Autor: florin

Inaltati pe Fiul!

~ florin ~ Lasă un comentariu

Astazi mai multi lideri religiosi incep sa nu mai foloseasaca bine arma pe care o au: Scripura.

Oare care ar trebui sa fie misiunea lor?

Misiunea si lucrarea lui Ioan botezatorul era: Sa inalte pe Fiul. Au venit la el ucenicii cu un spirit de competitie: “Invatatorule uite ca Cel despre care ai marturisit, boteaza si toti oamenii se duc la El”. Ioan a raspuns: “El trebuie sa creasaca iar eu sa ma micsorez”. (Ioan 3,30)

Misiunea noastra care este ? Eu cred ca prin darul nostru personal toti trebuie sa inaltam pe Fiul, nu trebuie sa inaltam un cult, un om, o biserica. Si eu iubsc “sfintii care sunt in tara” dar impreuna cu ei trebuie sa inalt pe Fiul. Nu trebuie sa ii inalt pe iei sau sa fac competitie. Asa fac multi si se pripesc se poticnesc. Noi avem un singru mandat sa inaltam pe Fiul, sa dam cinste Fiului. Eu cred ca sunt unii care desi se numesc crestini nu au mai nimic in comun cu Fiul, pentru ca ei se inalta doar pe ei, si daca vine cineva la ei cum avenit la Ioan botezatorul: “invatatorule, toti oamenii se duc la El”, ei incep sa atace acea persoana ca sa inceapa sa vina oamenii si la el. Competitia, invidia, mama tuturor activitatilor pe pamant, cum spunea Solomon alta data.

Trebuie sa inaltam pe Fiul cei ce avem Scriptura in mana. Noi parca nu stim ce sa facem cu “sabia Cuvantului” pe care o avem in mana. Ne ranim unii pe altii si cei de pe margine sa uita cruciti la noi. Eu cred ca trebuie sa inaltam pe Fiul, prin asta vom fi recunoscuti de El. Atunci resursele divine vor fi puse in slujba noastra. Duhul Sfant ne spune Domnul Iisus : « Va marturisi despre Mine », « Va lua din ce este al Meu si va va descoperi voua », deci va inalta pe Fiul. Dupa asta cunosti Duhul Sfant spunea Pavel, el spune : « Iisus Hristos e Domnul » « Este Fiul lui Dumnezeu » nu doar un om intelept, invatator, fara pacate, etc. Ci Fiul lui Dumnezeu.

Oamenii trebuie sa auda acest mesaj de la noi, sa vada asta la noi, nu vedeti ca oamenii care au inaltat pe Fiul au fost cei mai inaltati pe pamant ? Ioan a vorbit cel mai frumos despre Fiul din Noul Testament : « Eu nu sunt vrednic sa ii desleg cureaua incaltamintelor » Cine a mai vorbit asa despre Fiul ? Dar interesant ca si Ioan este omul despre care Iisus a vorbit cel ai frumos : « Dintre cei nascuti din femeie nu este nimeni mai mare ca Ioan Botezatorul ». Cei mai mari oameni pe pamant sunt cei care inalta pe Fiul. Asa a fost si Pavel, care a intors lumpe pe dos cu mesajul lui « Iisus este totul si in toti », « este Fiul lui Dumnezeu ».

Crestinul lumesc

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Irod se temea de Iaon (botezatorul)… cand il auzea se tulbura mult nestiind ce sa faca si-l asculta cu placere” (Marcu 6,20)

« … Vreau sa-mi dai imediat, pe o tava, capul lui Ioan Botezatorul (fata Izabelei). Imparatul s-a intristat foarte tare, dar, din cauza juramintelor sale si din cauza oaspetilor, n-a vrut s-o refuze » Marcu 6,26

Aici este ilustrat foarte bine conceptul de “crestin lumesc”. Acei oameni care sunt bine inradacinati in lumea aceasta, asta nu ar fi o problema daca nu ar fi prioritar. Oameni care totusi asculta cu placere pe oamenii lui Dumnezeu, oamenii neprihaniti, cei care vorbesc cu Har din partea lui Dumnezeu. Oamenii acestia stau in cumpana atunci cand asculta pe un om al lui Dumnezeu, nestiind ce sa faca.

Insa partea cea mai grava, si de de aceea sunt numiti in scriptura: lumesti (Evrei 12,16), este ca daca printr-o intamplare nefavorabila sunt pusi in situatia de a alege intre lume si Dumnezeu, intre prietenii din lume si cei neprihaniti, ei nu ar vrea sa renunte la cei neprihaniti, dar fortati de imprejurari, pentru ca sunt asa de inradacinati in lumea aceasta, ei renunta la cei neprihaniti, la ascultarea de Dumnezeu in definitiv.

