La judecată, judecătorul te va întreba dacă ești martor la ce s-a întâmplat. Dacă vei spune că ți-a spus nu mai știi cine, că a văzut mai multe lucruri. Vei fii eliminat din proces, pentru că nu tu ești martorul, ci acel ”nu știu cine”, care nu este prezent. Dar dacă vei spune că ai fost prezent și tu ai văzut și auzit faptele acelea, atunci vei fii luat în considerare și decizia va fii luată după fapte.
Noi ca și martori ai lui Hristos, va trebui să înțelegem că nu putem merge mult cu ”Am citit”, ”Am auzit”, ”Se spune”, ”Cei mai mulți fac așa” etc. Ci oamenii au dreptul să te elimine din forul conștiinței lor de judecată cu astfel de mărturii.
Va trebui să spui: ”Am fost orb și acuma văd! Hristos m-a vindecat!” Dacă nu vom spune: ”Eu însumi m-am întâlnit cu Hristos pe drumul către Damasc! De atunci nu mai sunt același..” Nu vom fii martori autentici, nu vom putea aștepta roadă.
Oamenii au totuși chipul lui Dumnezeu în ei, chiar dacă sunt pierduți. Nu pot fii amăgiți în felul acesta.
Să fim martori adevărați!