Pandemia și Dumnezeu

În perioada 165-180 d.Hr., a fost Ciuma Antonină în imperiul Roman. Această ciumă a fost un prilej extraordinar pentru Biserica Creștină, abia ridicată, să își dovedească adevărata valoare prin ajutorul consistent oferit celor bolnavi și mai ales prin eficiența lucrării lor. Ei aveau promisiunea vieții veșnice, pe care o promovau. Atunci oamenii au îmbrățișat, pe fondul ciumei, în mare număr, în mod autentic credința creștină, murind împăcați și mulțumiți că merg într-un loc mai bun.

  • Biserica Lui are nevoie uneori de ocazii excepționale de a se lansa. Mesajul ei este așa de important pentru omenire, încât este potrivit să se apeleze la așa ceva.

În perioada 1347-1352 d.Hr., a fost Ciuma Neagră. În timpul acestei ciume au murit 30% din populația globului la vremea respectivă, aproximativ 75.000.000 morți. Medicii și preoții au murit cel mai repede, pentru că erau în primele rânduri, ajutând pe cei mai muți. S-a întâmplat ceva! Nu mai erau preoți în biserici! Așa că au pus niște tineri la repezeală pentru a umple locurile. Tinerii aceia erau așa de corupți și lipsiți de spiritualitate dând maselor acest comportament, încât în 1515 Martin Luther a protestat împotriva corupției clerului și a bisericii catolice în general. Acest lucru a produs o revitalizare a bisericii mondiale a lui Hristos.

  • Letargia și nelegiuirea din cadrul Bisericii sunt așa de grave înaintea lui Dumnezeu, încât apelarea lui Dumnezeu la aceste metode devine întemeiată, mai ales dacă vedem efectele pe care aceasta le poate avea.

(Habacuc 3:2) Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!

Lasă un comentariu