Aici reiese conceptul acela trist de a impaca pe Dumnezeu si pe Mamona. Nu poti sluji la doi stapani. Asa sunt cei lumesti. Ei cred cu tarie in conceptul acesta si sfarsitul lor este intotdeauna ca ce al lui Irod.

Insa Domnul Iisus a spus car: “Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona”

Sa ne ajute Dumnezeu sa fim gata sa ne lepadam de lume si sa il alegem pe Dumnezeu intotdeauna, oricat ne-ar costa.

Puterea Cuvantului – inteligenta emotionala

~ florin ~ 6 comentarii

« Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia care iesea din gura Celui ce sedea cãlare pe cal. » (Apocalipsa 19:21)  

In cartea Apocalipsa este presentat in mod ilustrativ ca Domnul Iisus ucide pe vrajmasii lui cu sabica Cuvantului care iese din gura Lui. Asta este mai mult decat o simpla ilustratie.

Se spunea in vechme ca « Imperiul Roman a cucerit grecia prin sabie si grecii i-au cucerit pe ei prin filosofie »

Cuvantul are o putere extraordinara. Domnul Iisus punea undeva : « cuvintele pe care vi le spun eu sunt duh si viata ». Cuvintele sunt creeatoare. In Geneza ni se spune ca totul a fost creeat prin cuvant : « Sa fie lumina ! » si a fost lumina..

In istorie se spune : « Doua arme sunt de temut : sabia si pana (scisul) dintre care cea din urma a invins intotdeauna »

Oamenii astazi incep in sfarsit sa faca progrese in directia aceasta (ei inainte credeau ca materia este superioara), este un domeniu putin explorat de noi, dar pe care Biblia il afirma cu putere, domeniul « Cuvantului ». Poti da viata prin Cuvant, poti ucide cu vorba.

Nu de mult oamenii au creeat conceptul de « inteligenta emotionala » in care se vorbeste de capacitatea omului de asi gestiona emotiile dar in final se ajunge la cuvintele pe care le foloseste. Astfel oamenii care folosesc cuvinte precum : « nu pot », « nu voi reusi », « imi este teama », « ce ma fac ? », « niciodata nu am putut », etc. Au o constitutie emotionala fragila (spun ei), sunt imaturi emotional, slabiti (desi lucru acesta se poate schimba oricand in bine).

Insa cei ce folosesc adesea cuvinte : « cred ca se poate », « nu stiu dar simt ca vom reusi cumva », «voi incerca », « eu voi face tot ce trebuie, important e sa fac ce tine de mine », « Sper ca voi reusi », « ma incred ca micile succese anterioare », « important e sa ai curaj », « initiativa conteaza », « repetitia e mama invataturii », « daca fac ce trebuie nu am de ce sa imi fie teama ». Oamenii acestia se spun ca au o conditie emotionala mai buna. (dar trebuie vigilenta ca si asta se poate schimaba)

Astazi oamenii isi dau seama din ce in ce mai mult de importanta cuvintelor. Insa esenta cuvantului ni se spune ca este Hristos. « La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu ».. « Si cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi… » (Ioan 1.). Daca cineva citeste regulat Cuvantul lui Dumnezeu, mai specific al lui Hristos, nu prea putem explica, dar tonusul emotional se schimba extraordinar, multi medici recunosc asta, puterea omului de a gestiona, totul se imbuatateste, insa trebuie sa spunem ca scopul nu este sa traim cat mai bine pe pamant cu asta, ci sa facem voia lui Dumnezeu cu orice pret, renuntand la confortul nostru daca trebuie, pentru ca sunt prea multi oameni care nu stiu toate acestea si aceasta este ceea ce Dumnezeu numeste ca vom fi mantuiti prin Hristos,vom fi scapati de invataturile incepatoare ale acestei lumi si vom fi vesnic cu Dumnezeu.

Apropos, basmele din copilarie cu « viata fara de moarte » sunt reale ! J mai in gluma, mai in serios, asa spune Hristos.

Binecuvantare si blestem

~ florin ~ 2 comentarii

“Blestemul Domnului este in casa celui rau, dar El binecvinteaza locuinta celor drepti” (Pv. 3,33)

Un verset mai tare! El ne spune ca blestemul Domnului este in casa celui rau. Acesta cred ca este lucrul de care ar trebui sa ne temem : blestemul Domnului. Nu este alt blestem. Daca Domnul este impotriva noastra, nimeni nu ne mai poate ajuta. Daca Domnul nu te mai apara, duhurile rele, demonii, dau navala, cum a fost cazul imparatului Saul din Israel, dupa ce a nesocotit pe Dumnezeu.

