Visul lui Iosif III

Geneza 37

Ce trebuie sa facem cu visurile noastre

2. Nu incerca sa rezolvi visul tau cu propriile tale puteri.

Acesta a fost cazul lui Moise, el ne spune Stefan in predica din Fapte ca avea 40 de ani cand i-a vnit in inima gandul sa cerceteze pe Israel si el credea ca fratii lui vor pricepe ca Dumnezeu prin mana lui le va da izbanda, dar el a actionat pe cont propriu, prin propriile puteri si asta l-a costat mult. El a ucis un egiptean, pe drept e adevarat, dar nu trebuia sa o faca si pentru asta a trebuit sa fuga din Egipt si a fost 40 de ani pastor la turma socrului sau Ietro.

Un caz similar a fost si in viata lui Avraam. Si Avraam a avut un vis de la Dumnezeu: “Vei avea un fiu! Si el va fi o binecuvantare pentru toate neamrile pamantului” Acesta era un vis pentru el, pentru ca sotia era stearpa si era si in varsta. Si tot asteptand el sa se implineasca visul de la Dumnezeu, sotia lui astepta si ea, numai ca ei ia venit o ideie: “Iata, Domnul m-a facut stearpa, intra te rog la roaba mea si poate ca voi avea copii de la ea!” si Avraam a ascultat (gresea) asta insa a atras dupa sine multe necazuri si unele sunt si astazi. Mai intai Agar a dispretuit pe Sara, apoi Ismael a trebut sa fie izgonit cand a venit adevaratul copil al fagaduintei Isaac si o problema care este prezenta si astazi: totdeauna Ismael a fost impotriva lui Isaac. Conflictul din lumea de astazi se invarte impotriva conflictului stravechi dintre Ismael si Israel. Cate implicatii negative pot avea unele greseli pe care le fac oameni importanti ai lui Dumnezeu in implinirea visului lor, pe care ce-I drept Dumnezeu li l-a dat.

Deci, regula doi: “Nu incercati sa rezolvati visul vostru prin propriile puteri!”

Va urma

Visul lui Iosif – II –

Ce trebuie sa facem cu visele noastre?

1. Nu te lasa de visul tau!

Nu renunta la visul tau, nu il uita, continua sa te gandesti la el si vezi cum se poate implini (daca visul acela nu contravne Scriptura).

Nu renunta la el chiar daca vin necazuri. Uitati-va ce s-a intamplat cu Iosif dupa ce a avut acel vis! Mai intai fratii lui au incercat sa il omoare aruncandu-l intr-o groapa sa moara de foame, mai apoi l-au vandut ca si sclav unor Ismaeliti, a fost sclavul lui Potifar, apoi in inchisoare, etc. Ganditi-va ce putea fi in inima lui Iosif in toata aceasta perioada? “Doamne mi-ai dat un vis in care mi-ai spus ca voi fi mare si uite ce mi se intampla: am fost aruncat intr-o groapa singur, apoi am fost vandut unor Ismaeliti, dupa aceea sclavul lui Potifar, de acolo in inchisoare… pe nedrept.” Ce traume o fi traversat Iosif! Dar le-a traversat cu bine se pare, pentru ca El nu a parasit pe Dumnezeu. Vom vedea asta mai tarziu. Au trecut cativa ani in situatii din acestea josnice si fara sens, adica ii putea da senzatia foarte clara ca Iosif si-a ratat viata. De fapt drumul lui era fara intoarcere, un rob niciodata nu se mai putea intoarce in libertate, in mod normal, nici el nici familia lui, daca ar fi avut. Ar fi putut sa renunte la fisul lui dar nu a facut-o pentru ca vedem ca el chiar in sclavie era intr-o permanenta relatie cu Dumnezeu, ati vazut cum a raspuns sotiei lui Potifar, care ii cerea sa se culce cu ea: “Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” Deci pentru el autoritatea finala nu era Potifar, ci Dumnezeu, chiar daca era scalv! (Potifar nu il vedea atunci, daca s-ar fi raportat doar la el)

Unii spun: “Sa nu ai vise mari pentru ca vei fi dezamagit” sau “ambitiile mari distrug” Eu cred ca visele care vin de la Dumnezeu intotdeauna se vor implini! Pentru ca Insusi Dumnezeu se ingrijeste de asta in providenta Lui. Insa daca nu urmezei indemnurile lui Dumnezeu in implinirea acestui vis intradevar poate deveni distrugator acel vis, si cu aceasta mergem la pasul doi:

Va urma

Visul lui Iosif -I-

(Geneza 37)

Iosif a avut doua vise, care preziceau ca el va fi mai presus de fratii lui si chiar de parintii lui, visul acesta a starnit invidia fratilor lui, chiar si tatal lui s-a intrebat cu privire la visul acela, insa vedem din scriptura ca in cele din urma peste mai multi ani si multe intamplari acele viruri s-au implinit in tocmai, ba chiar realitatea acelor visuri era mai mareata decat se puta vedea in vis.

Oamenii poarta in inima lor anumite vise, autentice, reale, anumite lucruri care ei si-ar dori sa le faca, lucruri profunde pe care nu indraznesc sa le impartaseasca cu nimeni. Fiecare din noi veseaza sa face ceva anume, dar nu avem resurse, nu avem oameni, nu avem sansa de a ne afirma. Si noi inhibam acest vis in noi insine.

 Sunt vise care vin de la Dumnezeu (cum a fost cazul lui Iosif) visuri care vin de la cel rau, sau din multimea gandurilor. Daca visul tau nu contravine scriptura, daca visul tau iti anima intreaga fiinta, visul acela vine de la Dumnezeu. Aceste visuri ale noastre pot fi chemarea vietii noastre inaintea lui Dumnezeu. E posibil ca aceasta sa fie planul pe care Dumnezeu il are cu viata ta.

 Psihologii impart oamenii in doua categorii: introvertiti, acestia sunt aceia care nu se exprima asa usor, acestia comunica mai greu, dar nu inseamna ca nu au mesaj sau nu gandesc bine, ba dimpotriva, oamenii acestia au anumite lucruri pe care nu le impartasesc decat cu una, doua persoane, ba unele lucruri nu le-au impartasit cu nimeni, pentru ca sunt introvertiti, axati pe interior. Altii sunt cei extrovertiti, acestia spun repede ce gandesc, chiar inainte de a analiza ce au gandit. Sunt foarte sociabili, vorbesc mult, impartasesc mai usor ceea ce au in interorul lor, faptul ca extriorizeaza repede ce gandesc inainte de a analiza chiar, nu inseamna ca ei nu au capacitatea de analiza. Acestia sunt asa cum era Iosif: “Ia ascultati ce vis am avut azinoapte!” si spun tot ce li se intampla, chiar daca uneori asta se intoarce impotria lor.

 Acum vreu sa spun ca atat unii cat si altii au vise personale, au lucruri la care aspira, pe care le pandesc de-a lungul vietii sa vada oare cum vor putea sa le implementeze in practica, sau cand vor putea sa se dedice mai mult asupra lor?

 Despre aceste vise as dori sa vorbesc bazat pe textul nostru din Geneza 37 si alte texte paralele.

 Ce trebuie sa facem cu visele noastre?

 Va urma