Cine are „urechi de auzit” sa ia aminte!

product54895_bigAcum 4 ani eram in bucuresti, la mine in casa, serveam o cafea la geamul inzapezit. Afara era un grup de puscariasi, ingratiti de cativa jandarmi, strangeau deseuri din zona de langa blocul meu. Intr’ucat erau aproape oarecum de geamul meu, eu fiind la parter, am reusit cu uimire sa recunosc pe unul din puscariasi! M-am uitat cu atentie, nu imi venea sa cred! Ma gandeam daca pot sa ies sa il vad, sa vorbesc cu el. M-am schimbat in graba, m-am uitat din nou pe fereastra sa fiu sigur ca sunt tot acolo, din pacate plecasera, un camion a venit si au fost dusi in alta parte..

Cine era baiatul respectiv. Practicase karate cu mine cand eram la liceu. Nu era bataus, era un baiat asa linistit si talentat in multe. Era destept, descurcaret si in multe il admiram. Intr’un singur lucru il simteam vulnerabil, nu era precaut si nu stia sa se opreasca de la ceva ce era rau. Nu stiu ce s-a intamplat, nu am avut cum sa ma interesez de el in vre’un fel.

M-am gandit ca noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva duhurilor rautatii. (Efeseni 6, 12) Cred ca daca nu ne predam lui Dumnezeu, cu cat putem mai multe, cu atat Satan ne poate prinde mai mult in capcanele lui. Cand cineva se trezeste (in plan esential, spiritual vorbind) el spune: “Cu cat stiu mai multe, cu atat sunt mai vulnerabil in fata Diavolului, el are mai mult teren de lucru in mintea mea” si se dedica neconditionat Celui mai tare, lui Hristos.

Cand vad oameni inzestrati, dar imprudenti si cu “ochii inchisi”, am o reala emotie pentru ei, nu stiu cand ii pot vedea si pe ei intr’o situatie similara. Am vazut mai multe cazuri ca cele de mai sus, chiar daca nu la fel de acute, si nu am decat 33 de ani.

Cine are „urechi de auzit” sa ia aminte!

3 gânduri despre „Cine are „urechi de auzit” sa ia aminte!

  1. Cat de mult se aseamana ce ai scris cu o parte din ultimul meu articol.

    Una dintre etapele cunoasterii lui Isus este etapa echilibrului, a stapanirii de sine, a intelepciunii, iar aceasta se realizeaza prin unirea cunostintei cu infranarea.

    M-a atras imediat aspectul acesta:

    Era destept, descurcaret si in multe il admiram. Intr’un singur lucru il simteam vulnerabil, nu era precaut si nu stia sa se opreasca de la ceva ce era rau.

    si acesta:

    Cand vad oameni inzestrati, dar inprudenti si cu “ochii inchisi”, am o reala emotie pentru ei, nu stiu cand ii pot vedea si pe ei intr’o situatie similara. Am vazut mai multe cazuri ca cele de mai sus, chiar daca nu la fel de acute, si nu am decat 33 de ani.

    E valabil un final gresit si pentru un copil al lui Dumnezeu? Cred ca da, daca nu realizeaza un echilibru prin unirea cunostintei cu infranarea. Insa pana la echilibru, conform 2 Petru 1: 5-6 mai este:
    – integritate si
    – autoritate.
    🙂

  2. Te salut Pety!
    Am citit ceea ce spui in articolul tau, asta este mare lucru, sa unesti cunostinta cu infranarea. Trebuie sa apelezi la puterea lui Dumnezeu pentru asta, sa cerem roada „infranarea poftelor” si ea ne va fi data!

    Ai pus intrebarea daca este valabil si pentru un copil al lui Dumnezeu un final gresit. Eu as pune intrebarea altfel, daca este valabil si pentru unii care vin la biserica sau se numesc crestini 🙂

    Raspunsul este evident, da. Diferenta fiind persoana in care te increzi. Cine se increde in el insusi, va cadea cu siguranta intr’un final, insa cine se increde in Dumnezeu din inima, nu va cadea, pentru ca Dumnezeu poate sa il tina.

    Eu tind sa cred ca un copil al lui Dumnezeu cu adevarat este doar unul care se increde in Dumnezeu.

    Numai bine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s