Insa El binecuvinteaza casa celui drept. Se pune intrebarea: “Dar exista oameni drepti?”. Nu cred ca exista oameni care sa nu minta, sa nu pofteasca, sa nu judece stramb, etc. Dar cum vor fi acesti oameni drepti? Omul drept nu este acela care nu face pacat, nu exista asa ceva. Omul drept este acela care isi recunoaste pacatul, prin jertfa lui Hristos el este indreptatit inaintea lui Dumnezeu. Hristos a luat asupra lui pedeapsa pacatelor noastre, pentru ca cei ce se pocaiesc si se incred in El, sa nu mai fie pedepsiti pentru pacatele lor. Hristos a fost pedepsit si Dumnezeu nu pedepseste de doua ori pentru acelasi pacat.

Asa devin oamenii ”drepti” (socotiti indreptatiti) si pe acestia Dumnezeu ii binecuvinteaza el.

A murit fr. Petrică Dugulescu

~ florin ~ 6 comentarii

Am preluat direct de pa blogul lui Ambasadorul

Fratele Petrică Dugulescu a plecat la Tatăl Ceresc. Stop cardiac.

Pe 20 decembrie 2007, mi-a trimis ultima carte scrisă de el. Este cu o dedicaţie însoţită de un verset:

” ci, credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Cristos”. Efes.4:15

Domnul sa binecuvinteze si sa mangaie familia indoliata.

Despre biruinta

~ florin ~ 4 comentarii

“Un om intelept este puternic si cel priceput isi inmulteste fortele” Pv. 24,5

Tot ce poti cuprinde cu mintea, prin credinta, vei avea. Majoritatea oamenilor descurajeaza pentru ca nu pot avea totul dintr-o data. Trebuie sa inveti sa pierzi uneori o batalie pentru a castiga razboiul. Obijnuieste-te cu victorii graduale.

Secretul biruintei este sa nu mai ai ce pierde. Pentru fiecare biruinta trebuie sa strigi la Dumnezeu, birunta fara Dumnezeu este inselatoare, nu e spre binele tau. Dumnezeu nu este dusmanul tau, e creatorul tau, stie mai bine ca tine de ce ai nevoie. Daca nu poti sa Ii spui Lui ceea ce iti doresti, este mai bine sa nu iti doresti acel lucru.

Puterea biruintei sta in a lupta dupa voia lui Dumnezeu, de aceea cel intelept este puternic si cel priceput isi inmulteste fortele. In spatele acestor lucruri se ascunde puterea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos: Duhul Sfant.

« Frica de Domnul, aceasta este intelepciunea si departarea de rau, aceasta este priceperea » Iov 28,28

Cititorilor mei

~ florin ~ 4 comentarii

Nu pot sa trec peste bucuria pe care mi-au facut-o blogarii de anul nou. Nu ma asteptam asa de sus dar atentia voastra ma dus pana pe locul trei.

top_anul_nou_31.jpg

Este o satisfactie si apreciere pe care mi-ati facut-o. Pentru care vreau sa va multumesc.

Mi-am facut deja un ritm din a va scrie, diminetile ma scol mai devreme, timp in care stau si meditez, ma rog, stau singur cu Dumnezeu inaine sa se scoale „toata casa”, nu ca nu o iubesc, dar concentrarea scade. Stiu ca este o moda mai veche si mai nepopulara dar sa stiti ca tind sa ma culc tot mai devreme, ma scol, de semenea, tot mai devreme si lucrez, tin sa va impartasesc cele mai reale ganduri pe care le am cu privire la viata si credinta in Hristos.

Am descoperit ca daca stau in fata calculatorului, nu ma pot concentra foarte bine, ma influenteaza ceea ce citesc, competitia, comentariile si gandurile mele incep sa nu mai fie ale mele, proceseaza firesc ceea ce am citit, vazut. Asa ca eu imi fac articolele de multe ori pe hartie, sau cu leptopul in fata, dar fara internet (pe post de caiet) si dimineata, cand am mintea limpede si fresh. 🙂

Sunt o fire mai putin „comentati-va” (sper sa nu vina gramaticienii sa ma apostrofeze, nu stiu daca este termenul acesta in vocabular) dar imi pasa mult de ceea ce credeti sau ganditi, voi care cititi. Poate ma ajutati un pic in directia asta, cei care puteti. Mai am multe de invatat si le invat din mers si cu ajutorul vostru.

Cat despre criticii mei, am o veste buna, sunt genul de om care dupa un timp pot deveni cel mai bun prieten cu fosti mei dusmani. 🙂 Curios, dar am cateva cazuri in privinta aceasta.

cu drag si zilnic cu voi (aproape)

Florin S.

