* from Madalina I.

Disensiunea este o situatie fragila fata de care trebuie sa te porti cu manusi, nu cu asprime. Domnul Isus cand intalnea disensiuni intreba: „Despre ce vorbiti?” si printró ilustratie vie (copilasii) ii atragea pe toti in directia buna. Nu tinea cu nimeni. (Ucenicii se certau cine sa fie mai mare. Marcu 9,33-37)

O disensiune nu se termina niciodata cu cearta, ci cu tact, diplomatie, conciliere si o dorinta plina de intelegere de a cunoaste si punctul de vedere al celuilalt. Pentru asta trebuie ca toate izvoarele tale sa fie la adapost. Adica tu sa te sustii dintró sursa care nu seaca, daca pot spune asa, care nu iti poate fi luata. De aceea cei ce se incred in Domnul sunt tari si nu se clatina. Dumnezeu nu poate fi luat de la tine niciodata.

Acest lucru un este un concept abstract, irealizabil, sau banal, oricine crede in Dumnezeu. Ci este ceva accesibil, este o cotitura in viata si te poti increde in Dumnezeu din inima ta, ca incepi sa cercetezi in directia aceasta. Atunci nevoile iti sunt implinite de El, inima iti este impacata in El, si in felul acesta vei putea sa te porti cu intelepciune in disensiuni.

Intr-un fel acesta este raspunsul la disensiunile nerezolvate intre oameni: sursele, nu sunt dumnezeiesti, si cand iti sunt amenintate apare tensiunea.