Opresc aici sondajul cu „frustrarile oamenilor”, ca sa nu frustrez si eu pe altii 😀
Cele mai multe voturi au primit rubricile:
1. Dumnezeu nu raspunde la toate rugaciunile
2. Ingaduie multe necazuri in viata noastra
apoi cu mai putine voturi:
3. Legea Lui nu poate fi tinuta
4. Caracterul nu se formeaza usor
5. Desi Duhul Sfant este in noi, slabiciunea ne incearca (crestini)
Ar fi interesant sa vedem pozitiile celor care au bifat aceste raspunsuri! 😀
1. La prima, eu as spune ca frustrarea apare din pricina fatului ca noi insine avem propriile noastre planuri si dupa ce le facem, incepem sa il rugam pe Dumnezeu sa ni le implineasca. El nu poate fi manipulat sa faca ceea ce ne dorim noi, chiar daca ne iubeste neconditionat. Rugaciunile sunt ascultate conform cu voia Lui si timpul Lui. Iisus vroia sa faca apa in vin, dar nu era ceasul potrivit cand Maria ii spunea.
2. Dumnezeu ingaduie multe necazuri in viata noastra. Unele vin ca sa ne intareasca, sa ne caleasca, dar sunt si necazuri pe care le aducem noi de buna voie. Acelea vin atunci cand noi iesim de sub autoritatea lui Hristos: nu ne mai rugam, nu mai postim, nu mai venim la adunare (vezi cazul lui Toma), nu mai studiem Scriptura, etc. Eu cred ca atunci cand facem aceste lucruri, noi sunem feriti in providenta lui Dumnezeu, prin interactiuna directa cu El de multe necazuri. Cand aceste lucruri lipsesc din viata noastra, anumite necazuri si zile nefaste incep sa apara in viata noastra. Nu ca altfel ar lipsi, dar una este sa treci cu Dumnezeu prin ele, si alta este sa nu il ai pe El de partea ta in acestea.
3. Legea nu poate fi tinuta. Aceasta problema apare atunci cand oamenii nu inteleg ca legea nu elibereaza de pacat, ci ea doar aduce cunostinta deplina a pacatului, arancandu-ne in bratele lui Hristos. Cine nu intelege relatia aceasta dintre Lege si Hristos, cred ca creaza un scurt circuit in el insusi, care nu este intentionat de Scriptura. Legea ne smereste, ne arata felul cum ne vede Dumnezeu. Cine ajunge sa se lauda ca el tine legea, se poate sa nu inteleaga profunzimea ei (vezi predica despre munte), sau sa alunece in fatarnicie.
4. Caracterul nu se formeaza usor. Se spune ca lui Dumnezeu i-a trebuit cateva zile ca sa scoata pe Israel din Egipt, dar 40 de ani ca sa scoata Egiptul din Israel. Asa este si cu formarea caracterului nostru. Este timpul in care Dumnezeu scoate „lumea din noi”, cu toate poftele si obiceiurile ei.
5. Desi Duhul Sfant este in noi, slabiciunea ne incearca (pe crestini). Eu cred ca Duhul Sfant este acolo ca o resursa inepuizabila a lui Dumnezeu, care insa poate accesata doar prin credinta exprimata in rugaciune. Putem fi ca acel calator cu avionul, care nu isi ia gustarea, care este cuprinsa in pretul biletului, dar el nu stie, sau nu crede in asta. Can vedem marimea si puterea Duhului din noi, atunci creste si efectul lucrarii Lui in noi.
romoflorin 