Florin S.

Liviu Olah

~ florin ~ Lasă un comentariu

Am prealuat articolul acesta de pe blogul fratelui Daniel Branzai. Sa ne rugam pentru fratele Olah!

1 Ianuarie 2008, ora 9 p.m. Tocmai am vorbit cu sora Eugenia (Jeni) Olah. Era trista. La inceput de an, fratele Liviu Olah este iar in spital. Sunt vremuri grele in care rugaciunile celor care-l iubesc si iubesc aceasta scumpa familie sunt foarte necesare. Doamne, asculta-ne!

Bunatate si adevar

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Sa un te paraseasca bunatatea si adevarul; leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale. Si astfel vei obtine favoare si o deosebita consideratie in ochii lui Dumnezeu si ai oamenilor. » (Pv. 3,3-4)

Bunatatea reprezinta intentia cuiva de a face bine si nu rau, de a sprijini, ajuta, indrepta pe cineva. Insa bunataea combinata cu adevarul rezulta o combinatie extraordinara. In ce sens ?

Daca cineva iti face un bine, apoi iarasi te ajuta, si iti face din nou un alt bine, tu te sesizezi si incepi sa vezi ce este cu omul acela. Primul lucru la care te gandesti este ca oamul acela este binevoitor, insa nu de putine ori observam destui oameni in jurul nostru care la un moment dat ne fac bine, dar nu pentru ca sunt buni si iubesc, ci pentru ca au un interes anume, vor ceva. Este un mijloc de manipulare sa faci un bine cuiva intr-un anumit timp, intelegeti dv, cum este in campanii electorale, sau in relatiile colegiale cand cineva incearca sa te « perie ».

Insa daca cineva este interesat sa iti faca bine dar este interesat si de adevar. Adica atunci cand esti gata sa iei o diecizie gresita, el intervine si incearca sa te opreasca : « Este rau ce faci ! » si daca tu afli in cele din urma ca te-a scapat de o mare pierdere, atunci capeti o deosebita consideratie fata de acel om. Daca ajuti un om nu doar sub forma placuta, pozitiva, dandu-i ceva, facand ceva frumos si bun, ci si in mod mai putin comod dar bazat pe adevar, sa ajuti un om atunci cand tocmai este gata sa fie inselat de un altul, sau cand cineva incearca sa il fure, cand vrea sa ia o decizie pe care tu o intelegi bine ca este gresita. Atunci tu ti seama de contextul mai larg al adevarului si in felul acesta capeti favoare si o deosebita consideratie in ochii oamenilor si chiar in ochii lui Dumnezeu daca urmaresti si binele sufletelor oamenilor prin adevarul lui Hristos.

Sa ne ajute Dumnezeu si la aceasta !

Cunoasterea si educatia

~ florin ~ Lasă un comentariu

 “Frica de Domnul este inceputul cunoasterii; dar nebunii dispretuiesc intelepciunea si educatia” Pv. 1,7

M-am intrebat mult timp de ce frica de Domnul este inceputul cunoasterii? Am inteles intr-un final ca Dumnezeu a creat toate lucrurile si primii care vor ajunde sa cunoasca cu adevarat ceea ce a fost creat sunt cei care se subordoneaza lui Dumnezeu insusi prin Cuvantul lui. Teama de Dumnezeu te duce la realitatea lucrurilor, exista o foarte mare cantitate de teorii false sau supozitii, presupozitii, ceea ce este adevarat aflam de la Dumnezeu insusi sau prin descoperirile ulterioare, atunci cand cunostinta creste la nivelul respectiv.

Un exemplu este proverbul lui Solomon: = Proverbe 8:31  “jucând pe rotocolul pãmântului Sãu, si gãsindu-mi plãcerea în fiii oamenilor.” Care vorbeste de faptul ca pamantul este rotund si a fost scris prin anul 950 i.Hr. sau cu aprox. 3000 de ani in urma. Insa oamenii de stiinta au descoperit cu mult mai tarziu ca pamantul este rotund, ceea ce pana atunci credeau ca este plat, patrat, etc. Sute si mii de ani ei faceau abstractie de versetele scripturii, care veneau de la Dumnezu.

In cartea proverbelor lui Solomon apar o categorie de oameni pe care el ii numeste « nebuni ». Acestia apar destul de des. Am crezut ca sunt oameni foarte rari acestia, ca sunt chiar acei care isi pierd mintile, dar de fapt pentru Solomon nebun nu este cel in faza ultima cand nu mai are viata sociala, ci nebunii sunt acei oameni mandri, independenti care se cred atot suficienti, pentru ca ei dispretuiesc teama de Dumnezeu, increderea in Hristos pentru mantuire ( adica intelepciunea) sau educatia. Ei se cred deja destepti si de aceea nu simt nevoia sa se educe. De aceea nebunii sunt periculosi, ei isi atribuie niste merite in mod gratuit, sunt tari (incat nu au nevoie de Dumnezeu) sunt destepti (ce rost mai are educatia).

