Se spune ca un bunic intelept il invata pe nepotul sau anumite principii de viata. Batranul intelept spune: „Fiule, in sufletul fiecarui om se da o lupta intre doi lupi. Unul este rau. E suparat, invidios, necrutator, mandru si lenes. Celalalt lup e bun. E iubitor, bland, umil si stapan pe sine.” Acesti lupi se lupta intruna, a spus bunicul. Baiatul s-a gandit un pic la acest aspect si a zis: „Bunicule, care lup invinge?”. Batranul a zambit si a raspuns:”Cel pe care-l hranesti”.
Iti hranesti anumite sentimente ca invinovatirea, nerabdarea, subestimarea sau alte asemenea negative, nu vei reusi decat sa le intaresti. De exemplu, poate te plangi mereu de slujba pe care o ai. Iti vorbesti mereu seful de rau, te plangi ca nu esti tratat bine de companie si de faptul ca drumul pana la munca este ingrozitor. In mod ironic, atunci cand te plangi de ceva, te eliberezi oarecum. Te simti bine hranindu-ti toate acele ganduri negative, dar lupul pe care-l hranesti va cere mereu mai mult.
Data viitoare cand simti ca esti pe punctul de a te plange de ceva, intreaba-te: „Chiar vreau sa perpetuez acest obicei rau?” sau: „Mai bine pun punct acestei stari de nemultumire constante si ma orientez spre lucruri mai bune!”. Fa alegeri mai bune si, in loc sa te plangi de munca ta, invata sa spui: „Doamne, iti multumesc ca, cel putin, am un loc de munca. Si, chiar daca nu toti de acolo ma trateaza asa cum se cuvine, nu lucrez pentru oameni, ci pentru slava lui Dumnezeu. Procedand astfel, cultivi obiceiuri bune si iti dezvolti, in acelasi timp, obiceiuri noi.
Alte obiceiuri bune:
– Fii impaciuitor, nu certaret.
– Treci peste problemele marunte si fii iertator cu oamenii.
– Alege sa vezi ceea ce au oamenii mai bun in ei.
– Apreciaza pe cei dragi din jurul tau: sotia, rudele, fratii in credinta, colegii de munca.
romoflorin 
Mi-a placut foarte tare punctul asta de vedere si imi prinde bine pentru suflet. Insa as vrea sa specific ca adesea unii oameni ajung sa sufere de depresii tocmai ca nu vorbesc despre lucrurile rele care li se intampla sau nu se plang. Ajung sa traiasca intr-un soi de amagire si apoi la un moment dat izbucnesc cu violenta sau cu depresie, dupa personalitatae fiecaruia. Cred ca e bine sa te plangi din cand in cand insa ar trebui facuta unui frate in credinta cu care sa poti vorbi si care sa se roage pentru tine. Insa este foarte adevarat ca cu ce te hranesti cu aceea traiesti. Cunosc si oameni care se plang mereu si sa fiu sincera, devine greu de suportat la un moment dat. Insa multumesc Domnului ca ma pot plange Lui si bucuria care mi-o da in schimb este de negasit niciunde.