Se spune ca ceasurile sunt stricate cel mai adesea nici de ceasornicari (acestia le repara de obicei), nici de afoni (acestia nu se baga), dar sunt stricate de cei ce cunosc „un pic” despre ceasuri. Ei se baga in ele cu dorinte nobile, dar cel mai adesea le strica.

 Cele mai importante aici nu ar fi ceasurile, ci sufletele oamenilor pe care crestinii mediocrii, (care se pricep „doar un pic”),  le amagesg adesea prin marturia rea pe care le’o da, si cel necredincios spune: „daca si asta este credincios… decat asa mai bine raman unde sunt eu!”, altii insa sunt amagiti de promisunile ieftine pe care i le da unii invatatori, despre viata vesnica, despre binecuvantari de tot felul si nu vorbeste si de prigoniri.

 Acum nu vreau sa fiu un judecator petru crestini, pentru ca se poate intampla acest lucru si fara intentie, dar chiar si asa fapta noastra nu este scuzabila si trebuie sa facem ceva!