Care este punctul tau de sprijin?

„Domnul este lumina si mantuirea mea: de cine sa ma tem? Domnul este sprijinitorul vietii mele: de cine sa-mi fie frica?” Psalmul 27, 1

Oamenii depind cel mai mult de respectul lor de sine. Atunci cand ei sunt incurajati de altii, se simt cel mai bine, cand au prieteni, se simt in siguranta. Cand nu se mai intampla asta din diverse motive, ei incep sa isi puna semne de intrebare.

Cum functioneaza stima de sine?

In primul rand stima de sine nu trebuie sa ne-o luam din ceea ce spun oamenii despre noi, nici macar din ceea ce credem noi despre noi. Dumnezeu ne cunoaste cel mai bine, prin Cuvantul Lui ne putem face o imagine corecta despre felul cum ne vede Dumnezeu pe noi si pozitia pe care ne-o da El, in special in conformitate cu darul si chemarea noastra in viata. Acesta sa fie punctul nostru de sprijin: „Ceea ce spune Dumnezeu despre noi, ce ne-a dat El”. Asta nu se va schimba niciodata, asta nu va putea fi combatut de nimeni niciodata, daca Dumnezeu este sprijinitorul tau (esti in voia Lui), nimeni nu o sa te poata smulge din mana Lui sau trece peste El sa iti faca rau, in mod esential.

Acum mai este ceva. Noi ne simtim bine prin relatiile cu ceilalti si reactiile lor fata de noi. Este suficient ceea ce ne spune Dumnezeu si noi trebuie sa invatam sa ne hranim doar cu asta, fara sa depindem neaparat de ceea ce zic oamenii, pentru ca ei din cand in cand vor fluctua in reactiile lor. Cum functioneaza asta? Cand noi suntem cu gandul si privirea atintita la ceea ce spune Dmnezeu, suntem voiosi, avem pace si actionam in dragoste si bunatate fata de ceilalti. Oamenii apreciaza asta chiar daca nu la adevarata valoare. Asta ne face sa ne simtim recompensati, pe undeva. Suntem multumiti si lucrurile merg bine.

Daca noi insa nu vom avea in vedere ceea ce spune Dumnezeu despre noi, si vom culege din gura lumii o vorba sau o atitudine rea, comportamentul nostru, inconstient va fi in acord cu vorba sau atitudinea aceea rea. Oricat de politicosi sau controlati am fi, in general nu putem ascunde acele lucruri negative care ne framanta. Oamenii imediat simt si reactia este in concordanta. Apoi noi spunem: „Eu i-am facut bine si el.. uite cum se poarta?” In realitate tu i-ai indus reactia respectiva prin indoiala din inima ta, pentru ca ai avut in minte un lucru rau. Cand mintea noastra este impregnata cu lucruri luate „aiurea” din lume, media, net, etc. Comportamentul nostru nu poate sa nu fie afectat. Noi nu trebuie sa asteptam incurajarea lor si apoi in consecinta ne purtam bine (asta se poate intampla, dar este un „bonus”). Noi trebuie sa fixam atitudinea potrivita, cea dumnezeiasca, sa actionam, si reactia in general nu va intarzia sa apara. Astfel lucrurile vor lua intorsatura corecta.

Ce incerc sa spun este ca punctul de plecare il facem noi, nu ceilalti. Maneta de control este la noi, nu la ceilalti. Asta ar putea sa ni se para cositisitor, dar este in binele nostru, Dumnezeu a vrut ca noi sa ne sprijinim pe El si nu pe altii.

Cunoaste-te pe tine din perspectiva lui Dumnezeu si atunci vei putea spune ca David:

„Domnul este sprijinitorul vietii mele: de cine sa-mi fie frica?”

8 gânduri despre „Care este punctul tau de sprijin?

  1. Asa e! Nu realizezi ce mare lucru e sa te supui adevarurilor lui Isus si celor inspirati de Duhul Sfant,apostolii Sai !Eu nu sunt crestin si cand vad pe cineva ca da slava lui Dumnezeu pentru un lucru bun facut de el,imi creste inima,vazand si luptandu-ma zilnic cu cei care cred ca stiu atat de multe adevaruri,care nu-i ajuta nici pe ei !Tine-o tot asa ! Va voi apara pe unde pot,daca asta e misiunea mea printre desteptii pamantului asta !

    1. Elvis, multumesc de sustinere! 🙂 Ai spus ca nu esti crestin. Dupa ce am vazut blogul tau, as putea spune ca nu esti departe de Dumnezeu.
      Multe binecuvantari!

  2. Printre altele, stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput – conceptul de sine – si sinele ideal (sau dorit), adica modul in care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Intr-un studiu efectuat de E. Higgins si colaboratorii (1985) li s-a cerut studentilor sa completeze chestionare pe tema conceptului de sine, sinele dorit de ei insisi, precum si felul in care cred ei ca sunt perceputi de tata, mama si de cel mai bun prieten si cum considera ei ca arata sinele lor dorit de aceste persoane. S-a constatat ca o distanta mare intre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce la stari deprimante, dar nu neaparat de acelasi tip. Daca discrepantele se manifestau intre imaginea de sine si sinele dorit de individul in cauza, rezultatul era dezamagirea si supararea, pe cand daca distanta aparea intre sinele actual si sinele dorit (asteptat) de parinti si prieteni, precumpanitor se degaja anxietatea.

    De pilda, neconcordanta perceputa dintre asteptarile tatalui ca fiul sau sa devina un om de afaceri de succes si slaba speranta de a se intampla astfel i-a produs studentului in cauza o oarecare neliniste si anxietate si nu suparare. Cand insa acesta si-a dorit mult sa devina jucator de baschet, dar nu a reusit, sentimentele au fost de amaraciune, suparare si dezamagire.
    Sinele si cunoasterea lui de Petru Ilut

    Unii autori au aratat ca programele de crestere a stimei de sine nu trebuie sa se reduca la suportul psihologic pur, ci trebuie corelat cu modalitati si posibilitati efective de realizare de sine.

    Scriptura vorbeste de o corecta „parere [stima] de sine” conform masurii de credinta pe care a dat-o Dumnezeu fiecaruia (Romani 12). Aceasta cerinta apare in contextul interactiunii fratesti si a manifestarii/practicarii darurilor personale. Daca observam, teza stima de sine sustinuta de competente proprii (daruri/talente practicate) este in primul rand biblica.

    Concluzie: Stima de sine nu trebuie dezvoltata doar la nivel psihologic de tip sugestibil ci trebuie acompaniata de capacitati concrete. Este ca acea relatie dintre neprihanire si sfintenie. Dumnezeu ma considera neprihanit (daca am acceptat planul Sau, conform caruia sunt considerat astfel), insa in planul conduitei trebuie sa confirm prin sfintenie.

    Dictionar:
    Sugestibilitate – aptitudine de a primi sugestii, adica de a reactiona la un semnal (obiect sau ordin) in mod masinal, fara participarea activa a vointei.

    Imaturitatea afectiva, emotivitatea, deficienta intelectuala favorizeaza sugestibilitatea.

    1. Pety,
      imi dau seama ca poti merge departe cu subiectul acesta 🙂 este interesant si complementar ce ai spus tu.
      Incantat de comentariul tau „articol”. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s