“Povarea inimii unui om il doboara, dar o vorba buna il inveseleste” Pv. 12, 25

Ceea ce il doboara pe un om este povara din inima lui si mai putin alte lucruri. Omul nu ar fi prea impovarat daca ar avea o inima buna si multumitoare. Daca ar crede in Dumnezeu si ar lua totul ca din mana Lui. Insa inima omului care il respinge pe Dumnezeu este impovarata de propria constiinta, omul incearca sa nege aceasta povara, din orgoliu si mandrie, insa atunci cand nu mai poate, de obicei omul cade intr-o patima cu gand sa isi ofere un strop de bucurie, satisfactie, pentru ca mult mai este muncit in sufletul lui. “Dar o vorba buna il inveseleste”, cuvintele pot schimba viata unui om, nu banii, nici mancarea sau alte lucruri materiale. Bordul de control al vietii unui om este in inima lui, este credinta din inima lui, in cine si-o pune, toti cred in ceva: in Dumnezeu, in stiinta, in filosofie, in Satan, in tine insuti, etc. Nu ai cum sa nu crezi in ceva, si ateul crede, dar nu stie el sa se exprime. El crede in el insusi, in hazard. Cuvantul lui Hristos poate inveseli, pentru cei ce al asculta si il implinesc.