Vă spuneam că am început să fac niște cercetări în istorie după Diarmaid MacCulloch .
Sfântul Augustin a fost singurul teolog care a considerat istoria tămăduitoare, 
în sensul că este necesară pentru eliberarea noastră, pentru eliminarea răului, pentru educația omului. În vremea lui se credea că istoria este ciclică, el crede că ea este liniară. Eu personal cred că ea se repetă atunci când oamenii nu îi învață lecțiile, așa cum spunea el.
Diarmaid este preot anglican de trei generații, el a fost fascinat de protestantism. Spunea el: ”Catolicii spuneau că omul se sfințește prin ascultarea de biserică, Ortodoxii cred că omul se sfințește prin participarea la liturghie, ritual. Protestanții însă cred că omul se sfințește prin Cuvântul lui Dumnezeu, în cadrul unei relații personale cu Acesta.” (el aici include luteranii și calvinii, dar și neo-protestanții de mai târziu: moravienii, metodiștii, – până la creștinii după evanghelie, baptiștii, penticostalii).
Bisericile tradiționale au vrut să țină turma aproape, în ascultare, la slujbe, crezând că așa o păstorește mai bine. Protestanții și cei de mai târziu nu s-au temut, deși pentru ei a fost o chestiune de conștiință treaba aceasta, să pună biserica în mâinile Scripturii, a Cuvântului lui Dumnezeu. Pe acesta considerândul infailibil, sursă de autoritate și putere pentru întreaga biserică. Bisericile tradiționale se uitau la ei și vedeau acest lucru ca pe o mare slăbiciune, pentru că nu putea să adune oamenii, să i centralizeze cumva, pentru că aceștia nu au o Romă, un Constantinopul, sau Moscovă, de asemeni nu au patriarhi. Însă acest lucru s-a dovedit a fi invers așteptărilor lor, aceasta a dus la o explozie a evangheliștilor, în special de la Moravieni, pentru că ei au înțeles să facă un lucru.
va urma
sursă foto
romoflorin 