Acum sper ca vedeti si dv ca sunt destui printre noi astfel de oameni.

Efectele Scripturii

~ florin ~ Lasă un comentariu

„… pentru capatarea invataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire; ca sa dea celor neincercati agerime de minte, tanarului cunostinta si chibzuinta” (Pv. 1,3-4)

Statele Unite au o istorie destul de scurta. Ei s-au format dintr-un grup de emigranti puritani care nemaivrand sa lupte cu sistemul englez au cautat un loc al lor. La inceput in SUA conducatorii de stat adesea erau si pastori in acelasi timp. Cand aveau anumite probleme de rezolvat la nivel de stat, cercetau in Biblie un caz similar si vedeau ce au facut Israel ca sa faca si ei la fel, sau ce nu ar trebui sa faca.

Ambasadorii lor la inceput erau foarte tineri. Intr-o discutie la nivel inalt a ambasadorilor, europenii ironizau ambasadorii americani ca erau prea tineri si i-au intrebat: „Dv nu aveti oameni ca sa ii faceti ambasadori, de aveti oameni asa tineri?” La care li s-au raspuns: „Noi angajam oameni in functie de performanta si aptitudini”. Cand au incercat pe tinerii aceia, au fost impresionati si uimiti de capacitatea si abilitatea lor de a lucra.

I-au intrebat de ce? Cum dobandeau acea agerime de minte?

Atunci ei au explicat modul lor de viata, oameni ai scripturii, de mici erau crescuti cu Biblia, nu cu basme si povesti care adesea sunt goale si cu semnificatii gresite, ei au fost invatati de mici adevarul lui Dumnezeu si Legea Lui, ceea ce le-a ascutit gandirea si mintea in tot ce au facut. Ei erau centrati in Scriptura, efectul a fost uimitor. Lucrurile acestea se regasesc si in constitutia poporului american si pe moneda lor „In God we trust”.

„… ca sa dea celor neincercati agerime de minte, tanarului cunostinta si chibzuinta.” (Pv. 1,4)

Cum se traduce: „Pocaiti-va si credeti in Evanghelie!”

~ florin ~ 1 comentariu

“Pocaiti-va si credeti in Evanghelie” Spnea Domnul Iisus in Marcu 1,15.

Cum s-ar traduce pentru generatia de astazi care are alt tipar de gandire si chiar alti termeni.

Spunea cineva am putea traduce prin aceasta: “ intorceti-va de la planurile voastre si aveti incredere in Mine (Iisus)”  In esenta acesta este mesajul lui Hristos, nu de apostrofare, nu de judecata (“Nu am venit ca sa judec lumea, ci sa o mantuiesc” spunea Iisus), de amenintare, desi o consecinta exista in functie de alegerea noasra.

Domnul Iisus ne atrage atentia supra mesajului intreg pe care l-a dat in intreaga Sa viata. Esenta invataturilor lui este: “Tot ce voiti sa va faca voua altii, faceti-le si voi la fel” Dar asta nu este suficient, nu trebuie sa te gandesti ca tu faci asta si este bine asa. Pe asta se bazeaza filosofia Lui, dar nu este doar atat. Cum sunt cei de la “Walt Disney”, declaratia lor este aceasta: “Noi facem totul pentru ca fiecare sa fie fericit” , dar asta implica mult mai mult. Aceasta este doar premiza, scopul.

“Intoarceti-va de la planurile voastre si aveti incredere in Mine (Iisus)” = “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie”

Asa sa ne ajute Dumnezeu in Noul An!

Inca un articol inspirat de teologeanu

Un gand pentru Noul An

~ florin ~ 2 comentarii

« Douã lucruri îti cer; nu mi le opri, înainte de moarte!  Depãrteazã de la mine neadevãrul si cuvântul mincinos; nu-mi da nici sãrãcie, nici bogãtie; dã-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belsug, sã mã lepãd de Tine, si sã zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sãrãcie, sã fur, si sã iau în desert Numele Dumnezeului meu.   (Proverbe 30:7)  

Cumpatarea este idealul crestin. Lumea de azi instiga la bogatie si confort. Biblia spune ca multe bogatii pot duce la lepadarea de Dumnezeu. Ceea ce s-a si intamplat prin Europa : Anglia, Franta, Germania, etc.

