Succesul vine atunci cand tii cont de toate detaliile. De aceea succesul este rar, detaliile nu sunt putine si nu pot fi facute din mers de multe ori. Noi nu facem tot ce trebuie facut si apoi dam vina pe soarta. Cine e de vina? O lucrare fara detalii este o lucrare superficiala.
De aceea succesul costa, dar este aproape de fiecare dintre noi.
Einstein sunea: Munca + recreere/joaca + odihna = Succes
romoflorin 
Mi-am adus aminte de Moise…Ce-i mai trebuia lui in casa lui Faraon, nu avea destul…”succes?”. Si atunci ma intreb…cum definim succesul? Se pare ca succesul lui Moise au fost 40 de ani de pustie… Care sint regulile, atunci? Luptam pentru ceva ce credem noi ca e succes…sau il intrebam pe Dumnezeu ce are de gind cu noi…si asteptam pina ne spune?!
Iona…o fii fost om de succes cind a hotarit Dumnezeu sa-l trimita la Ninive…Ca la Ninive trebuia sa-l duca culmea succesului lui.
Cu regret marturisesc ca primele planuri de succes in viata mi le-am facut singura…niciunul din planurile alea bune si lucrate cu migala n-au reusit.
Domnul ne scoate din balena…de multe ori…dar cum aratam?! Numai El ne mai poate iubi si lua in brate dupa o asemenea aventura…
Asta este parerea mea despre succes…
Rodica Botan
Sunt de acord cu tine in ceea ce ai spus mai sus Rodica, ma refer la chemarea pe care ti’o face Dumnezeu, la planul pe care descoperi ca Dumnezeu il are cu tine, si nu pe care il ai tu insuti. Atunci cand primesti aceste „revelatii” prin Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul Sfant atunci va trebui sa tii cont de toate detaliile.
Eu cred ca una din cele mai mari neintelegeri a crestinilor, ma refer la evanghelici acum, este mediocritatea. Noi prea spunem pe undeva: „merge si asa”. Da, si eu cred ca Dumnezseu ne ridica oricat de jos am cazut, dar El ne face fiinte cu totul noi, nu a doua oara vom cadea din nou. Exista un proces pana te eliberezi. Dar ideea finala este ca nu poti fi dedicat lui Dumnezeu si sa te complaci in mediocritate, scuzandu-te in defavoare lucrarii locale a lui Dumnezeu si a castigarii de suflete.
Trebuie sa ne ferim sa facem lucrea lui Dumnezeu cu nebagare de seama. Atunci vom avea biruinta.
Absolut…doar ca eu o luasem…de dincolo de inceputuri…cind inca crezi ca Dumnezeu n-are ce se baga in succesul tau…
Undeva pe un blog era vorba de Majestatea sa regele Mihai…si n-am nici in clin nici in mineca cu regele…dar m-a ofilit gindul ca asa vorbin de usor despre Domnul nostru si ne ploconim pina in pamint pentru un simplu demnitar fara tara chiar…
Ma gindeam ca succes nu poti sa ai cind lupti impotriva a ceea ce Dumnezeu a planuit pentru noi…Nu cred ca am fost pe aceeasi faza cu discutia ta…doar ca citind , subiectul tau m-a dus probabil unde mi-e si durerea de suflet…
N-am intentionat sa alunec de la subiect…
Rodica
Imi place cum ai spus: „m-am dus probabil unde mi-e si durerea de suflet..” Asa am facut si eu probabil! 🙂
Ceea ce spui tu este valabil si in lucrarea spirituala, nu doar la inceput cand intelegi ca Dumnezseu are alt plan cu viata ta. Ci chiar in timpul implinirii acestui plan, noi nu il stim pe tot, il intelegem gradual. Si atunci potem usor sa ne abatem, crezand ca asa ar trebui sa se intample. Adesea se poate intampla sa lupti impotriva a ceea ce Dumnezeu are in plan. Cum era Petru cu Hristos cant El vroia sa se indrepte spre Ierusalim. Unul tragea intr’o directie, altul in alta, si Petru credea ca face voia lui Dumnezeu cand vroia sa il abata pe Hristos de la suferinta.
Rugaciunea si studiul cred ca aici au o contributie, pentru ca ne tine mai mult in fata lui Dumnezeu, ajutandu-ne sa intelegem mai bine imprejurarile din perspectiva Lui.