Jertfa vie – Rom. 12

Apostolul Pevel ne indemna sa aducem trupurile noastre ca o jertfa vie inaintea lui Dumnezeu. O jertfa vie este mult mai greu de adus decat o jertfa alimentara sau moarta. Imaginativa cand un preot aduce un vitel ca sa fie junghiat pe altar. Cum este vitelul? Preotul il trage cu o sfoara spre altar, iar vitelul ce credeti ca face? Se trage inapoi cu toata puterea. Este o lupta teribila sa aduci un vitel spre altar, el simte ca va fi junghiat, isi vede moartea cu ochii si se opune cu toata forta de care dispune pentru asi salva viata. Aceasta este imaginea pe care ne-o sugereaza Pavel cand ne spune: „Sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie inaintea lui Dumnezeu”. Adica nu este usor,  firea pamanteasca asemeni vitelului din vechime se lupta cu tot ce poate sa nu fie adusa ca jertfa, este o lupa pe viata si pe moarte. De aceea tot apostolul Pavel spuena „Ma port aspru cu trupul meu”. De ce credeti ca multi lupta impotriva crstinismului sau credintei adevarate, pentru ca ei intuiesc lupta care urmeaza cu ei insisi daca vor sa devina credinciosi, si prefera sa combata credinta din afara decat sa inceapa aceasta lupta in interior, de a aduce trupul ca o jertfa vie. Cand Domnul Iisus spune in Luca 13:24  „Nevoiti-vã sã intrati pe usa cea strâmtã.” Acolo termenul in limba greaca este „agonizeste”, care inseamna a agoniza. Intrarea pe usa cea stramta se face agonizand. Foarte interesanta ideea Domnului Iisus.

Acesta este crestinismul adevarat.

Doamne ajuta!

De ce se simt oamenii adesea goi si neimpliniti?

Se pare ca omul este alcatuit din trei parti, trup, suflet si duh (Evrei 4,12). Deci el este 66% spirit si 33% trup. Daca omul se ocupa bine doar de trup si ii da tot ce trebuie, dar de suflet nu se ingrijeste, el nu este satisfacut pentru ca noi suntem mult mai mult decat trup. De fapt in esenta noi suntem spirituali, Dumnezeu adesea cand vorbea despre oameni ii numea „suflete” (deci niste fiinte spirituale). Lucrul acesta este adevarat si pentru ca trupul il avem doar pentru 60-80 de ani dar duhul/sufletul sunt vesnice.Noi suntem goi pentru ca ne ocupam de o parte mai putin importanta din fiinta noastra, trupul; sufletul si duhul nostru sunt mult mai importante.   „Ce ar folosi unui om sã câstige toatã lumea, dacã si-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26)  spunea Domnul Iisus.

Sa ne ingrijim de sufletul nostru si atunci vom fi impacati cu Dmnezeu si impliniti in interior, cu constiinta impacata.