Nu orice bogatie face rau, si Avraam, Iov au fost bogati si totusi nu s-au lepadat de Dumnezeu.  Intrebarea care se pune este :  « Cand averea mea ma poate desparti de Dumnezeu ?» Versetele de mai sus spun : « cand nu departam de la noi neadevarul si cand nu suntem cumpatati »

Doamne ajuta in Noul An !

Noi suntem cea mai citita biblie pe care o au oamenii!

~ florin ~ Lasă un comentariu

Titlul acesta a fost inspirat de la colegul meu Ruben O.

De multe ori noi dam vina pe oameni, pe rautatea lor, impietrirea lor in al urma pe Dumnezeu. Poate ca este adevar in aceste afirmatii, dar nu adevarul de baza. Realitatea este ca noi adesea sunem responsabili de roadele pe care le aducem pentru Dumnezeu, de aici si logica faptului ca El ne va trage pe noi la socoteala. Noi suntem lumina lumii ne spune Domnul Iisus. Cel ce este in intuneric cu ce este de vina ca lumina este pusa sub obroc? Sau daca noi suntem sarea pamantului insa ne-am pierdut gustul, cum sa fie impiedicata rautatea oamenilor? De multe ori pocaitii se prefac a fi puri oameni seculari. Le este teama sa arate ca ei sunt altfel. De teama discriminarii probabil.

Dumnezeu a ales sa fie impreuna lucratori cu noi. El ne-a incredintat noua slujba impacarii. Aum de ce dam vina pe El ca nu lucreaza? Sau dam vina pe cei de langa noi ca nu ne asculta?

Ei nu pot sa se dedice unui Dumnzeu fata de care noi suntem mai putini dedicati decat sunt ei lumii, afacerii, sau hoby-ului lor.

Cel mai mult influentam atunci cand suntem noi insine, neprefacuti, cand nu suntem falsi, dar daca noi insine cu adevarat suntem dedicati lui Dumnezeu. E greu sa te prefaci ca esti crestin adevarat cand de fapt nu esti. Nu poti ascude asta mult timp. Unii prin exemplul lor negativ, impiedica pe unii care ar vrea sa vina la Hristos dar sunt impiedicati de exemplul lor negativ. Oamenii evita sa se asocieze cu oamenii care au o marturie rea, in societatea, cat si in biserica. Si au dreptate. Pe acesti crestini cu numele si Dumnezeu ii va respinge intr-o zi daca nu se pocaiesc.

Pocaitii nu trebuie sa fie mandri ca sunt crestini, ci sa se faca tuturor totul in mod constient pentru ca unii sa fie castigati pentru Hristos. Oamenii nu sunt interesati de ce ai sa le spui cat sunt interesati de cat iti pasa de ei. Nu ai cum sa iti pese de oameni daca nu te rogi pentru ei, daca nu iti doresti fierbinte binele lor, fericirea lor eterna si cea pamanteana. De aici de la sentimentul de ati pasa de cineva vin toate celelalte cuvinte de bine. Si interesul pentru cineva se dezvolta prin rugaciune pentru cineva.

Indemnuri pentru Anul Nou

~ florin ~ Lasă un comentariu

„Care este deci robul credincios si întelept, pe care l-a pus stãpânul sãu peste ceata slugilor sale, ca sã le dea hrana la vremea hotãrâtã? Ferice de robul acela, pe care stãpânul sãu, la venirea lui, îl va gãsi fãcând asa!” (Matei 24:45-46)

Cum poti face asta?

Concentreaza-te pe unul, două lucruri. Oamenii nu pot face bine mai mult de unul s-au doua lucruri. Apostolul Pavel cat de inzestrat era el, ne spune ca el facea un singur lucru, vestea evanghelia, altul venea in urma lui si uda, cum era cazul lui Apolo, el nici nu boteza, altul o facea. Altii sa faca pe celelalte. CH Spurgeon, predicatorul englez spunea cu modestie, eu nu stiu decat sa predic. Daca ma puneti sa conduc o conferinta ori fac o predica din ea ori un dezastru. Moody s-a rugat 7 ani pentru un cantaret pana a venit Ira Sanki sa faca impreuna cu el o echipa. Nu a incercat niciodata sa ii tina locul. Nu era darul lui, nu se pricepea la asta. Identifica-ti darul tau spiritual, talentul sau abilitatea ta. Unul, doua lucruri. Oamenii mari ai lui Dumnezeu, chiar si cei din lume au facut lucruri mari pentru ca s-au concentrat pe unul sau doua lucruri.

Care sunt beneficiile dedicarii potrivit inzestrarii?

