Dacă ne uităm la David în Psalmul 18, el vorbește cu Dumnezeu personal: ”Te iubesc din inimă Doamne, tăria mea!”. Nu că așa spune statutul cultului…. Nu că așa spune predicatorul cutare, autorul cutare. Dumnezeu este interesat ce zici tu personal despre El, din inimă. E posibil ca unii să consimtă verbal multe adăvăruri mărețe despre Dumnezeu, că a dat pe pe Fiul Său la moarte pentru noi, că ne-a mântuit, că ne-a dat Duhul Sfânt, că toată scriptura e insuflată de Dumnezeu ca să ne învețe. Însă dacă dincolo de aceste consimțiri, pe care le-ai mărturisit și poate te-ai și botezat, Dumnezeu este interesat cum îl tratezi tu personal în relația voastră. Ești tăcut? Ești incativ în relația asta cu El? Sau te rogi doar formal în biserică atunci când ești pus, sau te rogi la masă și în alte împrejurări cu alții. Tu personal ce spui despre El. Unii se roagă, dar în inima lor sunt suspicioși cu privire la Dumnezeu. Oare va vrea Dumnezeu să mă ajute? Oare de ce nu îmi răspunde? Oare eu sunt demn de Dumnezeu? (și pun sub semnul îndoielii jertfa lui Hristos, care i-a desăvârșit înaintea lui Dumnezeu, justificându-i).
Dragii mei, aici este cheia. Poți să declari absolut fiecare verset din biblie cu privire la Dumnezeu, dar dacă tu personal nu te apropii de Dumnezeu, într-o relație pe vecie, de angajamente, încredere, devotament, să faci lucruri personal pentru Dumnezeu, nu pentru oameni (David a vrut să facă un templu pentru Dumnezeu. Doar așa pentru sufletul și relația lui cu Domnul, nimeni nu i-a cerut. Pavel a vrut să lucreze fără plată, doar ca să o facă pentru Dumnezeu, să îl coste, Dumnezeu îi permitea să trăiască din evanghelie. David de semenea a refuzat jertfe ieftine). Vedem aici o relația personală cu Dumnezeu, vedem aici personalitate în dragoste, nu o dragoste platonică, declarată, știți vorba aceluia față de soția lui: ”Dragă ți-am zis al altar că te iubesc, când mă voi răzgândi te anunț eu!” Mai în glumă, mai în serios, cred că așa fac unii cu Dumnezeu, și de aceea roadele umblării unora cu Dumnezeu este într-un fel, și a altora este altfel.
romoflorin 
Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –, s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă.(Romani 9:11-16)