“Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va deslipi de el” Pv. 22, 15
Un copil se naste in firea pamanteasca intotdeauna, adica o inclinatie spre rau. David spunea: “In pacat m-a zamislit mama mea” Ps. 51. In momentul acela copilul nu poate fi educat prin cuvinte, el nu are notiunea decat de da sau nu si de respectarea unei autoritati. Este o prostia ceea ce societatea actuala incearca sa spuna, ca brutalizezi copilul prin violenta si ca nu trebuie atins de loc. E clar ca aici vorbim de nuia, nu de furtun, maciuca, sau curea, ca sa ranest copilul, vorbim de o pedeapsa disciplinara, cu scop didactic. Daca tu nu iti poti stapani copilul printr-un fel anume, el va avea nesiguranta pentru ca va vedea ca tu nu esti in stare sa il ocrotesti, la varsta lui de adevaratele pericole (acestea sunt ascultarea, supunerea, disciplina in viata, dreptatea), iar asta il va duce la rebeliune. Daca atunci cand este mic nu il inveti sa asculte si sa fie drept, sa nu minte, sa nu fure, sa nu pofteasca, etc., prin explicatii drepte (sa nu spunem ca e copil si nu intelege, ca el intelege multe chiar inainte sa vorbeasca), consecventa din partea parintelui, adica sa tina ceea ce la invatat, cand se va face mare degeaba incercam sa il invatam ce trebuie, ca el de mult a invatat ce nu trebuia sa invete, si acum el va vrea in sfarsit sa traiasca si mai mult acele lucruri rele fata de care acum este rob. Insa de mic nebunia poate fi departata de copil cu nuiaua certarii. Ferice de cine invata asta la timpul potrivit.
romoflorin 