Riscul obisnuintei cu Dumnezeu

David atunci cand vroia sa aduca chivotul lui Dumnezeu in Ierusalim, in prima lui incercare nu a reusit sa faca ce si-a propus. Insusi Dmnezeu pare ca i-a stat impotriva. Uza a trebuit sa moara, pentru ca s-a apropiat prea mult de chivot.

Despre ce a fost vorba?

  1. Este vorba de luarea in desert a lui Dumnezeu. Una din poruncitle decalogului spune: „Sa n iei in desert Numele lui Dumnezeu” Adica tratezi in mod superficial un Dumnezeu desavarsit, atotputerni, atotprezent, infinit. De Dumnezeu nu ne putem apropia oricum.
  2. Este vorba de slujirea prin vedere, dupa ureche. David a adus chivotul intr’un car pentru ca asa vazuse la Filisteni (necredinciosi) ca au facut, si nu a pus chivotul pe umerii levitilor asa cum era scris in Cuvantul lui Dumnezeu in Levit. Asa avem si noi tendinta sa il slujim pe Dumnezeu, sa ne purtam cu lucurile sfinte, asa dupa cum am auzit si am vazut la „filistenii” si nu mai consultam Cuvantul lui Dumnezeu, cum a facut David a doua oara si a reusit.
  3. Este vorba de egoismul personal. El si interesele lui, Dumnezeu era si El pe acolo. Asa suntem si noi adesea. Asta nu place lui Dumnezeu si daca totusi incerci sa te apropii de Dumnezeu, El va schimba sitatia asta, va face in asa fel ca sa il slujesti cu devotament. „Ma veti cauta si ma veti gasi daca ma veti cauta cu toata inima” Ier. 29, 13
  4. Este vorba de sfintenia lui Dumnezeu. La Dumnezeu totul are un sens. Nu este nimic la intamplare. Nu poti spune despre nimic: „Merge si asa!”. Moise a pierdut accesul in Canaan pentru ca in loc sa vorbeasca stancii, el a lovit’o. Un mic amanunt, insa in NT ni se explica faptul ca stanca reprezenta pe Hristos. In vechime jertfele trebuiau sa fie fara cusur, altfel nu erau primite. De ce? Pentru ca de asemenea fiecare jertfa, reprezenta jertfa suprema, fara cusur a lui Hristos.

* Cand facem lucrarea lui Dmnezeu sa nu spunem: „Merge si asa!”, „Asa am vazut noi la „filisteni” ca au facut!”. Ci sa cercetam Cuvantul lui Dumnezeu ca sa avem succes in ceea ce facem.

3 gânduri despre „Riscul obisnuintei cu Dumnezeu

  1. Revin la o ideie mai veche cand trebuie sa luam „Cuvantul” ad liteteram/literal si cand sa-l consideram simbolic, si sa-i cautam sensul ascuns? Eu sunt obisnuita ca atunci cand faci o analiza de orice fel ar fi ea, trebuie sa operezi cu aceleasi mijloace (nu odata literal si alta data cu simboluri/metafore, etc).

    Evolueaza capacitatea noastra de a intelege si de a face conexiuni intre idei si concepte, sau pur si simplu este o altfel de interpretare? Adica atingerea fizica a Chivotului insemna moarte, indiferent ca era vorba de o atingere neintentionata. Adica nu era treaba lui Uza sa protejeze Chivotul. Transportul desigur ca nu era conform cu poruncile, dar imi este greu sa ma transfer la abstractizarea „luarii in desert a numelui lui Dumnezeu” (ca si in cazul altor comentarii este numai incapacitatea mea).
    Nu contrazic ci spun numai, cum mi se pare mie.

  2. Luarea in desert a lui Dumnezeu se ia contextul mai larg. David nu a transportat asa cum trebuia chivotul, si de aici toate celelalte imprudente, si a lui Uza. Chivotul era un obiect sacru, simbot si obiect al prezentei lui Dumnezeu. Cu toate acestea prin acest obiect nu pute’ai manipula pe Dumnezeu, constrange, cum s-a intamplat in lupta cu filistenii, fii lui Eli: Hofni si Fineas.

    Mai este un amanunt, Filistenii au transportat chivotul cu carul si nimic rau nu s-a intamplat, ba inca bubele si plaga a incetat. Insa Cand David a incercat sa faca similar, nu a fost bine. Dumnezeu se poarta diferit cu paganii fata de credinciosi. Cine stie mult i se cere mult.

    David a avut un gand bun, dar fara sa dea prea mult atentie lui Dumnezeu, cuvintelor Lui, a incercat sa faca asta. Aici este usuratatea, sau luarea in desert..

Lasă un comentariu