Permite focalizarea. Lumina soarelui poate incalzi trupul, dar daca focalizam razele solare printr-o lupa, putem sa aprindem un foc si daca concentram si mai multe raze printr-un obiect special, putem obtine laserul, cu care putem taia si piatra. Tot asa este si cu focalizarea energiei umene, potrivit abilitatii lui, date de Dumnezeu.

Elimina stresul. Omul nu este implinit atunci cand face tot ce vrea si multe lucruri diverse. Asta il strezeaza, ii risipeste energiile, il dezorienteaza. Cand omul face lucrul la care se pricepe cel mai bine, atunci se regaseste pe sine, si cand il face cu consecventa devine eficient in ceea ce face, pentru ca are continuitate. El devine mai putin stresat, se ocupa de cateva lucruri si cu folos. A te ocupa de multe lucruri te aduce in pragul de a nu fi eficient in ceea ce faci, devi frustrat si nefolositor.

Castigi suflete. Recunostinta oamenilor este cea mai mare rasplata. Dupa aceasta recunostinta alearga intreaga suflare umana. Este o ispita teribila. Unii oameni sunt gata sa faca si lucruri murdare, doar ca sa primeasca un dram de atentie. Altii fac lucrari la care nu au fost chemati, si pentru care nu sunt inzestrati si apoi se intreaba: „ei de ce nu castiga suflete? Pe ei de ce nu ii apreciaza nimeni?” Oamenii fara atentie mor incet si sigur, avem nevoie de asta, insa trebuie sa rezistam ispitei de a face orice pentru atentia altora, daca face lucruri murdare (d.p.d.v. biblic), va urma dispretul si rusinea si asta te va costa mai mult decat poti duce in general. Evita. Concentreaza-te pe ceea ce stii sa faci mai bine, pe lucrarea pentru care inima ta bate mai tare (in Domnul, Scriptural). La aceea te-a chemat Dumnezeu. Savarsesti un pacat daca nu te ocupi cu consecventa de ea.

La multi ani tuturor!

Nu regreta anul care a trecut, regretea ca ai avut incredere in tine!

~ florin ~ 4 comentarii

 “Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblã în întelepciune va fi mântuit.” (Proverbe 28:26)  

Titlul se bazeaza pe un proverb scris de CH Spurgeon.

Inteleptul Solomon spune ca cine se increde in inima lui este nebun. Lumea de astazi te indeamna sa ai incredere intine insuti, sa te increzi mai mult in tine si atunci vei reusi. Realitatea insa este asta, pe ce te bazezi cand vrei sa ai incredere in tine insuti. Dumnezeu a stabilit niste legi fizice carora se supun toate lucrurile, tot asa a stabilit si niste legi spirituale carora se supun toate lucrurile. La Dumnezeu plata pacatului este moartea. Nu imediat moartea fizica, dar moartea spirituala este imediata, adica despartirea de Dumnezeu, o constiinta macinata, o lipsa de energie vitala interioara. Atunci cand insa noi ne martrurisim starea noastra lui Dumnezeu, lui Iisus Hristos, jertfa Lui isi face efectul, noi primit realmente iertarea, pacea si bucuria care ne lipsea, si atunci suntem mai eficienti in tot ce facem. Ochii incep sa ne sclipeasca din nou, dar nu intr-un mod prefacut, fals, vinovat, ci intr-un mod real, cinstit.

Nu te poti increde in tine cand sti sigur ca tu nu esti suficient pentru toate. Cand stii ca Dumnezeu este Cel ce face toate lucrurile. Aici este „scurt-circuitul”, cand te increzi in tine pentru toate lucrurile, este ca si cum te ridici in fata lui Dumnezeu si spui: “Doamne stiu ca Tu vrei sa ma ajuti si poti sa o faci, dar eu nu am nevoie de Tine si iti voi dovedi ca pot si fara ajutorul tau!” Te las pe tine sa gicesti care va fi sfarsitul acestei atitudini. Oare iti dai seama ca aceasta atitudinea a mai avut-o cineva inaintea ta cu mult timp inaite? Mai inainte ca sa fie creat omul pe pamant? Oare nu este aceeasi atitudine care o perpetua tot acea persoana si astazi in tine si in mine?

Nu regreta anul care a trecut, regreta ca ai avut incredere in tine!

Versetul spune: “Cine umbla in intelepciune (intelepciune in sens biblic inseamna: frica de Domnul Iov 28,28), adica cine umbla in teama de Domnul va fi mantuit. Acesta nu este un termen religios, ceresc, din lumea de dincolo, mantuit inseamna salvat. Va fi salvat, adica de la iadul vesnic cat si de a orice situatie nefasta din viata. Vei fi salvat! Din orice, din boala, din nedreptate, din saracie (pentru ca Dumnezeu te va face intelept Iacov 1,5), impreuna cu prigoniri si incercari.

