti faca bine dar este interesat si de adevar. Adica atunci cand esti gata sa iei o diecizie gresita, el intervine si incearca sa te opreasca : « Este rau ce faci ! » si daca tu afli in cele din urma ca te-a scapat de o mare pierdere, atunci capeti o deosebita consideratie fata de acel om. Daca ajuti un om nu doar sub forma placuta, pozitiva, dandu-i ceva, facand ceva frumos si bun, ci si in mod mai putin comod dar bazat pe adevar, sa ajuti un om atunci cand tocmai este gata sa fie inselat de un altul, sau cand cineva incearca sa il fure, cand vrea sa ia o decizie pe care tu o intelegi bine ca este gresita. Atunci tu ti seama de contextul mai larg al adevarului si in felul acesta capeti favoare si o deosebita consideratie in ochii oamenilor si chiar in ochii lui Dumnezeu daca urmaresti si binele sufletelor oamenilor prin adevarul lui Hristos.

Sa ne ajute Dumnezeu si la aceasta !

Cunoasterea si educatia

~ florin ~ Lasă un comentariu

 “Frica de Domnul este inceputul cunoasterii; dar nebunii dispretuiesc intelepciunea si educatia” Pv. 1,7

M-am intrebat mult timp de ce frica de Domnul este inceputul cunoasterii? Am inteles intr-un final ca Dumnezeu a creat toate lucrurile si primii care vor ajunde sa cunoasca cu adevarat ceea ce a fost creat sunt cei care se subordoneaza lui Dumnezeu insusi prin Cuvantul lui. Teama de Dumnezeu te duce la realitatea lucrurilor, exista o foarte mare cantitate de teorii false sau supozitii, presupozitii, ceea ce este adevarat aflam de la Dumnezeu insusi sau prin descoperirile ulterioare, atunci cand cunostinta creste la nivelul respectiv.

Un exemplu este proverbul lui Solomon: = Proverbe 8:31  “jucând pe rotocolul pãmântului Sãu, si gãsindu-mi plãcerea în fiii oamenilor.” Care vorbeste de faptul ca pamantul este rotund si a fost scris prin anul 950 i.Hr. sau cu aprox. 3000 de ani in urma. Insa oamenii de stiinta au descoperit cu mult mai tarziu ca pamantul este rotund, ceea ce pana atunci credeau ca este plat, patrat, etc. Sute si mii de ani ei faceau abstractie de versetele scripturii, care veneau de la Dumnezu.

In cartea proverbelor lui Solomon apar o categorie de oameni pe care el ii numeste « nebuni ». Acestia apar destul de des. Am crezut ca sunt oameni foarte rari acestia, ca sunt chiar acei care isi pierd mintile, dar de fapt pentru Solomon nebun nu este cel in faza ultima cand nu mai are viata sociala, ci nebunii sunt acei oameni mandri, independenti care se cred atot suficienti, pentru ca ei dispretuiesc teama de Dumnezeu, increderea in Hristos pentru mantuire ( adica intelepciunea) sau educatia. Ei se cred deja destepti si de aceea nu simt nevoia sa se educe. De aceea nebunii sunt periculosi, ei isi atribuie niste merite in mod gratuit, sunt tari (incat nu au nevoie de Dumnezeu) sunt destepti (ce rost mai are educatia).

Acum sper ca vedeti si dv ca sunt destui printre noi astfel de oameni.