Joh 15:5 „Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”
Întrebarea importantă este: „cum rămâne El (Domnul Isus -cuvântul) în noi?” În limba greacă, limba în care a fost scris Noul Testament, avem doi termeni pentru cuvant: „logos” = cuvant, declarație, revelație; şi „reima” = spunere, precizare, caz. „Logos-ul” îl avem cu noi în telefon oricând şi îl putem consulta ca pe o binecuvântare în orice clipă, dar „reima” avem doar atunci când credem personal şi cu adevărat în Dumnezeu, este un caz special, personal, o precizare într-un caz anume. „Reima” este cuvântul pe care n-il dă personal Dumnezeu nouă în conformitate cu „logosul”. „Reima” este incredințarea noastră personală de la Dumnezeu. Când cineva are aşa ceva, el se poate ruga şi va primi de la Dumnezeu ce a cerut. Aceasta ține de relația noastră personală cu Dumnzeu, ține de ascultarea noastră de El în Duh şi Adevăr. „Logosul” îl are oricine, „reima” numai cei curați, acei ce cunosc pe Dumnezeu. „Reima” are putere, „logos” e slovă moartă, „reima” este glasul Duhului Sfânt în conformitate cu „logosul”, şi acesta (reima) dă viață, dă putere. 2Cor. 3,6.
Cred că am spus destul
romoflorin 