Deoarece am intrat în luna decembrie și ne amintim și ne gândim tot mai mult la marele eveniment al nașterii Mântuitorului pe acest pământ, voi începe să scriu câte ceva despre acest eveniment din Scripturi, după calendarul de advent și nu numai.
Voi lua acum Isaia 2,1-5. Proorocul Isaia este supranumit ”Evanghelistul vechiului testament”, pentru că el a vorbit așa de clar de lucrarea Domnului Isus, încât evreii mozaici, au crezut până la descoperirile sulurilor de la Qumran, că Isaia 53 a fost introdus acolo de către creștini în secolul întâi după Hristos. Când au fost descoperite sulurile de la Marea Moartă, a văzut în mod științific că acelea erau scrise înainte de Hristos și atunci a trebuit să accepte realitate. Isaia vorbește despre un viitor glorios pentru Mesia.
”Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el.” (Isaia 2:2)
Aceasta este o imagine măreață a domniei lui Mesia. Nașterea mântuitorul dă speranță pentru această imagine măreață. Trebuie să înțelegem că așa cum s-au împlinit profețiile cu privire la El: că se va naște în Betleem, că se va naște din fecioară, că se va naște în Iuda, că va fii un om al suferințelor, disprețuit și părăsit de oameni, s.a. trebuie să înțelegem că dacă acestea și altele sau împlinit, tot la fel se va împlini și profeția de mai sus. ”Se va întâmpla în scurgerea vremurilor…” Intrați în împărăția Lui! Să fim înțelepți si să alegem bine! El nu se va opri până nu va duce la bun sfârșit tot ce a început.
Unii comentatori spun aceasta se va întâmpla in mileniu (o mie de ani de domnie pe pământ – Apoc. 20).
Alții spun că va fii o domnie viitoare și veșnică într-un cer nou și un pământ nou. Ori una ori amândouă, un lucru este cert: că se va întâmpla acest lucru. Domnul spune:
”Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” (Matei 5:18)
Potrivit acestui verset toate lucrurile se vor întâmpla, toate vor fi în ființă după cum spun ”iotele”, cele mai mici detalii.
Nașterea Domnului pe pământ din fecioară ne spune că nu totul merge din rău în mai rău. Domnia lui Hristos merge din bine în mai bine. Nu totul e supus pieirii, morții. El a murit, dar apoi a înviat și nu mai moare niciodată. Moartea nu mai are biruință asupra Lui, și nu va avea nici asupra celor ce îl urmează pe El. Asemeni lui vom muri si vom învia, dacă nu vom fi răpiți. Există o vorbă: ”Fiecare om are prețul lui”. Nu și Hristos. El nu are un călcâi al lui Ahile. El nu are un preț care se poate plăti pentru a fi înfrânt. A avut un preț in ochii lui Iuda, dar nu pentru căderea lui, ci a lui Iuda, în final…
Există ceva bun în lumea asta, există ceva măreț în viață, există un sens veșnic pentru care poți trăi și în care îți poți pune toată priceperea și să nu ratezi. Acesta este Hristos și împărăția lui! Cuvinte pline de farmec sunt spune în Cuvânt despre acest lucru… În cartea proorocului Daniel este o viziune în care împărățiile lumii vor fi zdrobite de o împărăție, fără ajutorul unei mâini omenești, și care se va transforma intr-un munte care va umple întreg pământul.
”Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.” (Daniel 2:35)
Să fiți binecuvântați!
sursă foto 1
sursă foto 2
romoflorin 