Traditia ucide – ce vom face in anul nou?

~ florin ~ 3 comentarii

Intr-o familie de tineri casatoriti, baiatul era necajit ca sotia mereu cand ii prajea carnati in tigaie ii taia in capete, si lui ii placeau carnatii mai ales intregi. De cate ori o intreba de ce face asta ? Ea ii raspundea : “Asa se face !” El nu era multumit cu raspunsul. Intr-o zi era la soacra lui acasa si o intreba si pe ea, gandindu-se ca de la ea pleca obiceiul, dar soacra lui i-a raspuns la fel: “Asa se face!” In fine intr-un final ajunge la bunica lui dupa sotie, adica mama mamei fetei. Cand a ajuns la ea o intreaba acelasi lucru, de ce sotia mea cand prajeste carnatii in tigaie ii taie la capete? Si dv tot asa faceti? La care batrana ii raspunde: “Mama, pe vremea mea nu erau tigai asa de mari ca astazi, si carnatii nu incapeau intregi in tigaie, iar ca sa ii pot praji, trebuia sa ii tai”.

Asta e traditia. Lucruri care pentru o generatie anume aveau sens si un motiv real, dar care pentru noi le-au pierdut pe amandoua. Noi astazi spunem adesea: “Asa se face!” Nu e suficient. Nu asa se facea, ci “tigaile erau prea mici” de fapt.

Fie ca anul acesta sa gandim liber cu o minte spalata de prejudecati si traditii prin Cuvantul lui Hristos, si sa ne punem mintea la treba sa alcatuim o strategie noua si o modalitate actuala de lucru pentru ca Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa nu fim acuzati de lenevie.

Traditia ucine ratiunea si asta raceste ralatiile intre noi. Sa nu facem nimic din obicei, sa facem ceea ce are folos si duce la sfintirea noastra!Sa fiti binecuvantati in noul an!

Taria celui neprihanit

~ florin ~ Lasă un comentariu

„Ca o fantana tulbure si ca un izvor stricat, asa este cel neprihanit care se clatina inaintea celui rau” (Pv. 25,26)

In viziunea lui Dumnezeu asta nu ar trebui sa se intample, pentru ca daca e neprihanit este inarit de Dumnezeu si nu slabit.

Dar oare de ce unii sunt slabi in fata celui rau? Probabil este incercarea de foc a unora, in care iese la iveala ipocrizia, falsitatea. Adica ei nu sunt neprihaniti cu adevarat, altfel ei nu ar slabi in ziua necazului cum spune in alta parte scriptura.

Sunt cazuri si cand cel neprihanit cade, insa el nu se clatina mut timp pentru ca de sapte ori cade cel neprihanit si se ridica.

Eu nu cred in zicala: „M-au lucrat! Am fost sapat!” Daca esti cu Dumnezeu El te va scapa din toate cursele celui rau, nu spun ca nu vei fi prigonit sau persecutat in „forme contemporane, postmoderne”, dar as cum Dumnezeu a fost cu Avraam, cum a fost cu Iosif, cu David, cu Daniel, etc. El va fi si cu cel neprihanit de astazi ca sa il faca sa izbandeasca in orice lucru de care s-ar apuca.

Cei neprihaniti se intaresc din zi in zi, ei sunt biruitori si mai presus de cei rai din toate punctele de vedere.

Adevarul

~ florin ~ 5 comentarii

„Toate caile omului par drepte in ochii lui, dar Domnul este Cel care cantareste inimile” Pv. 21,2

Aici este inima postmodernismului: „Omul decide ce este bine pentru sine”. Asa spun postmodernistii. Asa a fost intotdeauna, iata pildele lui Solomon scrise acum 3000 de ani aproximativ.

„Toate caile omului par drepte in ochii lui”. Pai este si normal, tot ce il avantajeaza este bun. Nu? Este o gandire centrata pe sine. Dar versetul continua: „Domnul este Cel ce cantareste inimile”. Adica poti sa zici tu cat vrei ca ai dreptate, ca asa este bine pentru tine, ca ultimul care va avea cuvantul despre tine este Dumnezeu. El cantareste inimile. Nu noi insine.

El va judeca pe fiecare in functie de adevarul Lui, indiferent de ce a crezut fiecare despre acest adevar. Adevarul este obiectiv, absolut, universal si vesnic. Este ca in matematica: 2+2=4 si niciodata nu va fi 5.

„Toate caile omului par drepte in ochii lui, dar Domnul este cel ce cantareste inimile” (Pv. 21,2)