(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
Extras dintr-o frumoasa scriere puritana „Valea viziunii” scrisa pe blogul http://puritani.wordpress.com/
Ajuta-ma sa invat paradoxul
Ca drumul de jos inseamna drumul in sus,
Ca a fi injosit inseamna sa fi inaltat,
Ca inima frinta este o inima vindecata,
Ca duhul frint este un duh care se bucura,
Ca sufletul care se pocaieste este sufletul victorios,
Ca a nu avea nimic inseamna sa ai totul,
Ca a purta crucea inseamna a purta cununa,
Ca a da inseamna a primi,
Si ca valea este locul de viziune.
Este o intrebare scumpa. Oamenii chiar sunt interesati de un raspus autentic. Ca sa aflii ce iti poate schimba viata trebuie sa te uiti acum la ceea ce ti-o conduce. Se spune ca viziunea si credinta omului ii conduc viata.
Unii oameni nu sunt asa educati, instruiti si pregatiti, dar au o credinta puternica de copil, viziunea lor e simpla si pozitiva, indrazneata, este uimitor va vezi cum viata le urmeaza credinta, viziuna.
Altii dimpotriva au un start excelent, educati, talentati, dar undeva in inima lor au o indoiala, le lipseste viziuna, ba chiar au temeri serioase cu privire la viitor. Este surprinzator cum din oameni asa de inzestrati si pregatiti viata a putut sa duca un om asa de jos!
Ce face ca un om sa aibe o credinta puternica si o viziune pozitiva? Ce influenteaza aceste lucruri intr-un om?
Hristos prin tot ceea ce a spus si a facut, atunci cand te uiti cu onestitate si seriozitate la El, viziunea ta se schimba.
Incepi sa realizezi ca viata este doar un test, este mult mai mult decat avem acum si aici.
In viata oamului ii sunt date putine lucruri, dar atitudinea si ceea ce face cu acestea va determina daca va mai primi si altele.
Omul se poate detasa de lumea aceasta si totusi sa ramana in ea si sa ii fie folositor, asta se face prin apartenenta la lumea lui Dumnezeu, lumea celor credinciosi si sfinti prin credinta si pocainta lor.
Multi oameni au tendinta sa dea vina pe circumstante, pe oamnei, pe lume pentru nereusitele lor. Realitatea este insa ca noi suntem principalele cauze pentru care reusim un lucu in viata sau nu. Si altii au un rol in asta, dar spre fericirea noastra si trezirea unora, trebuie sa spunem ca cel mai importanti in realizarea unui lucru suntem noi si Dumnezeu.
In ce consta succesul, sau reusita intr-un lucru anume? Premiza de la care pleci este foarte importanta. Oamenii aproape ca simt aceasta premisa si ei reactioneaza ca atare. Atitudinea ta le determina comportamentul si mai putin celelalte detalii. Insa aceasta situatie are si alte implicatii, spre exemplu: unii oameni pleaca de la premisa: “Eu nu sunt in stare sa fac cutare lucru” Cand pleci de la premiza aceasta iti spui la un momend dat: “Nu are rost sa ma implic…”, daca nu sunt in stare sa fac nimic lucrul acela. Daca nu faci nimic nici nu vei realiza nimic. Dupa acest ciclu se intareste ideea falsa: “Vezi am avut dreptate cand am spus: ca nu pot sa fac lucrul cutare!”
Acum spuneti dv care este adevarul?
Ceea ce crezi determina ce faci, nu ceea ce faci determina ceea ce crezi. Sa fim atenti ca sensul lucrurilor este diferit decat cred unii. Cineva spunea: “Daca poti sa iti imaginezi un lucru, il poti avea”, fara sa mergem la extrema cu asta, cred ca aici este cheia, daca ai speranta, crezi, ai deja o viziuna a ceea ce va fi, metodele, strategia, mijloacele se vor schimba, adapta si cu fiecare schimbare vei fi mai aproape de ceea ce iti propui sa faci.
** personal cred ca toate acestea sunt valabile cand ele sunt in concordanta cu voia lui Dumnezeu, altfel luptam impotriva propriei constiinte si e ca si cum ne-am minti singrui.
Domnul Iisus spunea: „Facã-vi-se dupã credinta voastrã!” (Matei 9:29) Cred ca este valabil atat in sens pozitiv cat si in sens negativ. Mareste-ne credinta Doamne!
romoflorin 